România stat polițienesc da, dar din alte motive decât cele enunțate de Frunzăverde

Au fost mulți cei care au citit ieri articolul România, stat polițienesc ! cu toate că puțini au avut ceva de comentat.
Oare de ce ? Poate pentru că mulți, în sinea lor, cred că am ajuns în acel stadiu.

Le e teamă să comenteze sau se gândesc că nu merită s-o facă ?
N-am de unde să știu atâta timp cât nu scriu nimic.
Pe cei care demonstrează sau mai bine zis au făcut-o în luna ianuarie nu prea pun mare preț. Da, au fost unii cu care chiar am fraternizat în sufletul meu. Aceia care s-au arătat dezamăgiți de întreaga clasă politică.
În rest, sunt convinsă că au fost, ca în cazul orașului în care locuiesc, oameni ai opoziției. Cei care scandau până mai ieri împotriva domnului Frunzăverde iar astăzi îl îmbrățișează ca pe un erou. Ce credibibilate pot să aibă ? Nici una.
Să revenim la statul polițienesc numit România.
Cum poți să numești un stat în care salariile cele mai mari le au polițiștii, procurorii , judecătorii și militarii și în care profesorimea și medicii se găsesc în pragul disperării ?
Cum se numește un stat în care se are grijă doar de cei care sunt uneltele coercitive ale guvernului ? Cum se numește un stat în care cei care pot apăra acest stat , în care gulerele albe sunt de cele mai multe ori infractori șantajați și șantajabili dar în marea lor majoritatea scăpați de oamenii legii , n-o fac decât în detrimentul celor săraci și care nu pot să-i mituiască ?

Și mai am o întrebare , când a început România să devină un stat polițienesc ? Ieri sau alatăieri ?