Postul negru ultima soluție

Atunci când povestesc ceva pe blog , amintiri legate de o întâmplare sau alta, o fac cu mare sinceritate și detașată de orice urmă de tristețe sau supărare și nu urmăresc să obțin nici cea mai mică urmă de compasiune. De milă nici nu se pune problema pentru că ,încă mă simt o persoană puternică sau, ca să fiu mai aproape de adevăr, cu o mare încredere în Dumnezeu. Analizez o situație sau alta sperând sincer ca experiența mea să folosească vreodată cuiva. Nu se știe cui.

De aceea, cred că ar fi necesar să povestesc și ultimile pățanii ale mele.

Am fost dusă cu ambulanța și internată în spital. Mi-au dat un antibiotic care și-a făcut efectul și anume acela de a scădea temperatura doar pentru 36 ore. Dacă am fost internată cu 39 grade Celsius am reușit performanța de a ajunge la 40 grade.
Mi-au dat un antibiotic mai tare ,K-Forte , care a avut un efect asemănător.
La început m-am simțit bine, graficul temperaturei avea forma unei sinusoide descrescătoare, semnele erau îmbucurătoare și , deodată, brusc temperatura iar a sărit la 40 grade.
Medicii s-au speriat de data aceasta mai ales că și eu acuzam simptome diferite de cele avute în alte dăți. Mă refer la o insomnie cumplită de zeci de ore. Pe parcursul a 5 zile, adică în 120 ore am reușit să dorm 4 ore. Insomnia, pentru mine, este aproape o ciudățenie eu fiind una dintre persoanele care iubesc cu pasiune somnul. Somnul dulce cu vise.

S-au gândit că ar mai fi o posibilitate și anume să am deja celebra gripă A1H1 și că ar fi bine să fiu transferată într-un spital de boli infecțioase.
Numai că, eu trebuia ca vineri să merg la inspectoratul școlar și să mă trensfer din școala unde lucrez și care se poate desființa în anii care urmează într-o alta cu mai mulți copii. Aveam orele numărate și nu puteam să-mi pierd vremea prin spitale.

Marți seara am început postul negru. Până miercuri seara am înghițit doar câteva picături de ceai. Apoi am mai băut o ceșcuță de ceai seara și toată noaptea. Efectul s-a văzut imediat . Miercuri am dormit toată ziua. E drept că am făcut o temperatură de 39, 2 grade dar am putut dormi.
Joi am început să beau lichide dar nu am exagerat. Doar câteva înghițituri.
Joi a fost o zi grea în care am fost plimbată pe la Ploiești cu salvarea. Medicii care m-au văzut erau speriați dar pentru că nu știau ce pot să am, analizele făcute în timpul administrării antibioticelor nu sunt concludente, mi-au propus internarea. Am refuzat pentru că nu îmi puteam permite să lipsesc vineri de la inspectoratul școlar.

Postul negru pentru a fi eficient necesită obligatoriu repaus la pat.
Ieri am reușit să mă transfer. Faptul că am stat orele acelea multe plecată de acasă m-au obosit și ca urmare astăzi am făcut din nou febră. Nu m-am speriat pentru că mă așteptam la o astfel de reacție. Va trebui ca în următoarele zile să mă odihnesc cât mai mult și astfel să ajut organismul să se refacă. Dacă avem încredere în puterea miraculoasă a postului negru acesta își face aproape întotdeauna datoria și ne vindecă.
În mod normal o răceală se poate vindeca în una maxim două zile de post negru. Eu sunt în a patra zi de post. Voi vedea cum mă simt mâine.

Somn ușor la toată lumea!

Interpolul și Inspectoratul Școlar Județean Prahova

Era prin 2002-2003 când premier era Adrian Năstase și ministrul al Educației Abramburica. Așa micuță, chiar delicată și fragilă cum pare, conducea cu mână forte. Niciun inspector general nu avea voie să-i iasă din cuvânt.

În acele zile cineva din țară pe nume Adrian Dinu s-a trezit că ar trebui să anunțe Ministerul că prin învățământ se fac și excrocherii. E-mail-ul nu a fost semnat, se scria în el despre fapte grave care, în general se întâmplă, dar care neputând fi demonstrate sunt, nu acceptate, ci ținute sub tăcere.

Exista adresa de e-mail așa că s-a trecut la depistarea vinovatului.

Întâmplarea făcea să avem un coleg pe numele său Dinu Adrian Ilie. Era absolvent al unei facultăți de scurtă durată, de teologie , de la Târgoviște.
L-au chemat de urgență la ISJ Prahova.

Stăteam ceilalți colegi în cancelarie și ne întrebam ce putea să determine o grabă atât de mare din partea autorităților. Colegul nostru era un băiat blând, aproape tăcut și fără spirit revendicativ.

Dacă m-ar fi întrebat pe mine cineva ce cred despre Adi aș fi garantat că nu el a scris petiția. Era atât de îndrăgostit de soția sa încât, într-o zi deranjată de zgomotul făcut de elevii altei clase, ieșisem din sala unde predam și îl găsisem pe profesorul de religie în cancelarie scriindu-i la calculator Adrianei o depeșă de dragoste.

A doua zi abia așteptam să-l vedem. Era mai tăcut decât de obicei. Nu spunea nimic.

– Hai, Adriene ! Spune-ne ! De ce te-au chemat ?
– Cineva a făcut o reclamație la minister.
– Ce legătură ai tu ? Doar nu ai reclamat tu ?
– Adresa sa de e-mail avea Adrian și Dinu în componență.
– Ce întâmplare! Le-ai spus că tu nu ai nicio nemulțumire ?
– Le-am spus.
– Te-au crezut ? Ce ești atât de amărât ? Vorbește odată!
– M-au crezut. Au spus că o să mă cerceteze Interpolul.

Când l-am auzit nu m-am mai putut abține. Am izbucnit într-un râs sănătos. Eram singura.
– Nu se poate.
– Ba, da. Mi-a spus Iancu.
– Adriene ș-a bătut joc de tine. Bănuisem eu că nu putea să fi spus altcineva o astfel de minunăție. Tudor Iancu este cel mai inteligent și cel mai capabil inspector, dedicat profesiei, de foarte multe ori muncind până la epuizare. Și spre durerea multora cu o memorie fenomenală. După părerea noastră, a celor care eram directori de școli în aceea vreme, el era baza în instituție. Fără el praful s-ar fi ales. Avea însă umor și mai trântea din când în când și câte o ironie fină.

M-am uitat și pe chipul celorlalți colegi de-ai mei. Se citea clar pe fețele lor că nu știu ce este Interpolul și cu ce se ocupă.

Toți absolvenți de colegii gen Spiru Haret, cu studii făcute la distanță, nu aveau o cultură generală prea solidă. Era și de înțeles, atâta timp cât toți fuseseră nevoiți să muncească ca să poată să se întrețină și să- și plătească cursurile.

Cursurile le învățaseră sau nu de trecut treceau cu toții.

Poate cel mai bine sintetizase tot Adrian situația atunci când se vorbea în cancelarie despre metodele folosite pentru a copia la examene.

– Să fie eu sănătos, câți preoți și câte măicuțe am văzut copiind la examene !

Adrian, băiat isteț s-a reprofilat. A învățat serios și a dat examen la pompieri.
Acum este pompier, are burticică și un salariu mult mai bun decât dacă suplinea în continuare în învățământ. Cu timpul o să reușească să strângă și suma necesară ca să poată să-și cumpere o parohie.