Crime prea mult premeditate

I   Stătea cu picioarele  strânse la gură, îi era frig sau tremura doar de neputință, nici ea nu știa prea bine, simțindu-se total lipsită de vlagă. De mult timp nu-și mai luase libertatea de a se odihni, cădea în fiecare noapte frântă de oboseală,  și mai ales aceea de a se gândi la cum să iasă din situația în care era.  Niciun gând abstract, cum făcea deseori odinioară, n-o bântuia.

Erau doar imagini din viața sa cotidiană și imediată, multe nuanțe de griuri lipsite de coloratura caldă a belșugului.  Bunătatea unei vieți conjugale, fericirea pe care ți-o dă traiul în cuplu, pe care o visa altădată  revărsându-se peste ea ca niște norișori rozi, precum vata din zahăr așa cum citise cândva  într-o carte că trebuie să-și imagineze ca să se realizeze , nu voia să apară în viața sa.

Făcuse ceva greșit, nu știa bine ce anume, dar nimic nu-i plăcea. Of, ba mai mult, ajunsese să-l urască pe omul lângă care ducea  onorabila viață de femeie măritată, sclavagism în toată regula, și asta nu din cauza  iubirii, un sentiment nobil și solar,  ci a unor conveniențe învechite.

După ce că era nevoită să muncească  până la epuizare sa fizică, serviciu, bucătărie, copii, baie,  mașina de spălat rufe i se stricase ca o încununare a ghinionului său, aspirator,  șters praf, era obligată  să –l asculte perorând ore în șir despre experiența sa în profesie, despre cum, ca un laș, nu a luat atitudine când  i  s-au încălcat drepturile cuiva,  un oarecare.

Se sufoca ca într-o închisoare fără să aibă cui să-i spună, cui să se plângă .

Un gând ascuns, incert la început, ecou al vremurilor când citea pe nerăsuflate romane polițiste, i-a luminat mintea surescitată.

Ciuperci otrăvite ! Este singura mea soluție!

II
– Onorată instanță, înțeleg că am greșit atunci când n-am luat atitudinea cuvenită dar mi s-a părut a fi un diagnostic incert și în mintea mea neștiutoare n-a avut ecou. Știu, sunt vinovat pentru că, deși eram căsătoriți, i-am lăsat libertatea de a dormi separați și astfel n-am putut să o supraveghez pe timpul nopții. Vă rog să mă condamnați, nu merit compasiunea Curții, vă spun pentru că vă cunosc bunătatea, dar n-am avut experiența necesară să înțeleg că suferea de o depresie atât de gravă. Pentru mine, până la acest moment de un tragism inimaginabil, a fost doar un termen abstract din dicționar. Soția mea, vă rog , cu lacrimi în ochi să mă credeți, a fost un dar solar !
Nimeni nu va bănui mâine dimineață, când o vor găsi moartă pe caldarâmul din fața blocului că o omorâse el. Fără urme, doar învățase și el ceva la cursurile de criminalistică. Chipul roșiatic, coloratură pe care-o căpăta ori de câte ori se îmbăta, I s-a luminat de fericire .Va avea un discurs de om îndurerat ce o să impresioneze în mod sigur instanța.
– Procesul acesta îl voi câștiga sigur ! S-a sinucis din cauza depresiei.

Epilog
– Ia să văd, ce mi-a gătit proasta de nevastă-mea!

Duzina este de la psi iar ideea mi-a venit citind Mitzaa Biciclista cu a ei Aniversarea

La Fee, tibi 1, tibi 2, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, Scorpio, cammely, anacondele, Max, vavaly, incognito, dagatha