Nelson Mandela, din perspectiva unui român dezamăgit

Nelson Mandela

A mai murit un om în deșert, zilnic mor neștiute  milioane pe Pământ  iar în zona  deșertului Namib pot fi zeci de mii pentru că, în Republica primul președinte al Africii de Sud un sfert din populație este în șomaj și trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi,  și alături de ceilalți, care încă știu pe ce lume trăiesc, sunt mândră că am fost contemporană cu o astfel de personalitate.

Mulți dintre politicienii noștri și-ar dori să fie considerați de o teapă cu Nelson Mandela, cu jurnaliști precum Lucia Hossu Longin   mâine vom afla că și Victor Viorel Ponta s-a luptat cu apartheidul lui  Traian Băsescu , nimic nu m-ar mai mira din partea lor după ce  Adrian Năstase a fost comparat cu Iuliu Maniu și alți martiri ai neamului românesc, și să primească și un premiu Nobel pentru Pace eventual.

Gașca lor este puternică, majoritatea de 70% din Parlamentul țării nu-I pune pe gânduri , oricât ai vrea să fii de calm simți cum țipă toți nervii în tine , ți-ai dori să dea peste hoți și mincinoși câte un tanc , justiția se mișcă surprinzător de calin, iar în acest timp doar niște  copii, femei și bătrâni încearcă , iluzorie dorință, să lupte cu ei.

Nu știu câte zile vor trece,  bănuiesc că  de la 1 Decembrie până la Crăciun, și toți cei care acum stau înconjurați de către jandarmerie vor fi făcuți mat.

Nici de mi-aș pune –un șort pe mine, nici de-aș mânca jăratec precum calul din poveste, nu am puterea să mă sui acum  pe munte, la Padeș de unde-mi sunt rădăcinile, să bat voinicește călcăi și să –I anunț pe toți că Revoluția începe în sfârșit.  Corneliu Coposu

Privesc fotografiile cu Nelson Mandela și-mi amintesc de seniorul Corneliu Coposu, asemănarea dintre ei îmi pare uluitoare , și realizez , a nu știu câta oară , cum noi poporul roman nu știm să ne prețuim eroii decât, poate, după moarte.

Și ca orice roman care se respectă, după atâta cugetare,  voi merge la piață după mâncare  iar deseară o să cânt un colind că doar ne este bine ca nație și vin sărbătorile de iarnă.

 Macel la Pungesti (video),

Fracking Romania | România. Sat polițienesc,

Mesajul Regelui Mihai pentru…

Jandarmeria, la fel ca armata și securitatea acum 24 ani, este alături de noi.

în tabel, la psi. veți găsi multe alte duzini.

anacondele,  Dan, Scorpio, Carmen  Pricop, Maria Calin,adriana tirnoveanu, Adrian, Adriana, Drugwash, dordefemeie, maya, racoltapetru6, Vienela, Radu Thor adicherish, ComiCultural,  Alina, Gabriela.

Nu mai vreau să omor pe nimeni ! Am omorât până acum 18 oameni

LITORAL

N-am făcut niciodată un secret din faptul că prefer cărțile polițiste în dauna celor siripoase de dragoste, a celor plictisitoare despre călătorii, tatăl meu era un mare amator, a te miri ce tratat despre sănătate sau , mult mai rău, a cărților și revistelor cu rețete culinare.
Urmăresc filme polițiste până la epuizare și nu mă rușinez defel că în loc să fac curat pe sub paturi și șifoniere , cum obișnuia săptămânal tanti Tanța, mătușa tatălui meu, să dau roată cu privirile prin casă gândindu-mă ce-aș mai putea să migălesc , să șterg de praf sau să așez mai estetic, mă chinuiesc să găsesc criminalul înaintea polițistului care fuge mai repede decât gândește sau al detectivului cu puteri magice.

Să fie din cauza vieții sedentare pe care o duc sau a faptului că deși toată viața mi-am dorit o viață mai aventuroasă n-am schimbat nici măcar locul de muncă timp de 21 ani ?

Stăteam în locul de unde se iau ocaziile pentru Ploiești, în arșița ce se lasă vara pe vremea prânzului, și mă gândeam la mulțimea de trupuri arse de soare, Intinse unele lângă altele, ce lenevesc fără griji pe litoral.
„Doi ani nu va ține o veșnicie! Termin eu ratele de la bănci și atunci să vezi vacanțe. Poate nici la ocazii nu voi mai sta, voi avea propria mea mașinuță. ”

738b[1]
Am văzut cum încetinea viteza și mi-am dat seama că avea de gând să mă ia așa că, atunci când a oprit, am avut grijă să –l întreb pe șofer dacă merge până în centrul orașului Ploiești.
„ Sigur , urcați!”
Șoferul este un tip fără semnalmente deosebite, tuns scurt, îmbrăcat banal, niciun tic sau accesoriu care să-l scoată în evidență.
„ Bun de spion.” Îmi zic în sinea-mi urmărind pe fereastră picăturile de apă apărute din senin , mă știți că sunt simțitoare la schimbările de vreme, și evaporate la fel de iute.
Șoferul tace în continuu, precis i-ar fi bun un curs de modelare a caracterului lui introvertit, iar eu îmi repet principalele obiective ale zilei.
Ploieștiul este în plină caniculă, aerul este irespirabil ca în fiecare vară, iar eu mă bucur deja de faptul că nu mai am mult de stat alături de un taciturn.
Brrrr… mă scutur în gând.

Rescue workers inspect the wreckage of a train crash near Santiago de Compostela

Într-o fracțiune de secundă un bărbat apărut din neant , îmbrăcat cu un tricou lălâu și pantaloni scurți portocalii, cu tradiționalii șlapi de pe acasă, se oprește aproape de botul mașinii noastre.
Nu urmează înjurături, bărbatul îi este cunoscut șoferului, și se salută râzând unul pe altul.
„Mi-e prieten. ” Îmi face destăinuri bruște șoferul.
„Nu mai vreau să omor pe nimeni ! Am omorât până acum 18 oameni. ”
„O să apuie soarele!” zic și eu înlemnită de groază.
„Nu mi-a fost de ajuns întâmplarea cu violatorul, acum am dat de un criminal în serie !” Paralizată fizic, niciun mușchi nu-mi tresare, gândesc la foc continuu. „ Huidu , cu ai lui morți de pe conștiință, este un mic copil! Mereu mă plâng de justiție, uite că am dreptate! Cum a scăpat ăsta necondamnat ? Doamne, optsprezece morți!”
Mulțumesc mereu sprijinului acordat de Dumnezeu mie pentru experiențele pe care le am dar să mă pună în situația de a fi în mașina unui criminal în serie mărturisesc că nu mi-am dorit niciodată.
„V-ați speriat.” Șoferul mă privește și pentru prima oară în ochii săi bănuiesc omenia. Râde, simt bunătatea din el și îmi dau seama că nu a urmărit înfricoșarea mea.
„N-am omorât la volan pe nimeni. Sunt conductor de tren. Știți că un tren care are viteză nu poate să fie oprit atunci când pe șinele trenului se află un om sau când cineva vrea să se sinucidă și se aruncă brusc înaintea sa.”

Titlul ales de alma nahe mi s-a părut bun pentru o suită de astfel de articole, mai scriu și eu astăzi unul, dar găsiți, în tabel la psi©, ,  povești multe și frumoase ale celorlalți membrii ai  clubului.

1. alma nahe 2. Adriana
3. dagatha 4. aceeasiAdriana
5. roxana 6. Cuvanta
7. Dictatura Justitiei 8. psi – a doua
9. lili3d 10. file din poveste

DUZINA DE CUVINTE A cui e responsabilitatea ?


STRADA a devenit un loc nesigur și, nu mă refer când afirm asta la accidentele rutiere tot mai dese în ultima vreme, periculos. INDIFERENT cât de mult ți-ai dori să ai o viață liniștită și fără evenimente majore nu poți rămâne nepăsător atunci când ele năvălesc peste TINE.
Orașul nostru, altădată o oază de pace, doar de aceea l-a ales istoricul Nicolae Iorga ca loc de reședință , a fost săptămâna aceasta martorul mut al unei descinderi în forță a mascaților.
Cine mai poate avea astăzi COPILĂREASCA idee că se poate locui undeva , aiurea , fără teama că fiul sau fiica sa nu cade în mrejele unor interlopi ? Traficanți de carne vie, nu vă mirați c-avem și din aceștia-n zonă, cel puțin așa am auzit, traficanți de droguri sau doar niște simplii cămătari ?

V-am plictisit plângându-mă de purtarea elevilor mei.

Îi văd surescitați pe holuri, țipând, înghiontându-se sau sărutându-se fără nicio jenă în fața noastră a celor care trecem întâmplător pe acolo.
Am crezut că de vină e CEAȘCA de cafea băută în fugă, fără ZAHĂR, doza de energizant sau eventual bidonașul de bere adus printre puținele cărți sau manuale din rucsacul ce joacă rol de ghiozdan.
Mărturisesc că văd DUBLU , de nervi, asistând neputicioasă la aceste priveliști.
Nu de multe ori îi găsesc la ore ronțăind ceva CROCANT dar îi las pentru că se plâng de faptul că n-au apucat să-și ia MASA de prânz. Mă gândesc că e mult mai bine decât să mestece molcom și EGAL, toată ora, o gumă pe care cu greu se hotărăsc s-o arunce în coșul de gunoi.
Când acești copii părăsiți, la figurat, de către părinții lor , au grijă doar să-i îmbrace și să le dea să mânânce după care uită de responsabilitățile lor, ajung să se confrunte cu tot felul de probleme majore, precum cele legate de droguri, fiecare se gândește să caute vinovatul.

Undeva în afara familiei.

Degeaba ani de-a rândul încerci să le vorbești despre cât de grea e sarcina de a fi părinte , de cele mai multe ori n-aud, de fapt refuză să asculte, se fac că PLOUĂ, pentru ca atunci când răul s-a produs să fie luați prin surprindere.

Viața nu e roză, nu c-ar fi neagră ca smoala, mai degrabă gri-ALBASTRU, și totuși dacă am încerca cu toții să fim mai responsabili ….

Psi a hotărât cuvintele iar noi, cuminți, le-am folosit :

Psi,verogriganaidsaraalmanahegina,redskytibivirusache,abisuri,Rokssana,

De la Tibi am înțeles că prima a fost scorpio  dar știți cum e….