„ Grețoșisme ” de Crăciun !

imagesMVGKP3CI

Poate că a mai citit și altcineva pildele scrise de părintele Cleopa, poate a mai fost și altcineva uimit de frumusețea și înțelepciunea ce răzbat din ele, nu am pretenția că aș fi singura care le-a găsit rătăcite prin reviste. Dumnezeu ne iubește oricât de păcătoși am fi, este perfect adevărat,  dar ne și dă exact ce merităm. Există un scop în toate  !

21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni
21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni

Ieri seară am scris Traian, cel iubit de Dumnezeu!

Nu mi s-a părut a avea o formă mistică pentru că m-am ferit să intru într-o zonă pe care foarte puțini o acceptă. După zeci de ani de educație  ateistă este greu să crezi în altceva decât în originea darwinistă!

Am scris  acele rânduri convinsă fiind de faptul că președintele Traian Băsescu a știut , nu doar a știut ci și a simțit,  tot timpul că deasupra sa veghează bunul Dumnezeu și la El s-a rugat în momentele  grele pentru țară. Recesiunea omoară lent, nu este spectaculos   precum o furtună sau un uragan,  și cei  200 000 de bugetari ce puteau să rămână fără un loc de muncă în anul 2010 poate vor înțelege asta cândva.

A povestit  chiar el, comandantul nostru timp de 10 ani, despre momentele de mare cumpănă când marea era  dezlănțuită  și când salvarea sa și a oamenilor săi depindea  doar  de mila Lui, a Domnului.

Cine n-a simțit niciodată mâna care te ridică și te scapă de necaz nu poate să priceapă ce înseamnă ajutorul ceresc, gândește că-s misticisme.images[3]

Mi s-a reproșat că mă port ca pe vremea lui Ceaușescu sau ca nord-coreenii. Păcat! De la intelectuali  mă aștept , inutil se pare,  să gândească și nu doar să fie partizanii partidului din care fac parte.

Toți actorii cu care astăzi vă lăudați că vă susțin, să-l nominalizez  doar pe Florin Zamfirache,  au obținut beneficii în acele vremuri .

Traian Băsescu nu poate să-mi ofere nimic acum  în schimbul unor gânduri pe care mi le exprim liber , nu am beneficiat de funcții  ba, mai mult, mi-am pierdut-o pe cea pe care-o dețineam pentru că am fost împotriva suspendării sale în anul 2007.

Nici măcar o bere
Nici măcar o bere

Au trecut 25 de ani de la schimbarea fostului regim și cu toate că ne declarăm religioși și credincioși am rămas aceeași superficiali care ținem datinile fără a crede sincer în esența lor.

Vă doresc tuturor , credincioși sinceri sau doar pentru salvarea aparențelor, un  Crăciun fericit!

PS   Ce greață nesfârșită îmi provoacă toți cei care-au beneficiat de pe urma marinarului iar acum nu se opresc din a critica tot ce face el.

 

Socrate și cum se poate muri pentru o idee

O doamnă care nu s-a sfiit să facă o mică găinărie și anume să desemneze ca fiind cel mai bun poster chiar pe cel care primise cele mai puține voturi! După cum vedeți imaginea este realizată de Baricada
Socrate este filosoful pe care îl iubesc cel mai mult. Abia apoi pe Diogene.
Sunt peste 30 ani de când am citit o carte despre viața lui Socrate. Sunt peste 30 ani de când mă emoționez aducându-mi aminte de el.

Se spune că Socrate fusese condamnat la moarte. Urma să bea pocalul cu cucută. În loc să se agite și să se plângă de faptul că fusese condamnat pe nedrept el ceruse să i se aducă un instrument muzical. Cum mai avea câteva zile de trăit, voia să nu le irosească stând degeaba ci să învețe să cânte la un instrument muzical. Cred că flaut. Nu sunt sigură că acesta ar fi fost instrumentul.

Prietenii săi s-au strecurat la el noaptea , acolo unde era închis, și i-au propus să-l ajute să fugă.
– Socrate, nu se poate să accepți să bei cucută. Ai fost condamnat pe nedrept. Te ajutăm noi să pleci de aici și din Atena. Vom avea noi grijă de toate.
Socrate a refuzat ajutorul lor.
– Ar însemna să lovesc în democrație. Am fost condamnat în baza unor voturi date democratic chiar dacă ele nu exprimau realitatea. Rămân ca să-mi ispășesc pedeapsa .

După cum știm cu toții, Socrate a băut cucută.

De ce amintesc despre Socrate ? Mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri vor spune că a fost nebun. Într-o societate ca a noastră lipsită de moralitate și valori gestul lui Socrate nu poate trece decât drept un gest nebunesc.
Ne-am obișnuit cu hoțiile, excrocheriile, licitațiile dubioase cu statul, minciunile, șantajele, găinăriile unora și altora încât de cele mai multe ori nici măcar nu mai reacționăm în vreun fel. Acceptăm în mod tacit.

Stau de mai bine de o săptămână și mă întreb dacă, în zilele noastre, vreunul dintre politicienii noștri ar fi în stare să moară pentru a apăra valorile democrației . Ce credeți ?