Sunt peste 30 ani de când am citit o carte despre viața lui Socrate. Sunt peste 30 ani de când mă emoționez aducându-mi aminte de el.
Se spune că Socrate fusese condamnat la moarte. Urma să bea pocalul cu cucută. În loc să se agite și să se plângă de faptul că fusese condamnat pe nedrept el ceruse să i se aducă un instrument muzical. Cum mai avea câteva zile de trăit, voia să nu le irosească stând degeaba ci să învețe să cânte la un instrument muzical. Cred că flaut. Nu sunt sigură că acesta ar fi fost instrumentul.
Prietenii săi s-au strecurat la el noaptea , acolo unde era închis, și i-au propus să-l ajute să fugă.
– Socrate, nu se poate să accepți să bei cucută. Ai fost condamnat pe nedrept. Te ajutăm noi să pleci de aici și din Atena. Vom avea noi grijă de toate.
Socrate a refuzat ajutorul lor.
– Ar însemna să lovesc în democrație. Am fost condamnat în baza unor voturi date democratic chiar dacă ele nu exprimau realitatea. Rămân ca să-mi ispășesc pedeapsa .
După cum știm cu toții, Socrate a băut cucută.
De ce amintesc despre Socrate ? Mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri vor spune că a fost nebun. Într-o societate ca a noastră lipsită de moralitate și valori gestul lui Socrate nu poate trece decât drept un gest nebunesc.
Ne-am obișnuit cu hoțiile, excrocheriile, licitațiile dubioase cu statul, minciunile, șantajele, găinăriile unora și altora încât de cele mai multe ori nici măcar nu mai reacționăm în vreun fel. Acceptăm în mod tacit.
Stau de mai bine de o săptămână și mă întreb dacă, în zilele noastre, vreunul dintre politicienii noștri ar fi în stare să moară pentru a apăra valorile democrației . Ce credeți ?
Dictatura justitiei 