Mucea nu vrea , deocamdată, să ajungă senator !

Orice poveste , cât ar fi ea de neînsemnată, este ascultată mai întâi de motanul leneș ce își ia un mic răgaz în muncă stănd tolănit pe un pervaz de geam.
Legenda lui Mucea am auzit-o din mai multe surse, câteodată am avut un aer absent iar alteori jovial, distrându-mă pe seama personajului ce încă trăiește , dar niciodată nu am consimțit, nici măcar în mod tacit, la faptele sale.
Descoperind faptul că peste tot în lume se găsesc personaje asemănătoare celui despre care o să scriu , m-am gândit că ar fi bine să vă destăinuiesc cele aflate de mine.

Mucea era un copil frumos , ca mai toți ceilalți pici de seama sa, un băiat isteț dar care avusese ghinionul să primească , fără voia sa, porecla familiei.
Foarte puțini , învățătoarea și proprii părinți la început , milițienii mai târziu și nevestele sale, îi cunoșteau numele adevărat.
Provenea dintr-o familie săracă, aveau după ce bea apă dar în niciun caz nu dețineau schimburi de haine de primeneală, și faptul acesta l-a marcat pe Mucea cel mic pentru tot restul vieții sale.
Încă din copilărie și-a dorit să devină bogat, putred de bogat, pentru a deveni apetisant pentru „ fecioarele ” cu bani ale orașului unde s-a hotărât să trăiască.
Ce n-a făcut pentru a -și realiza visul.

A furat conserve, din fabrica unde lucra, s-a însurat cu fata unuia dintre milionarii orașului atunci când articolul 18 era în vigoare, a jucat poker cu notabilitățile orașului, și, pentru că are un anumit calibru, a pierdut la joc una dintre casele sale dar , mai rău, se spune că pentru o noapte și soția sa, mama fiicelor sale, a fost în brațele unui alt bărbat.
După multe astfel de repetiții, hoții , șmecherii diverse , jocuri de noroc iar mai nou , după anul 1990, afaceri cu statul, Mucea s-a hotărât, nefericirea din copilărie nu se estompase defel în urma averii acumulate, fără să-I pese de o anume coloratură politică , să candideze ca să devină primar.

„ E de-al nostru! ” Și-au spus toți săracii urbei, făcându-se că nu văd bolidul pe care-l conducea, și l-au votat.
Cum visul fiecărui soldat este să devină mareșal iar al fiecărui american este să devină președintele țării nu trebuie să ne mirăm de atitudinea cetățenilor din orășelul nostru.
„ E de-al nostru! ” Și-au zis toți manglitorii, pokeriștii și evazioniștii fiscali, și l-au votat.
„ E de-al nostru! ” Și-au spus în gând toate fostele amante ale sale împreună cu cele care avuseseră parte doar de o mică partidă de sex sau o simplă atingere .
„ E de-al nostru!” Au rânjit polițiștii, vechii milițieni dar și noii angajați, procurorii pensionați sau încă în funcție. O copie a dosarului său se găsea în casa fiecărui om cu scaun la cap.
„ E de-al nostru!” Și-au zis toți cei dezrădăcinați și care încă sperau la o soartă mai bună fără a fi nevoiți să repete muncile moșilor și strămoșilor lor.
„ E de-al nostru!” Murmurau apele vândute cu preț de gaze natural, sarea scumpă de parcă ar fi fost extrasă din munții Urali.
La distanțe mari se auzea , dintr-o mașină cu megafon , „ E de-al nostru! ”
În luna iunie Mucea a ajuns primarul orașului și nu vrea , deocamdată, să ajungă senator !

psi ne încântă cu o duzină de cuvinte îmbrăcate în ciocolată.

Ceilalți sunt convinsă de faptul că sunt la fel de dulci.

1.	Arcon	2.	dor dordefemeie
3.	Some Words	4.	Scorpio
5.7.	tiberiuAbisurile	6.	Dia na

Mult mai concis scrie  blog de caine rau    în http://blogdecainerau.wordpress.com/2012/12/08/analfabetii-democratiei/