Adevărul e că m-am săturat de atâta minciună




Prostia voastră ne-a unit în sprijinul său


Nu-i ora 4 dimineața când scriu aceste rânduri. Știu că le voi posta la o alta, oră rezonabilă, dar , uite așa , din somn trezită fiind de un zgomot venit de aiurea, nici termopanele nu reușesc să oprească chiar orice gălăgie, mi-am dat seama că nu mai suport minciuna națională în care trăim.
Ca o apă mocirloasă se strecoară prin fiecare ungher lăsând mâlul gros în urma sa, ca un gaz toxic, cum e sarinul , produce afectiuni severe acolo unde mintea nu e de la natură dusă deja, sau poate produce moartea persoanelor mai slabe de înger. Nu a mea. Pe mine doar a ajuns să mă revolte nivelul ei .


Politicienii vor ca minciuna să ne-o impună ca pe un adevăr, știm cu toții pentru ce e celebru Niccolo Machiavelli , ” Scopul scuza mijloacele ”, mass-media în interesul ei propriu, politică editorială , procedează la fel.





Aici ne-ați închide pe toți cei care l-am votat pe Traian Băsescu, democraților !


Începem diminețile cu un viol, dacă se poate al unui minor că este mai sfâșiitoare știrea, cu un accident mortal sau cu atacul unei bănci, în ultima vreme mai e și câte o descindere a mascaților, dar asta chir să nu vă îngrijoreze are grijă justiția să le dea drumul pe o altă ușă, fapte adevărate, iar, printre ele, aflăm de dictatura personală a președintelui Traian Băsescu în care trăim și care este vinovată, ea, dictatura, de toate nenorocirile în care ne zbatem de la un eventual cutremur devastator până la criza financiară mondială, de la faptul că omul, o fi și el om cu drepturile aferente, nu l-a felicitat pe omul nonagenar Mihai, 65 ani nu l-au felicitat comuniștii-securiștii dar asta nu se pune, până la producția de ouă de la Cornu a fostului premier Adrian Năstase.





Adevărații eroi sunt modești. Studiați tineri ce vorbiți aiurea și vedeți ce înseamnă dictatura !

Presa, draga de ea, dacă n-ați observat , a început reabilitarea familiei, nu a clanului, Ceaușescu.
Își reamintesc diverși cum se emoționa Nicu, nu Nicușor, ci ditamai șeful statului , când îi erau aduși forțat artiști să-i cânte câte una simplă din popor.
Nu jazz, nu simfonii, nici măcar operetă, pe asta o înțeleg și eu, ci acolo o romanță .
Cât ne mai emoționăm când ni se povestește ce mult iubeau ei țuica, vinul și mâncărurile simple precum fasolea.





Când îi scria ode Lenei Ceaușescu a învățat ce înseamnă democrația


Numai și pentru asta, președintele Traian Băsescu care știe cum se prepară și bea whisky-ul și poate fi declarat dictator.
Se uită că blândul și umanul Nicolaie Ceaușescu a VÂNDUT oameni pe bani grei în secolul al douăzecilea, ce ne pasă nouă românilor verzi și sadea, că toți acei care se opuneau regimului nu mai erau închiși în pușcării gen Sighet sau Pitești ci în ospicii de nebuni unde li se spălau creierul, domnul Vasile Paraschiv a fost unul dintre aceia, iar dacă era un caz mult mai grav se trecea la uciderea sa precum s-a întâmplat cu inginerul Gheorghe Ursu.
Am fost prea blânzi, noi cei care-am fost în Piața Universității și n-am strigat, nici nu ne-a trecut prin gând, moarte lui Ion Iliescu, pe care –l consideram vinovat de morții din evenimentele din decembrie 1989, cei răpuși după plecarea cuplului prezidențial, noi n-am strigat moarte comuniștilor –nomenclaturiși sau moarte securiștilor și turnătorilor iar astăzi am ajuns ca aceștia, mai murdari decât o hazna, să ne dea lecții de morală și să ne explice cam ce-i aceea dictatură.





A învățat ce-i democrația în timpul tinereții sale securiste sau când își turna verișoara


Numai și pentru asta, președintele Traian Băsescu care știe cum se prepară și bea whisky-ul și poate fi declarat dictator.
Se uită că blândul și umanul Nicolaie Ceaușescu a VÂNDUT oameni pe bani grei în secolul al douăzecilea, ce ne pasă nouă românilor verzi și sadea, că toți acei care se opuneau regimului nu mai erau închiși în pușcării gen Sighet sau Pitești ci în ospicii de nebuni unde li se spălau creierul, domnul Vasile Paraschiv a fost unul dintre aceia, iar dacă era un caz mult mai grav se trecea la uciderea sa precum s-a întâmplat cu inginerul Gheorghe Ursu.
Am fost prea blânzi, noi cei care-am fost în Piața Universității și n-am strigat, nici nu ne-a trecut prin gând, moarte lui Ion Iliescu, pe care –l consideram vinovat de morții din evenimentele din decembrie 1989, cei răpuși după plecarea cuplului prezidențial, noi n-am strigat moarte comuniștilor –nomenclaturiși sau moarte securiștilor și turnătorilor iar astăzi am ajuns ca aceștia, mai murdari decât o hazna, să ne dea lecții de morală și să ne explice cam ce-i aceea dictatură.


PS .Draga mea Diriga Psi m-am ferit ca dracul de tămâie să scriu articole cu tentă politică în aceste jocuri. Câteodată însă MINCIUNA ridicată la rang de ADEVĂR este prea murdară și ” nu mă pot abține ” vorba reclamei. 


Tuturor celor care aveți convingeri ferme contrare mie, vă cer scuze , și vă cer să aduceți argumente pertinente sau să mă ignorați. 


Promit că nu mă voi supăra.            


http://www.psi-words.com/2011/11/07/adevarul/


http://redsky2010.wordpress.com/2011/11/07/adevarul/


http://scorpio72.wordpress.com/2011/11/07/provocarea-adevarul/


http://cita-topa.blogspot.com/2011/11/adevarul-care-doare-dar-vindeca.html


http://labulivar.wordpress.com/2011/11/07/adevarul-si-urmarea-lui/


Îi rog și pe :


http://noradamian.wordpress.com/2011/11/06/whisky-party/


 http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/11/06/pledoarie-pentru-carte-2/


http://sareinochi.com/2011/11/07/nea%e2%80%99-titi-si-nea%e2%80%99-nelu/


http://baricada.wordpress.com/2011/11/03/academia-catavencu-monstrii-acri-made-by-baricada/


http://bazel09.wordpress.com/2011/10/31/tusac-minciuna-are-picioare-scurte/ 


http://razvanrc.wordpress.com/2011/07/13/barack-obama-nu-pot-garanta-plata-pensiilor-incepand-cu-3-august-daca-nu-se-ajunge-la-un-acord-pentru-ridicarea-plafonului-de-indatorare-in-acelasi-timp-1-new-yorkez-din-25-este-milionar-iar-su/


să-și spună părerea.


@Tibi, îmi cer iertare pentru faptul că o persoană a fost insolentă  cu tine ca musafir al meu.


I-am răspuns :




Doamna Camelia,
Abia am venit de la școală și mi-am zis să deschid calculatorul ca să văd ce mai scriu prietenii mei.
Am rămas surprinsă de faptul că s-a ajuns la un schimb de replici atât de necivilizate.
Îl apreciez foarte mult pe domnul Tiberiu Orasanu pentru cultura și logica impecabilă și îi cunosc de asemenea verticalitatea și buna creștere.
Dânsul nu merge cu turma niciodată, pot spune că ne-a enervat pe toți cândva pentru că-i lua apărarea vehement domnului Andrei Pleșu, trece totul prin filtrul propriei gândiri , și de aceea nu cred că este potrivit să-i aduceți jigniri.


Vă înțeleg că sunteți supărată pe președintele Traian Băsescu, e problema dumneavoastră, ceea ce nu înțelegeți nici dvs. și nici alții e că noi, aceia care suntem, mulți puțini, nu putem să votăm niciodată cu securiștii și turnătorii.
Nu pot să votez cu Ion Iliescu, cu Dan Voiculescu, .., lista e mare, și nici cu colaboratorii săi.
Da, suntem un popor prea blând pentru că, dacă am fi fost altfel, îi spânzuram sau împușcam pe toți cei care s-au făcut vinovați de crime în timpul comunismului.
Generalul Pleșiță n-ar fi murit râzând de faptul că ne-a păcălit.
În schimb îi respect pe francezi pentru faptul că i-a împușcat în piața publică pe colaboraționiști. ”


http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/11/09/ce-este-un-blog/


Sper să mă ierți pentru faptul că s-a întâmplat în ” casa mea ”.


Nu practic blocarea comentariilor pentru că vreau să cunosc și alte păreri decât cele ale noastre. Mă refer la grupul celor care ne-am săturat de minciuna în care trăim. Cei care am suferit și în timpul comunismului. Nu de foame, frig sau întuneric ci de lipsa libertății de exprimare.


Am și eu aroganța mea. Mă consider superioară unor nevoi primare.

Cei care mai ieri scandau ”Moarte intelectualilor ! ”, ” Noi muncim nu gândim !” astăzi sunt monarhiști , credincioși ortodocși și în acest spirit urează : De ziua ta, SA MORI !

DOMNULE PREȘEDINTE , LA MULȚI ANI !

    După cum știm cu toții floarea intelectualității române interbelice , aceea care n-a colaborat cu sovieticii, comuniștii și nici nu și -a turnat frații sau surorile  pentru 5 bănuți , ori a murit în închisorile dure ori la canalul Dunăre –Marea Neagră , mulți români au murit în Siberia ca preț al întoarecerii armelor, sau a supreviețuit cu mare greutate dar și cu o mai mare demnitate. Cum, necum  s-a născut o alta , nu pe puncte , ci învățând în condiții destul de vitrege. Am o prietenă care-mi povestește, e drept rareori, cum mergea cu gâștele la păscut și cu cartea după ea.

 Acestor intelectuali masele populare , în anul de grație 1990, le doreau moartea.

 

Mai târziu, doar câteva săptămâni sau luni , muncitorii scandau, Doamne câtă dreptate aveau, foarte mândrii de ei : ” Noi muncim , nu gândim ! ”

 

Acești oameni  care mai ieri s-au scandalizat că președintele Traian Băsescu nu i-a urat regelui Mihai ani mulți, uitând că ei erau cei care l-au fugărit cu nerușinare și nu i-au permis să intre în țară , și prin acest gest al său aduce mari prejudicii imaginii imaculate a statului, imaginea e urmare a corectitudinii și integrității justiției române și a lipsei oricărei forme de corupție, nu se sfiesc ca de ziua sa să scrie : De ziua ta, SA MORI !

L-a auzit cineva pe seniorul Corneliu Coposu spunând că-i dorește moartea vreunui torționar de-al său ?

Cum am scăpat eu nebătută și nearestată în ziua de 14 iunie 1990. Minerii II

Voi trăi ziua în care vinovații să fie condamnați ?

,, Nu muncește, nu are serviciu. Arestați-o !

  Nu muncește, nu are serviciu. Arestați-o !

  Nu muncește, nu are serviciu. Arestați-o ! “

 

Cele trei femei urlau isterizate. Mă uitam la minerii care, poate pentru că rămăseseră cu respect pentru foștii lor dascăli , calmi le ascultau pe cotoroanțele dezlănțuite. Eram cu mult mai tânără decât ele și, cu toate că eram îmbrăcată cât mai prost posibil, chipul meu , deși creol, era mult mai luminos și privirile mele mai blânde . Ele erau negre de indignare.

 

Nu le-au luat în seamă și m-au condus către una dintre intrările în incinta Universității București. Au vorbit cu un alt miner ce străjuia ușa , i-au explicat ei că  eu  sunt profesoară și am fost lăsată să intru.

 

Nu trecuseră decât șase luni de la evenimentele sângeroase din decembrie 1989 și încă eram sensibilizată  de ceea ce văzusem și trăisem.

Cum am intrat Cum am scăpat eu nebătută  și nearestată în ziua de 14 iunie 1990. Minerii II

, am văzut pe jos cioburile geamurilor sparte, sângele uscat în dâre și smocuri de păr smuls. Mi-au dat lacrimile întrebându-mă cine fusese victima sau victimele și cine agresorii.

 

Umblând pe mai multe coridoare, întrebând pe unii și pe alții ca să nu mă rătăcesc am reușit să ajung în aripa unde se găsește Facultatea de Matematică. Doar îmi căutam diploma rătăcită. Am ajuns la decanul facultății care, stătea în biroul său împreună cu un alt profesor universitar cu care discuta despre cele întâmplate.

 

M-au întrebat cum am reușit să intru în clădire. Nefiind lămurită cine devastase sediile și cine agresase persoanele al cărui păr și sânge îl văzusem pe pereți și pe scări, le-am spus că minerii mă lăsaseră să intru. I-am văzut cum se albesc de spaimă și încep să tremure nervos.

 

–         Nu sunt teroristă. A fost singurul termen care mi-a venit în minte. Sunt profesoară de matematică, vreau să mă transfer și nu-mi găsesc diploma de absolvire. Ce trebuie să fac ?

I-am văzut că se mai liniștesc și cum paloarea le dispare de pe față.

– Vă duceți la Monitorul Oficial și o declarați nulă. Abia apoi puteți cere o copie după ea.

 

–         Vă mulțumesc !

Am ieșit tulburată. Cum, profesorii de matematică se tem de mineri ? Mie îmi păruseră pașnici și rezonabili cei cu care vorbisem. Ce s-a întâmplat de fapt aici ?

 

După ce  am ieșit din clădirea Universității mi-am mai pierdut timpul în Piață . Grăbită , grăbită, dar avusesem grijjă să iau cu mine un ziar în care scria despre Procurorul General al Republicii România . Cel numit de către președintele , din 20 iunie 1990 , Ion Iliescu. Cum avusesm  prilejul să-l cunosc personal ,  în 25 decembrie 1989, pe domnul Nicolae Bracaciu . îi reținusem numele și, când  găsisem un articol scris  despre el , mă lămurisem pe deplin ce hram purta președintele țării.

 

De ce un președinte democratic, ales democratic, numise un procuror care anchetase minerii implicați în greva din anul  1977 de la Petroșani ?

 

De ce un președinte democratic, ales democratic, numise un procuror care anchetase evenimentele din noiembrie 1987 din Brașov ?

 

Îmi luasem ziarul respectiv cu mine hotărâtă să-l arăt minerilor, ceea ce și făcusem

 

Minerii erau de fapt de vreo trei categorii. Minerii adevărați , cei bătrâni care făcuseră greva din anul 1977, stăteau liniștiți pe jos, în mijlocul străzii, priveau și discutau între ei.

 

Minerii adevărați, cei tineri, lupii tineri ce voiau să-și descarce energia avută  în surplus și să se evidențieze în ochii șefilor. Aceștia erau cei care se agitau în Piață.

 

Minerii, cred că erau securiștii infiltrați , îmbrăcați în uniforme noi, tunși regulamentar și, ceea ce m-a șocat pe mine, cu niște mâini foarte albe și frumoase ca de domnișoare ce se pregătesc de măritiș.

 

Nu aveam cum să vorbesc cu ultimii, încă mi-era teamă de securiști.

 

Le-am arătat ziarul, cu articolul despre procurorul Nicolae Bracaciu, unor mineri mai în vârstă pe care i-am întrebat înainte dacă erau mineri în vremea grevei din anul 1977. Când mi-au răspuns afirmativ i-am întrebat dacă știu cine i-a anchetat atunci și dacă , culmea, cunosc cine era procurorul general numit de Ion Iliescu. Nu știau. Le-am explicat în mare ce scria în articol. Minerii mă priveau mirați, stupefiați.

 

–         Ne lăsați nouă ziarul ? Vrem să-l arătăm și celorlalți.

–         Da.

 

Dezinformarea era mare. O să li se spună că ziariștii respectivi au primit dolari, în acei ani nu știu dacă apăruse euroii, că sunt vânduți celor care vor să destabilizeze țara.  

Marea majoritate a poporului , cea care îl votase pe Ion Iliescu ca președinte, era oarbă la orice altă informație venită din partea opziției sau jurnaliștilor. În fiecare zi, nu doar în Dumineca Orbului.

 

Dacă instituțiile statului ANI, DNA și DIICOT și-ar fi făcut datoria, astăzi proiectul de revizuire al Constituției României ar fi fost declarat constituțional

Va învinge președintele Traian Băsescu sistemul ticăloșit ?
Aveam o stare plăcută de moleșeală. Astăzi a fost ultima zi oficială de școală . M-am întors acasă cu multe flori și, cu toate că am împărțit în stânga și dreapta din ele , mi-au mai rămas câteva ca să mă bucur de mirosul lor dulce, suav și proaspăt. Aveam de gând să mă odihnesc stând cu ochii închiși, făcându-mi planuri pentru binemeritata vacanță ce urmează. Am greșit deschizând televizorul ca să aflu ce s-a întâmplat în orele petrecute de mine alături de elevi, părinți și colegi.

Bombă! Curtea Constituțională Română a declarat câteva articole din proiectul de revizuire al Constituției României, prezentat de către președintele Traian Băsescu, ca neconstituționale.

Foștii securiști, informatorii securității , hoții care au făcut averi devalizând țara ne spun pe diverse tonuri, unii calm, alții apăsat sau chiar urlând ( a se vedea Mugur Ciuvică) că președintele și oamenii din jurul lui sunt cei cu averi ilicite.

Doamnelor și domnilor, ne credeți proști ?

Dacă voi sunteți cinstiți și averile voastre sunt licite, de ce suferiți atât de mult că s-a propus ca averile să nu mai fie automat considerate licite ? Oare suferiți la gândul că oamenii președintelui vor fi arestați ?

Mă întreb, în acest moment, ce au făcut instituțiile statului în toți acești ani ? De ce nu le-au verificat averile judecătorilor de la CCR, membrilor CSM, magistraților din Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tuturor membrilor Parlamentului Român ?
Toți cei care au dreptul de a ne hotărî soarta țării și a noastră, trebuie să fie integri și să nu planeze asupra lor nicio umbră de suspiciune cu privire la modul în care și-au obținut averile.

Când instituțiile statului român își vor face cu adevărat datoria vom putea și noi românii să dormim liniștiți.

Cum am scăpat eu nebătută și nearestată în ziua de 14 iunie 1990 I

La radioul așezat direct pe parchet se vorbea doar despre incidentele din București. Cum nu aveam televizor, nu-i găseam rostul până-n decembrie 1989 când propaganda comunistă depășise orice limită suportabilă, eram nevoită să mă rezum doar la a asculta Radio- Actualități România sau posturile Europa Liberă și Vocea Americii care erau o alternativă cât de cât credibilă. Soțul mi-era plecat la Vălenii de Munte , nu-i convenea naveta zilnică la țară, iar eu nu aveam cu cine comenta știrile grave despre confruntările violente între manifestanţi şi forţele de poliţie; despre autobuzele poliţiei incendiate sau despre sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi SRI , despre care se tot spunea că au fost atacate și incediate de către proptestarii din Piața Universității.

Mi se părea puțin probabil ca lumea bună întâlnită de mine în Piața Universității să fi dat foc atâtor obiective, tocmai ei care zile în șir scandaseră sloganul ,, fără violență “ . Soțul meu și cu mine în noaptea de 1 mai 1990 discutaserămm cu foarte mulți necunoscuți . Oameni școliți , de profesii diferite, niciunul nu ne-a lăsat impresia că ar avea porniri de piroman. Piața Universității devenise un simbol, kilometrul unu al zonei de ,, fără comunism „ despre care se pomenea frecvent și în presa străină.

Se cânta, se scanda, se aplauda.
Niște vorbe rostite aiurea de către Ion Iliescu, pentru noi Ceaușescu 2, acelea în care ne declarese golani, se transformaseră într-un nou motiv de laudă.

Eu eram golan profesor de matematică și aveam prinsă în piept o hârtie pe care era specificat asta. Ca un fel de ecuson la o conferință importantă. Eram în Piață golani medici, golani ingineri, golani profesori și chiar golani profesori universitari, golani studenți, golani artiști și golani preoți.

Unul dintre cei mai dragi mie golani a fost domnul Alexandru Paleologu , ambasadorul nostru la Paris. Pe dânsul nu l-am văzut în Piață.

Stăteam singură în apartament și mă tot gândeam.
Mai degrabă credeam că s-a pus foc de către oamenii puterii, la fel cum se întâmplase în Germania cu Reichstagul, decât să-mi pot imagina măcar o clipă că vinovați ar putea fi cei din Piața Universității cu toate că văzusem și eu că în ultimile zile erau infiltrate și personae ce nu aveau nicio legătură cu idealurile Pieții Universității .

Cum eram aproape de sfârșitul anului școlar, am anunțat conducerea școlii și în ziua de 14 iunie am plecat la București. Trebuia să văd cu proprii mei ochi ce se întâmpla acolo.

Pentru că auzisem la radio că erau arestați cei care păreau a fi studenți sau intelectuali am fost destul de precaută să-mi las bijuteriile de aur acasă și să mă îmbrac cât mai fără gust . Mi-am pus o cămașă în carouri , verde și roșu, un pantalon reiat de culoarea mov spălăcit și niște sandale tocite. Nimeni nu ar fi crezut văzundu-mă astfel îmbrăcată că am terminat mai mult de opt clase primare și acelea cu mare greutate.

Am ajuns devreme în București și am făcut greșeala să cumpăr din Gara de Nord cotidianul România Liberă. Nu-mi amintesc dacă o doamnă sau un domn , în metrou fiind, a avut grijă să mă atenționeze să-l ascund ziarul . Numai și faptul că eram văzută citind România Liberă era în acele zile un delict pentru care riscam să fiu arestată.

Am coborât la stația Universitate. Am urcat scările și m-am cutremurat vâzând câți mineri erau veniți și cum umpluseră Piața.
Îmi făcusem planul ca să spun celor care m-ar fi întrebat că am venit în capitala țării ca să-mi caut o diplomă pierdută.

Am oprit niște mineri și le-am spus că vreau intru în clădirea Universității București la Facultatea de matematică. Erau un grup de oameni ce mi s-au părut destul de pașnici. M-au întrebat dacă am o legitimație de muncă. Le explicam că fiind profesoară la o școală mică nu am nevoie de astfel de legitimație.

Trei bucureștence de prin una dintre mahalele Bucureștiului sau poate muncitoare venite din cine știe ce colț al țării , se dusese zeci de ani o politică de dezrădăcinare a țăranilor , trecând pe lângă noi au auzit o parte din răspunsul meu . Au înțeles că nu am legitimație și asta a fost de ajuns ca să le determine să înceapă ca să urle fiecare :

,, Nu muncește, nu are serviciu. Arestați-o !

Nu muncește, nu are serviciu. Arestați-o !
Nu muncește, nu are serviciu. Arestați-o ! “

În legătură cu … Sper să se aleagă praful de PNL . Mulţumesc, Marius Oprea!

Domnul Marius Oprea este nepotul unui fost coleg de-al meu ţărănist şi anume domnul Miron Oprea , profesor de matematică la UPG, şi foarte drag mie

Mai este nevoie să repet că nu sunt obiectivă şi că blestem pe urmaşii urmaşilor mei dacă vor vota cu liberalii !

Că nu am votat cu PSD-iştii doar din principiu, cu toate că nu am ce să reproşez vreunui pesedist de care m-am lovit în aceşti 21 ani, am mai spus şi am mai scris.

Astăzi am avut o bucurie.
Liberalii au primit o lovitură, o nouă lovitură din interiorul lor.

Mai jos am să citez din interviul dat de acesta.

Liberalul Marius Oprea: „Eu nu demisionez din PNL. Sa demisioneze conducerea. Sa isi dea ei seama ca au fost tampiti cand s-au asociat cu securistii”
de Andrei Cucu HotNews.ro
Joi, 3 martie 2011, 11:05 Actualitate | Politic

Marius Oprea cere demisia conducerii PNL: “Sa isi dea seama ca au fost tampiti cand s-au asociat cu securistii”
Istoricul Marius Oprea cere demisia intregii conduceri a PNL in situatia in care Inalta Curte va confirma decizia de colaborare cu Securitatea a lui Dan Voiculescu. Intr-un interviu pentru HotNews, el considera ca PNL a gresit de fiecare data atunci cand a facut aliante doar pentru a putea intra la putere. Oprea spune ca PNL-ul va avea mult de pierdut de pe urma aliantei cu PSD si PC, partidul pierzindu-si identitatea, lucru care va fi taxat de electorat.
“Eu nu demisionez din partid. Sa demisioneze conducerea. Nu plec din PNL. Sa isi dea ei seama ca au fost tampiti cand s-au asociat cu securistii. Pentru ca asta au facut. Fiindca e vorba aia: “te faci frate cu dracul pana treci puntea”. Insa, mi-e teama ca aceasta fratie cu dracul nu va duce spre o cale buna. PNL-ul isi pierde identitatea prin aceste tipuri de aliante batand palma cu tot felul de activisti si securisti”, spune Marius Oprea intr-un interviu pentru Hotnews.ro.
Oprea sustine ca aceasta struto-camila a fost construita doar pentru a-l da jos pe Traian Basescu si a ajunge la “cascaval”, lucru insuficient, “straniu si trist”. In plus, istoricul apreciaza ca pe termen lung “s-a terminat cu dreapta autentica in Romania”, care va fi “confiscata de PDL”.
“Sa construiesti o asemenea caracatita, o struto-camila politica numai pentru a-l da jos pe Basescu, cu care nu sunt bun prieten. Mi se pare straniu si trist. Petermen scurt, fara indoiala PNL-ul are de castigat pentru ca va reveni la guvernare. Dar cu ce pret? Pe termen lung s-a terminat cu o dreapta reala in Romania. Dreapta care va fi confiscata de PDL, care fara indoiala va sti sa isi afiseze din ce in ce mai radical profilul asa-zis popular, desi nu stiu cati oameni de dreapta sunt in PDL. Practic, nu mai exista dreapta autentica in Romania, in urma acestei aliante”, spune Oprea.
“Electoratul de dreapta, atata cat exista el in Romania, va taxa aceasta alianta. Ce e social-liberalismul? E o struto-camila. Nu exista asa ceva. Tocmai din acest motive cred ca intr-un timp relativ scurt va aparea o alternativa, reala de dreapta. Nu stiu, poate va renaste PNT-ul, daca nu se mai cearta patru prosti pe o stampila”, completeaza Oprea.
Marius Oprea il acuza pe Crin Antonescu de aceasta decizie, cu atit mai stranie cu cit si acesta este istoric de formatie si ar fi trebuit “sa invete sa nu repete greselile trecutului”.
“Desi, culmea, colegul meu de facultate, Crin Antonescu este istoric. Si ar trebui sa invete sa nu repete greselile din trecut. O mare greseala a fost participarea PNL-ului la guvernare in 1992, care a atras disolutia lui pentru o perioada de vreme. Acum mi-e teama ca se va intampla la fel. Vor guverna, dupa care se va alege praful de ei pentru electoratul liberal, care a fost fidel unei cauze isi va pierde increderea in partid”, sustine Oprea in interviul pentru HotNews.ro. O alta greselea este considerata alierea cu PRM. “Acum eu ma trezesc ca sunt aliat cu Vadim. E mai rau decat cu Voiculescu. In urma protocolului dintre PSD si PRM eu trebuie sa dau acum palma cu Vadim Tudor. E cam ciudat”, conchide Oprea.