„ Grețoșisme ” de Crăciun !

imagesMVGKP3CI

Poate că a mai citit și altcineva pildele scrise de părintele Cleopa, poate a mai fost și altcineva uimit de frumusețea și înțelepciunea ce răzbat din ele, nu am pretenția că aș fi singura care le-a găsit rătăcite prin reviste. Dumnezeu ne iubește oricât de păcătoși am fi, este perfect adevărat,  dar ne și dă exact ce merităm. Există un scop în toate  !

21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni
21 decembrie 2014, la plecarea președintelui Traian Băsescu de la Palatul Cotroceni

Ieri seară am scris Traian, cel iubit de Dumnezeu!

Nu mi s-a părut a avea o formă mistică pentru că m-am ferit să intru într-o zonă pe care foarte puțini o acceptă. După zeci de ani de educație  ateistă este greu să crezi în altceva decât în originea darwinistă!

Am scris  acele rânduri convinsă fiind de faptul că președintele Traian Băsescu a știut , nu doar a știut ci și a simțit,  tot timpul că deasupra sa veghează bunul Dumnezeu și la El s-a rugat în momentele  grele pentru țară. Recesiunea omoară lent, nu este spectaculos   precum o furtună sau un uragan,  și cei  200 000 de bugetari ce puteau să rămână fără un loc de muncă în anul 2010 poate vor înțelege asta cândva.

A povestit  chiar el, comandantul nostru timp de 10 ani, despre momentele de mare cumpănă când marea era  dezlănțuită  și când salvarea sa și a oamenilor săi depindea  doar  de mila Lui, a Domnului.

Cine n-a simțit niciodată mâna care te ridică și te scapă de necaz nu poate să priceapă ce înseamnă ajutorul ceresc, gândește că-s misticisme.images[3]

Mi s-a reproșat că mă port ca pe vremea lui Ceaușescu sau ca nord-coreenii. Păcat! De la intelectuali  mă aștept , inutil se pare,  să gândească și nu doar să fie partizanii partidului din care fac parte.

Toți actorii cu care astăzi vă lăudați că vă susțin, să-l nominalizez  doar pe Florin Zamfirache,  au obținut beneficii în acele vremuri .

Traian Băsescu nu poate să-mi ofere nimic acum  în schimbul unor gânduri pe care mi le exprim liber , nu am beneficiat de funcții  ba, mai mult, mi-am pierdut-o pe cea pe care-o dețineam pentru că am fost împotriva suspendării sale în anul 2007.

Nici măcar o bere
Nici măcar o bere

Au trecut 25 de ani de la schimbarea fostului regim și cu toate că ne declarăm religioși și credincioși am rămas aceeași superficiali care ținem datinile fără a crede sincer în esența lor.

Vă doresc tuturor , credincioși sinceri sau doar pentru salvarea aparențelor, un  Crăciun fericit!

PS   Ce greață nesfârșită îmi provoacă toți cei care-au beneficiat de pe urma marinarului iar acum nu se opresc din a critica tot ce face el.

 

Anunțuri

Ați văzut un șarpe Boa ?

Ați văzut un șarpe Boa? Dar unul după ce a înghițit o căprioară ? Nu?!   Nici eu.
Pot însă să vă povestesc  cum mă simt eu acum precum un șarpe Boa.
O să vă întrebați, ce i-a venit femeii ăsteia de a desfășura ca un covor în fața noastră secretul ei la fel de binecunoscut de voi precum cel al  lui Polichinelle ? Chiar nu bănuiți ?

Sarpele-boa-constrictor[1]
După toate așteptările legate de măsura în care ne facem noi bugetarii meseria s-ar cădea să tragem linia, să adunăm toate cele bune dar și cele rele, și să spunem un mare adevăr bine ascuns, acela că nu ne face plăcere , multora dintre români , să muncim.
Ne hrănim mereu cu minciunile că suntem

„ un popor de oameni harnici , cinstiți și primitori ” , povești de pe vremea dacilor , necesare spiritului nostru de războinici , zicem noi, o datorie față trecutul zbuciumat al facerii statului roman.

1288788911_49710387_boaconstrictor2_27448200[1]

După ce petreci amar de ani văzând că esența vieții , părerile fiind diverse și divergente, rămâne un secret greu de aflat , simți cum mirajul inițial s-a dus.
De când am împlinit jumătate de secol de trai pe Pământ , m-am hotărât să renunț la buna mea creștere, cea pe care mi-am impus-o ani de zile, și să trimit la origini pe câte unul sau altul, adică pe mincinoși, pe mitocani, pe javre sau jigodii, pe leneși, pe hoți , infractorii dovediți sau nu pe care-I văd zilnic la televizor , de cele mai multe ori , dar nu sunt scutită de ei nici în viața cotidiană.

2i737r8[1]

Nu vă speriați, în general, n-o fac în public, expedierea   la mă-sa,  și mai ales cu glas tare și de aceea nu simt o calmare substanțială.
Și atunci , că doar o viață am , mi-am cumpărat astăzi un macrou afumat și l-am mâncat, cu mare poftă și năduf , cu usturoi.
Acum mă simt liniștită , cred că avea enorm de multe calorii macroul , ca un adevărat șarpe Boa .

alma nahe, dor,Cristian, tibi, scorpio, carmen pricop, La Fee, roxana, Max, Calin, lili3d, Vero și dragă  psi iertați un șarpe Boa, cel mai mare sarpe din lume, că a sosit târziu la întânire!

“Mi-e prieten ”Platon ”, dar mai prieten mi-e adevarul. “

Platon Ammonius Saccas cel ce a spus :"Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul."

Ați remarcat de ceva vreme, mai précis de când îmi faceți onoarea de a mă considera colega voastră, de bloggereală, că am obiceiul de a spune adevărul.
Da, am avut și eu în tinerețe plăcerea de a minți, de a înflori sau denatura faptele, și o făceam cu o așa mare voluptate cum nici nu vă puteți imagina , până în ziua în care –am descoperit cât de dificil este să reții tot ce-ai inventat și cât de obositor este să te descurci printre meandrele minciunilor .
Este mult mai simplu să spun adevărul și, de aceea, de când am renunțat să mint mă străduiesc să fiu corectă chiar dacă, uneori, adevărul nu îmi înmulțește prietenii pe care-i am și , ce este chiar mai grav, nici nu mă ajută în obținerea unor funcții sau foloase.
Vreau să cred că nu greșesc alegând acest drum anevoios care nici pe departe nu pare că este atât de eliberator cum scrie în Biblie.
Am zeci de ani de când piatră cu piatră, cuvânt cu cuvânt , construiesc propria-mi imagine.

Renunț mai bine la ” Platon ” și la toate avantajele materiale și spirituale ce le-aș putea avea cu el ca prieten decât să părăsesc cărarea îngustă a adevărului.

Un singur amănunt ar mai fi de adăugat, unii scriu Dumnezeiesc de frumos iar Diriga Psi știe să aprecieze pentru că la rându-i e talentată :

Vero   Griska
  scorpio   virusverbalis
  anacondele   Some Words
  Carmen Pricop   genovevadans

Le mulțumesc tuturor celor care mă acceptă așa cum sunt.

Parfumul sincerității


Of, prieteni, la grea încercare ne-a pus Lolita !
Cu toate că sunt o persoană ce inspiră frământările mute pline de teamă, resentimente și alte frustrări ale celorlalți și expiră sinceritate cu tona, fiind o fire extrovertită, o sinceritate debordantă , nu pot să affirm cu mâna pe inimă că-mi permit obrăznicia de a spune adevărul mereu.

Sinceritatea poate să fie o calitate dar, uneori , poate să devină o armă în mâinile celorlalți, întotdeauna a rudelor apropiate și a prietenilor, îndreptată împotriva ta, al celui naiv , ce ai avut nesăbuința să-I acorzi atâta încredere și să-I faci destăinuiri pline de dragoste sau, de cele mai multe ori, doar ca semne de amiciție sau , și atunci mi se pare mult mai grav, împotriva unui alt suflet care suferă.

Locuiam într-un bloc , select pentru zona respectivă, unde se găseau doar două apartamente pe scara noastră. Unul ocupat de mine iar celălalt de o familie tot de dascăli. Cu ea aveam o relație aproape de prietenie, spun asta pentru că nu ne făceam confidențe de suflet, respectându-ne intimitatea una alteia. Îmi plăcea și mie și ei faptul că nu dădeam buzna una în casa alteia, cum au prostul obicei de a face unele vecine , văd și eu, și nici una în sufletul celeilalte. Ne spuneam fiecare ce voiam și știam că nici una dintre noi nu va pune vreo întrebare indiscretă pentru a intra în amănunte dar și că totul va rămâne între noi două ca un mare secret.

Știam că soțul o înșeală, o știa întregul sat , dar tocmai pentru acest motiv mă împrietenisem , simțind o mare compasiune pentru ea.

Într-o zi , tulburată fiind, m-a întrebat :
” Ești prietena mea, se spune că bărbatul meu mă înșeală. Tu știi ceva ? ”

Știam. Știam și cu cine .


Am privit-o și i-am spus, poate că dacă n-ar fi așteptat din partea mea o infirmare ar fi sesizat glasul meu stins, că totul e o minciună și o răutate din partea dușmanilor soțului ei care , în aceea vreme , era director de școală.

Nu mi-a părut și nu-mi pare rău nici astăzi că n-am fost sinceră în răspunsul meu. Destul de rar, la distanță de ani , ne mai întâlnim din întâmplare și bărbatul ei, care câți ani am fost vecini a tremurat la gândul că eu eu voi face vreo indiscreție referitoare la aventurile sale mai mult sau mai puțin galante, se bucură din tot sufletul văzându-mă. Ea e deja pensionară, au doi nepoți pe care și-I iubesc din tot sufletul , și se sprijină unul pe celălalt.

Sinceră , ca de obicei, am să vă povestesc o pățanie de-a mea petrecută în urmă cu 26-27 ani și care este prescrisă acum. Nu mă întâlnisem cu iubitul meu decât doar de câteva ori și cu toate acestea rămăsesm însărcinată. Pentru că nu exista perspectiva unui serviciu , absolvent de drept cu dosar la secu΄ nefavorabil, deh, sinceritatea exprimării unor opinii politice ale tatălui său se răsfrângea și asupra lui, s-a gândit c-ar fi mai bine dac-aș avorta .
Ghinion, considerat în acel moment un mare noroc, l-a întâlnit în drumul său pe un farmacist care i-a făcut rost pe loc de medicamente necesare unui avort.

Le-am luat c-o strângere de inimă uitând, pentru o clipă, faptul că sunt alergică la medicamente.
Am făcut șoc analfilactic neștiind nici până în ziua de azi cum de-am scăpat cu viață.

Rămăsese o singură soluție. Să obțin un certificat medical, illegal, care să ateste faptul că nu pot să nasc pentru că altfel riscam să dau naștere unui monstru.

Am găsit înțelegere la un medic care mi-a promis ajutorul sfătuindu-mă să nu-I spun nimic iubitului meu. Ceea ce n-am făcut orbită fiind de iubire.

Totul a decurs bine iar eu m-am căsătorit cu persoana iubită.


Au trecut anii, au fost evenimentele pe care le-am considerat revoluționare, soțul meu a ajuns avocat iar purtarea sa s-a schimbat. Cine mai era ca el ? Am ajuns la un inevitabil divorț în care se punea problema încredințării unor copii.

După cum vă așteptați domnul avocat a vrut să se folosească de orice chichiță favorabilă sie și , uitând că fusese principalul vinovat în administrarea unor avortive , mă șantaja cu faptul că va face cunoscut un certificat care ne salvase la timpul potrivit.

N-am povestit astăzi această întâmplare dintr-o mare slăbiciune sau pentru c-aș simți nevoia să mă destăinui. Nu. Mă gândesc doar că poate, cândva, cuiva îi va fi de folos pățania mea.

Sinceritatea mi se pare o perlă rară care încă mai miroase a apa mării, un diamant neșlefuit emanând parfum de curaj, respect de sine și noblețe dar cred că doar anumite persoane știu să prețuiască astfel de nestemate.

mirela gazduieste povestile parfumate , ca să o imit pe  Rokssanaיּ.s. blog ,

lolita a propus această temă,  ce m-a frământat de ieri când am aflat eu , și au mai scris :

carmen ,lili, vizualw, schtiel, vania, coltulcumuzica, androxa, gabriela

HAMLETIAN ne punem obsedanta întrebare : cât a fost sau nu Mareșalul vinovat de Holocaustul din România ?

Progromul din Iași ?

Cu toții vrem să cunoaștem acest ADEVĂR . HAMLETIAN ne punem obsedanta întrebare : cât a fost sau nu Mareșalul vinovat de Holocaustul din România ? În IMENSA minciună în care înotăm de zeci de ani, LIPICIOASA propagandă nu se dezlipește de putere, totul pare POSIBIL.
Nu cred că de vină este un istoric sau altul MINORITAR sau doar INCOMPETENT.

BOMBARDAMENT de informații contradictorii , ADVERSARII măsluiesc mereu istoria, cădem inevitabil în PLASA lor.
Românul știe o vorbă , neacademică dar tare dragă lui, e vorba după cum bănuiți despre momentul când i-a intrat MORCOVUL în…. .
Atunci acesta uită de contextul INTERNAȚIONAL și ia măsurile în care crede el.

Pentru cine nu știe , totul a pornit de la draga Psi .

Nu știam că este vorba de orange , sunt zăpăcită rău, dar cred c- am nimerit-o cu morcovul din testul meu.

Au comis :

http://anaveronica.wordpress.com/2011/09/25/cuvinte-din-trecut-11-septembrie-2007/

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/09/25/clipa-de-n-trecut/

Socrate și cum se poate muri pentru o idee

O doamnă care nu s-a sfiit să facă o mică găinărie și anume să desemneze ca fiind cel mai bun poster chiar pe cel care primise cele mai puține voturi! După cum vedeți imaginea este realizată de Baricada
Socrate este filosoful pe care îl iubesc cel mai mult. Abia apoi pe Diogene.
Sunt peste 30 ani de când am citit o carte despre viața lui Socrate. Sunt peste 30 ani de când mă emoționez aducându-mi aminte de el.

Se spune că Socrate fusese condamnat la moarte. Urma să bea pocalul cu cucută. În loc să se agite și să se plângă de faptul că fusese condamnat pe nedrept el ceruse să i se aducă un instrument muzical. Cum mai avea câteva zile de trăit, voia să nu le irosească stând degeaba ci să învețe să cânte la un instrument muzical. Cred că flaut. Nu sunt sigură că acesta ar fi fost instrumentul.

Prietenii săi s-au strecurat la el noaptea , acolo unde era închis, și i-au propus să-l ajute să fugă.
– Socrate, nu se poate să accepți să bei cucută. Ai fost condamnat pe nedrept. Te ajutăm noi să pleci de aici și din Atena. Vom avea noi grijă de toate.
Socrate a refuzat ajutorul lor.
– Ar însemna să lovesc în democrație. Am fost condamnat în baza unor voturi date democratic chiar dacă ele nu exprimau realitatea. Rămân ca să-mi ispășesc pedeapsa .

După cum știm cu toții, Socrate a băut cucută.

De ce amintesc despre Socrate ? Mulți dintre cei care vor citi aceste rânduri vor spune că a fost nebun. Într-o societate ca a noastră lipsită de moralitate și valori gestul lui Socrate nu poate trece decât drept un gest nebunesc.
Ne-am obișnuit cu hoțiile, excrocheriile, licitațiile dubioase cu statul, minciunile, șantajele, găinăriile unora și altora încât de cele mai multe ori nici măcar nu mai reacționăm în vreun fel. Acceptăm în mod tacit.

Stau de mai bine de o săptămână și mă întreb dacă, în zilele noastre, vreunul dintre politicienii noștri ar fi în stare să moară pentru a apăra valorile democrației . Ce credeți ?