DUZINA VECHE Să nu mă mai minunez că alții sunt grei de cap

!
Orice om își spune SINGUR că el este mai deștept decât mulți alții. Fiecare avem un AMOR propriu iar o COCOSTARE în vârful unei piramide imaginare îi este la îndemână oricui.

Sigur dacă văd cuvintele GHEARE și WHISKAS voi dezvolta o povestire despre CADÂNA mea de pisică, voi știți că-i motan dar de dragul meu vă faceți că uitați sau, în cazul că nu vreți, pot să vă povestesc despre pisica aceea frumoasă a unei prietene , cea adusă printr-un MIRAJ de la ROMA.

Dacă văd cuvântul CASTRAVETE vă pot amăgi cu o poveste despre puterea curativă a lui pentru piele, cine nu-și mai amintește de laptele acestei legume, sau despre cât de greu îi este fiului meu să-și pregătească o salată.

  

    Ei bine , când însă este vorba de calculator, 

   link-uri,

 pink-uri ,

  pingback-uri sau bannere ,

 precum cele postate de mine ieri și aseară ,

    ca în seara aceasta și în multe altele, mă port ca un EUNUC

 în   fața unei femei frumoase, bănuiesc, n-am de unde știi, o ÎNTUNECARE mă cuprinde și gândesc că n-ar trebui să mă minunez că alții sunt grei de cap pentru că nici eu nu fac excepție.
Verificați și singuri cât sunt de măiastră în astfel de situații.
ADULMECATA urmă a capacității mele de a … se pierde în neant.

Diriga Psi știe oare că nici acum n-am fost în stare să învăț  ?

Care dintre colegii mei , mai capabili decât mine, au avut oare timp de blogăreală ? 

Să vedem !

Nu blestemați !

Centrul orașului Craiova
Nu știu dacă vă DERANJEAZĂ faptul că am să vă povestesc astăzi despre blesteme. E un ASPECT sensibil pe care unele persoanele , nu spun care , evită să- l abordeze.

Până la urmă totul este BENEVOL așa că, nu vă poate nimeni obliga, să citiți sau să vă dați părerea . Fiecare hotărește SINGUR ce vrea să facă și, ca să nu –mi reproșați cumva că v-am păcălit, am ales acest titlu .

Pe strada unde am copilărit BÂRFA era ceva obișnuit . Cred că la fel se întâmplă în mai toate comunitățile unde se cunosc toți între ei și , în plus, mai au și mult timp la dispoziție.

Universitatea din Craiova

  Ei bine, astăzi vă voi povesti despre o familie a cărei poreclă era Cucumea. Se vorbea printre VECINI că bărbatul, împreună cu amanta , și-ar fi omorât soția ca să se poată însura cu ea, cu țiitoarea.

     NIMENI nu cred că a făcut o anchetă serioasă dar lumea șușotea atunci când își amintea. Bărbatul era un om despre care nu pot să vă spun decât că era scund, slab și foarte tăcut . Pe ea însă , pe a lui Cucumea, mi-o amintesc foarte bine.

Avea doi copii, o fată Jeni și un băiat George. Când eu eram la vreo doisprezece ani ei erau deja mari. Cred că fetei îi cam plăcea să petreacă cu băieții, bănuiți cum, iar George era deja cunoscut pentru chefurile sale bahice.

Nu știu ce se întâmpla în locuința lor, nu am intrat niciodată nici măcar în curte, dar o auzeam destul de des pe mama lor, drumul meu trecea prin dreptul casei lor, cum îi blestema .

Biserica Mântuleasa, unde mergeam după Lumină

Blestemul ei preferat era :

”Arză-te-ar focul să te arză ! ”

Șocul cel mare pentru noi, toți cei care le eram vecini, a fost când am auzit că Jeni a murit.

Amănunte prea multe nu pot a vă DIVULGA. S-a spus că , nervoasă fiind, i-a luat foc furoul de la un reșou electric, din acela mic și rorund, numit parcă Popular. A murit arsă.

Au trecut anii. A lui Cucumea blestema în continuare. George se însurase, avea un băiat căruia toți îi spuneam Puiu, apoi nevasta îl părăsise lăsându-i și copilul.
”Arză-te-ar focul să te arză ! ” se auzea frecvent din dreptul curții lor.
Ne minunam cu toții. Nenorocirea ce se abătuse asupra casei lor n-o impresionase pe Cucumea.
Cred că eram studentă. Cu fetele de pe strada mea eram la biserică așteptând Învierea Domnului. Stăteam în curtea bisericii vorbind , râzând și așteptând clipa când aveam să luăm Lumina Sfântă. Nu eram prea pătrunși de eveniment, deh, educația comunistă își spunea cuvântul.

Lângă noi a apărut Puiu. Plângea. Era pentru prima dată când tatăl său îl gonea de acasă.

” Să pleci ! Să nu te mai văd în fața ochilor !” îi spusese George TĂIOS fiului său.

Imagine din Parcul Romanescu
 
      Se îmbătase. Și-a prăjit pește, a frecat niște icre dintr-un pește prins de el la baltă, CAVIARUL săracului, apoi a băut singur ore în șir, plin de obidă . Când a simțit că abia se mai poate ține pe picioare l-a lovit pe băiat în SPATE cu pumnul strâns după care l-a gonit:
” Să pleci ! Să nu te mai văd în fața ochilor !” Ne-a repetat Puiu ce se întâmplase adăugând amănunte.
L-am compătimit cu toții, am împărțit cu el ce ronțăiam după care a venit momentul în care fiecare ne-am dus să luăm Lumină. Am uitat de el.

A doua zi a venit bomba. George era mort, nu în mod FIGURATIV, ci mort de-a binelea. Arsese. Adormise beat cu țigara aprinsă iar aceasta căzuse pe plapumă. Din cauza fumului degajat se sufocase.

După cum bănuiți, bunica lui Puiu nu s-a cutremurat de spaimă.

Destul de des o auzeam, când inevitabil trecând pe stradă ajungeam în dreptul ei, cum îl blestema pe singurul urmaș ce-i rămăsese.

”Arză-te-ar focul să te arză ! ”

 psi este cea care a început totul.

Povești mai frumoase, mai pline de iubire găsiți la    :   Vero, Tiberiu Orasanu,  rokssana,

psi carmensima d\’agatha  lotusull  altcersenin Cita