Bărbații din viața mea : dacă m-ai cunoaşte…

Chiar dacă aș fi vrut din tot sufletul să fiu o Marilyn Monroe sau o Brigitte Bardot în variantă românească, mai degrabă mă vedeam în rol de amazoancă, n-aș fi putut niciodată să fiu o astfel de creatură blondă și delicată.

Prea băiețoasă, veșnic în mișcare , ba într-un pom, ba urcată pe vreun gard atunci când nu mă găseam ascunsă în podul casei, prea directă și deloc mieroasă și miorlăită , nu-mi dau niciodată ochii peste cap fâlfâind din gene, mulți se așteptau să devin cel mult o feministă înfocată

Născută în alte vremuri , probabil aș fi sfârșit prin a ajunge o sufragetă mai mult sau mai puțin celebră , dar cum și drepturile astea au fost déjà obținute…

Îndrăgostită până peste cap de iubitul meu, mă purtam nefiresc de blândă și de îngăduitoare cu el.
O lună uriașă ne privea, mirată până și ea de felul meu de a fi în ultima vreme, atunci când el mi-a zis :
„ Am crezut că te voi iubi până la moarte dar doar în șapte luni m-am plictisit. Ești prea banală, lineară și previzibilă ! ”

M-am uitat spre fereastra larg deschisă, noaptea blândă și răcoroasă ne învăluia cu dragoste, luna se ascunsese după un nor rușinată să audă astfel de prostii rostite de iubitul meu cu o nonșalannță tipic masculină.
„ Eu banală, eu lineară și total previzibilă ? Doamne, chiar tu n-ai văzut cât de greu mi-a fost să-ți dau mereu dreptate ? Tu n-ai realizat ce cumplit a fost totul pentru mine ?
Of ! O adevărată eliberare au fost vorbele tale ! La revedere ! Plec.”

Dragă psi,

 Te-am căutat, tabelul nu l-am găsit, nu-i bai, mai căutăm.

psi almanahe, Vero,  Scorpio,   floarea de loldilal, jora,  dragoş, carmen pricop, tineriu, dor, virusache,

vă aștept !