DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău

Cum v-am povestit deja, când m-a zărit primarul Nedelcu, pe chipul său s-a văzut o oarecare tulburare amintindu-și , mă gândesc eu acum, de necazul perpetuu pe care il provocam.
„ Cât de prost am putut să fiu ! Trebuia să dau ordin ca astăzi să nu se coacă pâine furageră.
Dacă o fi luat asta vreuna cu ea, ce mă fac ?”


N-am să intru în detalii astăzi dar vreau să știți că am descoperit încă de tânără că nu totdeauna dacă te porți frumos ți se va răspunde cu aceeași monedă. E o constatare tristă, la care este posibil să fii ajuns și mulți alții înaintea mea, dar, în urma ei, mi-am schimbat „ tactica și strategia” găsindu-mă mai tot timpul pe picior de război.
Uneori, mă gândesc cu melancolie cum ar fi fost dacă rămâneam copila plângăcioasă și delicată din adolescență care -și rezolva problemele dovedind sensibilitate , dar realizez , de fiecare dată când încerc să fiu de treabă, că nu mi-ar fi fost de niciun folos să arăt slăbiciune.
Dacă am urma cu toții unul dintre sfaturile lui Talleyrand, niciodată să nu ne purtăm ascultând de primul impuls pe care-l avem pentru că acesta este cel plin de compasiune, n-ar mai fi atâtea persoane amăgite și păcălite.


Să vă spun ce-am pățit mai zilele trecute.
Pe 9 august trebuia să dau examenul de corigență cu elevii mei. pâinea mea. Cu vreo două zile înainte mă oprește o femeie în stradă și , plină de tulburare , nimic nou la părinții elevilor corigenți, intră în tipar, îmi spune că are copila în spital.
„ Faceți o cerere la director pentru o reprogramare !”
„ Se poate ? ”
„ Se poate, e legală. ”

29 august, ziua în care am programați doi elevi de clasa a șasea și adolescenta dintr-a zecea, cea bolnavă și reprogramată.
O văd pe mama sa așezată timid cu o mână la tâmplă.
„ Sărmană mamă, speriată de consecințe! ” îmi zic gândindu-mă, pentru a câta oară , că părinții își amintesc de propriile progenituri abia când aceștia ajung pe margine de prăpastie.
Același gest teluric, încercarea de a mă mitui cu cafeaua pe care n-apuc s-o văd pentru că-I opresc mâna rămasă suspendată în poșetă.
„ Doamnă, mulțumesc ! N-am nevoie de nimic. ”
Cunosc obiceiul altora de a atrage , precum un magnet, tot felul de nimicuri care nu-I îmbogățește, nici pe mituitori nu-I sărăcește, dar care le diminuează orice autoritate în fața elevilor pe care ar trebui să-I educe în spiritual integrității morale.
Le dau subiectele elevilor, cele două variante, după care privesc spre eleva dintr-a zecea.


Ochii săi albaștrii seamănă , în mod ciudat, cu mulți alții, cei bovini , din picturi renascentine.
Nu e nevoie să-mi spună cineva, fata asta n-a priceput nimic dac-a citit cumva ceva !

Ies, intru, nu mi-e teamă c-ar îndrăzni să mă copieze , nici n-ar avea de unde.
Un tip, îmbrăcat prea modern pentru a bănui că-I este tată, mă întreabă nemulțumit, văd asta după cum își mișcă un picior, cât mai durează examenul de corigență.
Cum eleva privește perpetuu cu melancolie foaia de scris fără a schița că vrea să termine mă gândesc că ar fi timpul să opresc chinul inutil.
„ Doamnă, fata n-a învățat . ”
Îi spun mamei chemate de la ușa ce-o păzea cu străjnicie împreună cu individul ce nu se încadra în peisaj.
Lacrimile încep să se prelingă pe obrazul mamei îndurerate în timpul ce ochii fetei nu devin umani.
„ Asta mică e proastă de adevăratelea! ” Îmi spun în mintea mea.
„A fost bolnavă, a fost internată și în spital. Știți și dvs. ”
„ De ce a fost internată ? ” Îmi amintesc eu s-o întreb.
„ Violată. În urma unui viol. Putea să moară.
În câteva secunde , cu ochii minții, revăd scenele tulburătoare , din filme, cu fete violate.
„ Bine, o trec. Dar, la anul, să învețe ! ”
De pe chipul mamei dispare îngrijorarea.
„Cine-I domnul ? ”
Eleva îmi spune că nu –l știe dar mama recunoaște adevărul.
„E polițist. Madi trebuie să dea declarații. ”
Vorbesc cu individual între patru ochi.
„ Comisarul X , de la „ Crimă Organizată” . ” Mi se recomandă respectivul arâtându-mi o insignă ca în filmele polițiste.
„ Ați terminat ? Nu învățase nimic, i-a spus maică-sii înainte de a intra.”
„ Nu, dar sărmana a fost violată. ”
„Violată, pe naiba !”
Cineva, un șef îl sună pe mobil.
„Vin imediat doamna procuror. Le iau și pe celelalte fete și în 5 minute plecăm spre Ploiești.
„Crimă Organizată ”, „Crimă Organizată ”, despre ce poate fi vorba ?
Vreți să știți ?


Pe de altă parte, nu știu ce și cum pățesc ceilalți dar recunosc că eu atrag , ca un magnet, tot felul de întâmplări care necesită din partea mea atitudini „ războinice ” ce ies din obișnuitul tipar.
Cum v-am mai spus primarul Nedelcu , dându-și cu mâna peste tâmplă și privind tâmp spre ei le-ar fi spus :
„Voi nu știți cum e să ai acasă o nevastă olteancă și , culmea ghinionului, să mai ai și-o olteancă mereu în coastă la servici ‘! ”

Ce pățise primarul cu Mariana sa, după povestea cu răvașul de dragoste rătăcit, nu știa nimeni să povestească coerent , datele se băteau unele cu altele în cap, dar despre necazurile pricinuite de mine vorbea tot satul .
Erau distorsionate mult și atât de exagerate încât aveau farmecul basmelor, lipsite de total de teluric, spuse șoptit pe înserat.
Considerată ca fiind tupeistă de oraș, majoritatea consătenilor se mirau revoltați când auzeam că iar le-a fost primarul lor sunat , de către cineva mare de prin vreun minister din capitală , pentru că rația de pâine e neîndestulătoare și atât de proastă încât cineva , neînvățat cu ea, ar putea chiar să moară.

psi ne delectează cu două duzini  la alegere, eu , mai exigentă, cu două duzini obligatorii !

almanahe,jora,dordefemeie, Dragos , Verovers ,Vero, tibi, cammely, Scorpio, virusverbalis,

irealia

România, țara celor care ” noi muncim ,nu gândim !”

Fostul premier al Italiei Romano Prodi la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998 iar după septembrie 1999, președinte al Comisiei Europene
Opoziția îi stă lui Băse΄, tot timpul, cu pistolul în TÂMPLĂ.
” Ce-ți pasă ție ? ” Mă poate întreba cineva. Oricine.
”Îmi pasă. ” Pentru că toți cei care acum într-un mod IMUABIL cer schimbarea președintelui uită , sau se prefac a nu-și mai aduce aminte un fapt concret, că am fost atâtea milioane de români care l-am votat.
Mă deranjează că au GĂRGĂUNI,deh, creier ACIDULAT de atâta ură, și ne tot spun, ne repetă la nesfârșit, cum că doar ei au dreptate și că, culmea absurdului, doar ei ne reprezintă interesele noastre.
Ca –ntr-un scenariu IMAGINAR, ne vedeau în anul 1990 în stare să-i molestăm, să-i brutalizăm sau să-i ucidem pe foștii turnători, pe foștii securiști, pe foștii torționari sau chiar pe simplii membrii de partid comuniști.
Noi, ăștia de-am votat cu Băse΄, a doua oară, ne-am legat nădejdea de el și , recunosc, până în ultima clipă recunosc că sper să văd realizată reforma statului și modernizarea sa.
Pentru cine nu cunoaște și Romano Prodi a încercat , fiind prim ministru al Italiei, ca reprezentant a unor partide de centru stânga, să facă o astfel de reformă . Poate că și Romano Prodi a fost ”dictator ” dar nimeni n-a aflat încă. Dictatorul secret !
O fi bine, o fi rău, este alegerea noastră la fel de constituțională și legitimă ca a acelora care l-au votat președinte , de trei ori, pe Ion Iliescu, cel care a fost trecut pe linie moartă de către Nicolae Ceaușescu pentru legăturile sale cu KGB-ul, cel care a pus la cale, împreună cu alți trădători de țară, o lovitură de stat și care , pentru mai multă credibilitate , a ordonat să fie uciși atâția oameni după 25 decembrie 1989.
Au ȚESUT diverse intrigi, CALUP de minciuni sfruntate, au CREIONAT personalități după bunul lor plac, ca oamenii simplii , cei care singuri scandau ” noi muncim, nu gândim ! ”mărșăluind pe bulevardele capitalei să-i creadă pe ei, pe fostele structuri care în loc de pedepse penale beneficiază de ”pensii nesimțite ” la care s-au adăugat, de ce n-am recunoaște-o, ” îmbogățiții tranziției ”, noii ciocoi, care-au sosit în București cu o amărâtă de GEANTĂ, plină cu zdrențe și-au ajuns să-și cumpere palate, oameni ce-ar trebui să dea cu subsemnatul la DNA nu să se erijeze în formatori de opinie.
Noi, ăștia de-am votat cu Băse΄, a doua oară, ne-am legat nădejdea de el pentru că nu vedem nimic APOS în privirea sa , cum ne tot spun cei din opoziția politică, jurnaliștii mogulilor și , mai nou, societatea civilă, aceea ce nu și-a găsit în locșor călduț în aparatul de stat.
Mai nou, uitând de moștenitorul SALIC al tronului României, care tron de fapt și de drept nu mai există, s-a uitat faptul că prin referendumul din anul 1990 s-a consfințit faptul că suntem republică, ni se tot susură-n urechi c-ar fi mai bun de rege domnul Radu Duda.

Nu–mi dau seama bine ce SIMȚURI au unii, dar, în schimb cunosc faptul că orice problemă se poate rezolva cu mult bun simț.
În cazul că acesta ar exista.
Până la urmă, repetarea obsesivă a unor neadevăruri ține de lipsa acestora.

Doar un vrăjitor ar putea să realizeze, într-o țară în care procurorul de caz îi cere mită Vanesei, o reformă serioasă a statului
  
  
 
  Făcând haz de necaz, ca tot românul, ne încălzim sufletul cu
Diriga Psi ce faci ? Te joci cu zăpadă ? Un om de zăpadă ?
 Au scris deja : anaveronicapsiCitaanacondele.
Iar la Tibi găsiți  : 

Repostare – cu inima grea

DUZINA DE CUVINTE sau CALUP DE VORBE

Cum vă spuneam despre umorul meu lipsă ....
Mă uit la TÂMPLA încărunțită pe alocuri și-mi spun că nimic nu-i IMUABIL, nici chiar eu.
Mă gândesc c-ar cam fi vremea să nu mai am aceeași GĂRGĂUNI ca în copilărie sau adolescență, de fiecare dată mi-am luat bobârnacele CALUP, să uit de planurile pe care le-am ȚESUT , chiar și cele de politică , de eroul IMAGINAR pe care-l aștept să apară , un vis APOS, și care se încăpățânează să nu vină.
Cu acele SIMȚURI pe care le aveți, știu că deja l-ați CREIONAT în minte.
Ha! Ha! Ha !
N-am un umor din cale-afară de ACIDULAT, dar nu mi-e gândul la bărbatul care să-mi stea c- un SALIC toată ziua-n față.
În mintea mea stau , încă adunate, ca-ntr-o GEANTĂ, tot felul de gânduri.

Sursa e :

http://baricada.wordpress.com/2012/02/04/victor-ponta-si-adrian-nastase-stan-si-bran-de-psd/ 

Calupul de vorbe a fost ales , ca de obicei de

Diriga Psi iar cei din CLUBUL PSI sunt :

  almanahe, redsky, scorpio, virusache, mitzaabiciclista, cristian, blueriver, valentina, vero, rokssana, vânt de toamnă, cioburi de chihlimbar,  lolita şi tibi.