Sunt rebelă !

 I.   Nu vă fac o mare dezvăluire când vă povestesc despre bucuria mea lăuntrică de a surprinde „ adversarul” prin acțiuni la care nici nu se gândește.
Chiar dacă în cele ce scriu nu reușesc de fiecare dată, pentru că simpla provocare literară nu-mi aduce fericirea pe care o am ca atunci când îi văd căzuți la podea pe cei care încearcă să mă strivească cu puterea lor, mintea mea devine febrilă căutând soluții pentru fiecare experiență nouă.
Mărul dicordiei poate să devină orice criteriu mărunt ,  neschimbat de perioade mici de timp, sau orice lege nescrisă dar aplicată în continuare cu asiduitate.
Cu toate că nu mă consider profet, cine-I în țara sa, vă prezic , o, ce mare cuvânt, că voi reuși să sparg totul, metaforic vorbind, în mii de  bucăți.

I I. Sunt rebelă de când mă știu pentru că am sângele infectat cu acest virus al nesupunerii totale. Vreau să cred că l-am moștenit de la bunica mea Domnica, o femeie simplă dar voluntară, îmi place să o asemăn cu Constantin Brâncuși, ea a plecat din ținuturile natale de la Padeș, pe jos, doar până la Craiova, el a ajuns la Paris, ca mai apoi să fie prima din neamul meu , de care am eu cunoștință, care a văzut Constantinopolul.
Mama îmi repeta mereu despre ce-i spusese moașa, ca un profet fals, în timp ce ea se chinuia să mă aducă pe lume.
– E fată și e leneșă!
Eram cu adevărat fată dar oricât de războinică aș fi vrut să fiu nu-mi era de ajuns puterea ca să ies din lumea lăuntrică, doar a mea și a mamei, când cordonul ombilical îmi era răsucit de gât de trei ori.

„ Ai grijă ce vorbești ! N-am chef, cu tine martoră într-un proces, să ne facem de rușine . ” vă povesteam eu, în   II.  Ițele încurcate ale independenței justiției, că îmi spunea împerativ soțul meu în fiecare dimineață înainte de a pleca la judecătorie.
Pentru că, din experiență, știam că odată pornită nu mă mai opresc mă feream, și o fac în continuare , să răspund la provocări pe loc. Prefer să mai cuget înainte de a deschide gura.
Nu mai știu bine care a fost mărul discordiei dar cert este faptul că una dintre colegele mele, va fi și ea personaj în tema de luni  Cerul nu-i senin mereu !, într-o dimineață le-a spus elevilor dintr-a VII a , ai căror dirigintă eram, că nu le dă voie să intre în clasa de curs.

– Ieri am găsit mizerie lăsată de voi pe podea. Oricum, nu am nimic cu voi dar, să-i spuneți dirigintei voastre, nu vă deschid ușa clasei nici dacă vine ministrul în persoană.
Când am ajuns la școală singurii elevi pe care i-am găsit în curte erau cei din clasa mea.
– S-a sunat, ce căutați în curtea școlii ? I-am întrebat mirată.
– Noi voiam să facem ore, aveau niște mutre blegite de ziceai că urmează să plângă de supărare pentru că sunt privați de carte, dar nu ne-a lăsat domnișoara.
Cum caracterul învățăceilor a rămas neschimbat de-a lungul sutelor de ani dacă nu chiar mileniilor, cine știe ce făceau pe când tabla era un perete de grotă, mi-am dat imediat seama cât de sinceri erau mai ales că îmi aminteam foarte bine cum noi ca studenți , grupa mea, fugeam de la ore ca să ne plimbăm cu scara rulantă.
Erau niște derbedei care-mi făceau zilnic creierul bucăți dar pe care-i iubeam pentru inocența lor.
Imaginați-vă, vă rog, că intrați într-o dimineață de iarnă în clasă și-l găsiți pe unul dintre elevi urcat pe ditamai sobă de teracotă de unde vă amenință cu un pistol… cu apă !
– Dragii mei, nu vă impacientați ! Știu cât suferiți că nu sunteți la ore dar vă promit că o să rezolv .
Nu vă fac o dezvăluire , nu mi-au trebuit multe minute ca să iau o hotărâre.
– Hai, îmbarcarea !Nu vă pot duce la ministru, mergem însă la Ploiești la prefectură.
Vă puteți imagina bucuria, fericirea de pe chipul lor ?

Ce zici psi ?

Ce ziceți dragii mei ? Dar tu  Gabriela ?

Tabelul celorlalţi duzinari de astăzi, şmenuit  de anacondele de    la psi și de mine de la anacondele:

1.	dor	2.	carmen pricop
3.	lili3d	4.	mitzaa biciclista
5.	Cita	6.	almanahe
7.	Dia na	8.	La Fee
9.	Scorpio	10.	Abisurile
11.	anacondele	12.	psi
13.	cammely	14.	Max

15.	psi2	16.	Some Words
17.	vavaly	18.	roxana