PDL-ul nu-i Alba ca Zăpada, nu-i nici măcar o fecioară neprihănită

Ambele fotografii le-am preluat de la adresa : http://fundatiaarmonia.weblog.ro/tag/sam-gh-panculescu/

De aproape 10 zile mă frământ în legătură cu acest subiect.
Să nu bucure prematur cei care-i susțin pe USL-ași necondiționat. Nu, n-am trecut în barca lor. Sunt sătulă de minciunile lor sfruntate, de multe ori idioate și care ating absurdul.

Pot să-I înțeleg pe cei care -l urăsc visceral pe președintele României, pot să înțeleg că sunt de o culoare ceva gen struțo-cămila lui Cantemir, dar nu pot înțelege cum în numele unui ideal , cel al libertății de exprimare, să calci în picioare realitatea , s-o măsluiești precum ultimul borfaș care în piețe ademenește naivii cu alba-neagra.

Nu m-așteptam ca PDL-ul să fie ca o fecioară neprihănită, n-avea cum atâta timp cât nu se născuse din spuma mării ci din partidul lui Ilici, nu m-așteptam să realizeze toate câte și-a propus dar nici să se poarte ” idem și la fel ” precum pesediștii lui Năstase sau liberalii lui Tăriceanu.

În toți acești ani, în care m-am păcălit susținând un partid sau altul , am realizat că nu trebuie susținuți oameni ci idei.
Când am votat în anul 2008 și apoi în anul 2009 m-am lăsat amăgită de faptul că PDL-ul nu va proceda la fel ca și PSD-ul sau PNL-ul în situații similare.

Dar să revin la concret.

Duminecă, 11 septembrie 2011, aflu cu stupoare că o directoare de școală este demisă. Nu îmi este prietenă, ne cunoaștem, ne salutăm și ne respectăm. Doar atât. E membră a PSD-ului.

Știu însă că are masterul în management educațional, o condiție minimală pentru a accede la această funcție, nu-i așa, că de ani de zile își dedică viața școlii pe care-o conduce și că nici boala grea n-a oprit-o să muncească cu dragoste și devotament.

M-am interesat, e drept în mod inutil, care-au fost motivele ce-au determinat schimbarea dânsei. Nici măcar pretextul unei petiții colective și măsluite, semnate de persoane labil pshihic, ca în cazul meu cu liberalii , n-a existat.

Primarul orașului , domnul Nițu , despre care se vorbește mult în urbe în ultima vreme în legătură cu wc-ul public foarte scump construit din banii noștri, ai contribuabililor, pe care-l știu ca PSD-ist , s-ar fi plâns luni, public, la începutul anului școlar, că s-a săturat de mulțimea cererilor făcute de către doamna director !

Școala ” Gheorghe Pănculescu ” din Vălenii de Munte
 
 
 

Bănuiesc că d-na profesoară Flori Vulpe n-a făcut cereri decât în folosul și spre binele școlii iar în acest caz nu înțeleg deloc nemulțumirea primarului nostru.

 

Reamintesc, tuturor celor care-au uitat sau doar se prefac , că și PSD-ul în anul 2004 se vedea conducând în continuare și de aceea își permitea orice abuzuri și că premierul Tăriceanu a cheltuit întreg bugetul țării, singurii în care-a lovit fiind dascălii,
îmbătat de puterea ce i-a permis să-i azvârle pe PD-iști de la guvernare.

Poate că voi nemulțumii pe mulți cu vorbele mele dar, sub masca unei doamne trecute de prima tinerețe, mă refer acum la PDL, începe să se vadă o Vrăjitoare hidoasă cu buboaie pline de puroi.

 

Pentru cei nălămuriți de postarea mea anterioară, cea de la dictatura justiţiei, și care -au crezut că este vorba de sentimentele mele rănite de prieteni , nu cred că vreunul s-a gândit că și în meserie putem fi dezamăgiți, am scris aceste rânduri.

Nu doar eu am pățit o nedreptate, am dat un exemplu recent și concret, ci cred că sunt mii de oameni în această țară care, poate , se gândesc dacă merită să fii corect, cinstit în meseria pe care-o practică și în funcția pe care-o dețin.

Pentru toți cei care-și găsesc timpul :grişka,  rokssana, redsky, virusache, scorpio, cita,  paporniţa cu vorbe căruia îi urăm bun venit, sara.

Vă mulțumesc !

 

 

Pescarul de lună

V-ați simțit vreodată ca o măsea stricată aruncată într-o ladă de gunoi ?
V-ați simțit vreodată ca o haină veche, ruptă , rătăcită în podul amintirilor ?
V-ați simțit vreodată scufundați în abisul nesfârșit al timpului neștiind ce să faceți cu el ?

V-ați simțit vreodată ca o….
Eu da.
Zăceam ore-n șir, zile nenemărate, privind la cutia colorată mai vie decât mine, ascultând aceleași știri repetate obsedat și obsedant sau privind la aceleași scene, mai vechi sau mai noi, ce se succedau dup-o logică doar de ele știută.
Un preot, om bun măcinat de propriile procese de conștiință, m-a povățuit s-accept precum Iov.
S-accept să fiu călcată în picioare, cu pietre bătută–n piața publică sau, doar, să fiu uitată precum un un lucru efemer, un gând de-o clipă ?

Zile fierbinți și lungi, nopți albe răcoroase mă întrebam retoric : mai merită ?
Mai merită să speri ? Mai merită să lupți?
Merită să trăiești ? Merită să speri ?
Aș fi ales o cale mai ușoară. Doar un pahar de vin și mi-ar fi fost de-ajuns să uit , doar pentru o oră, c-am devenit la fel de inutilă ca o copaie de lemn spartă, ca o mașină de râșnit cafea ruginită sau ca o vioară cu arcușul rupt.
Doar o pastilă mică de xanax și mi-ar fi fost de-ajuns să uit , pentru o zi întreagă, că nu-i destul să fii corect, să fii cinstit, să fii competent, să fii muncitor, să fii…

Doar … și moartea ar fi venit ușor, tiptil ca o pisică, un somn odihnitor și luuuuuung.
” Ce rost are să suferi ? Nu știi cum sunt oamenii ? ” Mă întreabă inutil cineva.
” Nu știu. Sau, mai bine, nu vreau să știu. ” Îi răspund lui dar de fapt o fac pentru mine.
Nu vreau să știu cum sunt !
Nu vreau s-accept că sunt altfel decât în visele mele.
Pescuitori de lună sau …. pescuitori de vise.

Au răspuns la provocare, scriind despre pescarul de lună :
psi, grişka,  rokssana, redsky, virusache, scorpio, cita,  paporniţa cu vorbe, sara.