DUZINA DE CUVINTE Din nou despre rezultatele Bacalaureatului 2011

Nu se văd piercingurile . Nu înseamnă că nu există.
Aș vrea să fiu un biet PORUMBEL , să pot zbura în țări exotice . Orice PASĂRE liberă e  mult mai fericită decât mine acum .

ȘCOALA nouă unde muncesc, cu CERTITUDINE, nu-mi aduce DEOCAMDATĂ bucuria pe care-o aveam înainte, când mă gândeam zilnic cu reală plăcere ce colegi aveam să-mi revăd în aceea zi.
Ei, dacă acesta ar fi singurul meu necaz , ar fi bine, foarte bine.

Nimeni nu-și închipuie că elevii de la liceu mai vin la școală , ca pe vremuri, cu cărțile și caietele în GHOZDAN. Și acum îmi amintesc durerea din BRAȚUL drept , cel cu care-l duceam zi de zi .
Nu doresc să-i văd pe elevi cu ÎNCĂLȚĂRI cazone la școală dar și imaginea unei eleve cu tocuri înalte de peste 18 cm, ai senzația că în clipa următoare pică peste pupitru sau orice altceva întâlnește în drumul său, nu mi se pare normală. Fardatul exagerat al tinerelor liceene din zilele noastre, la fel de strident precum al fetelor ce își caută un partener vremelnic și cu bani, nu cred că este o dovadă a interesului lor viu pentru studiu. Unghiile îngrijite, divers COLORATE, spun cât de mult pierd învățând formulele nesuferite de care ne-am lovit cu toții. MĂMICA , grijulie , le ocrotește făcând ea orice le-ar putea răpi din timpul necesar învățatului .
Piercing in buric, în nas, în sprânceană, în bărbie , toate le găsiți la fete. Băieții nu se lasă mai prejos și vin cu cercei, unul, doi sau trei în urechi.

Sunt din Oradea dar peste tot elevii sunt la fel
Știu că fiecare dintre ei vrea să se dea drept COCOȘ, până și ministrul nostru are această tendință, dar, mă întreb retoric ca de obicei, ce folos le aduce ?

Joi o elevă, cred că profund nefericită, a desenat în timpul orei de matematică o cruce mare , neagră , pe care a scris acrostihul biblic I.N.R.I.
E o adolescentă frumoasă , liniștită și tăcută.
Mă întreb și vă întreb și pe dumneavoastră : de ce toți elevii sunt obligați să termine cursurile unui liceu și să dea examenul de bacalaureat ?

Cum nu pot să zbor către alte lumi mai liniștite , îmi iau un PLED și mă așez în fotoliul meu preferat . Visez la ziua în care totul va reveni la normal. Dacă a fost vreodată ceva astfel. Normal.
 
Mult mai harnici au fost:     Psivirusache, tibi, redsky, vero, scorpio, sara,
 
 
Anunțuri

Miercurea fără cuvinte

Ideea a pornit de la   Carmen

Au mai postat azi:

 http://www.gabrielaneagu.info/2011/09/14/miercurea-fara-cuvinte-23/comment-page-1/#comment-3084

http://androxa.wordpress.com/2011/09/14/miercurea-fara-cuvinte-cricket-in-our-bedroom/

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/09/14/miercurea-tacuta/

http://rokssana.wordpress.com/2011/09/14/miercurea-fara-cuvinte-20/

http://ivanuska.wordpress.com/2011/09/14/natasa-in-zi-de-miercuri/

http://diversediversificate.wordpress.com/2011/09/14/miercurea-fara-cuvinte-19/#comment-8028

http://neuronanchilozat.wordpress.com/2011/09/14/miercurea-fara-cuvinte19-tea-time/

http://daurel.wordpress.com/2011/09/14/miercurea-fara-cuvinte-2/

                                                                       Iulisa, SorinCostin Comba , Lillee , Teo NeguraCarmen , Cleo , INCERTITUDINI , Lumi ROElena , Pandhora , C.L.M Cristi , Cârlionti de gânduri , Zamfir Pop , Ulise (blog canin) , Stropi de suflet , Zolty , Digodana , Fotoreporter pentru mediu , Solidaster , Alicee , Max Peter , Lumea lui Alexandru , Fly2sky , Robert , RaulAlina (puzzled) , Tudor , Napocel , Erys , Lunapătrată , Beţivul de cuvinte , Dani , Tamy , Liviu , Zodrac , Alice Georgiana 1 , Alice Georgiana 2 , Se-cret , Eddy , Oana Clara , Lolita , Zina,

 

Parfumul școlii

Încorsetați în dogme și speriați de vremuri și-au făcut datoria mereu

V-ați tăvălit cândva în frunzele arămii, cu nervurile roșii-verzi , căzute pe jos ? Vă amintiți parfumul fumului de frunze arse ?
V-ați rătăcit cândva în vița de vie cu strugurii copți, cu boabe mari negre-albăstrui, roșu-rubiniu sau albe verzui translucide și dulci ca mierea ?
Vă amintiți parfumul mustului ce se prelinge vijelios pe buze, bărbie , gât strecurându-se sub bluza prea largă sau tricoul prea vechi ?
V-ați plimbat vreodată în ploaia lungă, de ai sentimentul că nu se mai termină , monotonă și cu stropi mărunți ?
Vă amintiți parfumul ei de lucru curat, ozonat și rece ?
V-ați fugărit vreodată ascunzându-vă te miri unde ?
Vă amintiți mirosul acela plăcut de transpirație de copil ? Transpirație ce-ți amintește de lapticul băut, obligatoriu, dimineața înainte de-a pleca de-acasă.

Școala unde , în plin comunism, am învățat ce înseamnă libertatea în gândire și unde am întâlnit profesorii cei mai emancipați în atitudine, nu în haine, pentru acele vremuri
V-ați rătăcit pe culoarele întortochiate ale unei clădiri, noi pentru voi, veche și mohorâtă care păstrează în pereții ei toate bucuriile reușitelor dar și toată suferința eșecurilor ?
Vă amintiți parfumul dulceag al râsetelor dar și cel sărat al lacrimilor ?
Vă amintiți primul discurs pe care ați fost nevoiți să-l ascultați în soarele încă puternic care vă bătea în ochi ? Vă amintiți toate parfumurile ce vă înconjurau ? Dar de cel mai drag vouă și pe care-l recunoșteați de departe pentru era al mamei voastre ?

Vă amintiți de prima colegă cu care trebuia să împărțiți același pupitru ? De mirosul de pâine caldă al pachețelui cu mâncare ?
Vă amintiți mirosul cernelei ce se prelingea peste foaia scrisă cu tema abia terminată ? De mirosul foii rupte ? Dar de cel al creionului proaspăt ascuțit ? De cel am minei care se tot rupea ?

Vă amintiți de mirosul primului băiat care v-a dat un mărțișor ? Era colegul timid de la școală.
Ce miros avea oare Oracolul ? Ce miros avea amintirea scrisă de băiatul sau fata de care erai îndrăgostită sau îndrăgostit în mare secret ? Mirosul tinereții veșnice ?

Cred că astfel arată acum școala din Mihail Kogălniceanu. Cea nouă acum 48 ani !

Vă amintiți de prima întălnire fixată pe fugă între o oră și alta ? Cum se amestecau atunci toate parfumurile în mintea ta ? Cum te amețeau încât simțeai că o să cazi pe scări de fericire !
Vă amintiți vremurile în care râdeați din orice ? Chiar, oare de ce râdeam atunci ? Ce ni se părea atât de haios încât, spre disperarea altora mai maturi și responsabili, să nu ne putem stăpânii ? Ce miros are oare parfumul fericirii ?
În mod sigur e dulceag.

Joaca a pornit-o mirela iar tema de azi e propusă de ea.

Au scris deja ;i v[ recomand cu mult[ dragoste :

http://mirelapete.dexign.ro/2011/09/parfumul-primei-zile-de-scoala-poveste-parfumata/

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/09/bastonase-cu-aroma-de-gutui.html#comment-form

http://rokssana.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/

http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/09/09/prin-oras-hai-hui/

http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/09/09/parfumul-primei-zile-de-scoala/#comment-357

Miercurea fără cuvinte – Mulțumiri tardive pentru gesturi pline de omenie

Atenţie ! Răutatea dăunează grav sănătăţii, în exces provoacă moartea!

Acest domn timp de patru ani i-a fost profesor fiului meu, nu ştiu de câte ori mi-a sărutat mâna rugându-mă să mă înscriu în PNL, E DREPT ATUNCI ERA ÎN OPZIŢIE, apoi a fost cel care m-a ameninţat primul că nu voi mai rămâne director de şcoală, ceea ce s-a întâmplat CÂND A FOST LA PUTERE !

Am să povestesc astă seară unde poate duce răutatea umană. Ieri am realizat că, încă mai am resentimente faţă de fostul deputat liberal Ion Preda. Înainte de a începe să mă rog la Dumnezeu, pentru a putea ierta greşelile celorlalţi faţă de mine, vreau să vă prezint fapte unele trăite de mine iar altele doar auzite.

Fiul meu a fost elev la Colegiul ,,IL Caragiale,, din Ploieşti şi l-a avut ca profesor pe domnul Ion Preda. Din 2000 până în 2004, în timpul orelor de istorie, domnul profesor le-a vorbit elevilor despre cât de corupţi sunt PSD-iştii şi cum trebuie neapărat să fie schimbaţi. Nu mă supăra , pe mine ca părinte deoarece şi eu îmi doream să urmeze o schimbare, iar pe elevi îi bucura pentru că în schimb le dădea cu mare uşurinţă nota 10.

Îl cunoşteam personal deoarece o bună prietenă de-a mea era director de şcoală şi liberală. Am mers împreună la sediul PNL Prahova de mai multe ori , momente în care domnul profesor se purta foarte curtenitor şi insista să mă racoleze şi să mă înscriu în partidul dânsului.

Au venit alegerile, i-am sprijinit şi eu semnături pentru preşedinţie. Au câştigat forţele democratice, ziceam noi, eram în culmea fericirii.

Fericirea mea nu a ţinut mult. Şcoala mea a fost inundată iar eu am apelat la persoanele alături de care muncisem Nimeni nu a vrut să mă sprijine. Salvarea mea a fost datorită presei. Domnul Dragoş Pătraru, cel care apare mai nou la REALITATEA TV , şi cu domnul Paul Cătălin Botez au scris articole în săptămânalul prahovean Altphel şi astfel am reuşit să mişc autorităţile .

În urma celei de-a cincea inundaţii la ŞCCOALA POIANA COPĂCENI au venit de la o televiziune judeţeană, locală, AlfaTv şi au filmat dezastrul rămas după inundaţii .

În următoarea zi au apărut la şcoala deputaţii liberali Horia Toma şi Ion Preda. Când i-am zărit pe fereastră m-am bucurat mult.,, Îi cunosc!,, le-am spus colegilor bucuroasă. Peste alte cinci -zece minute bucuria mea se transformase în într-o mare dezamăgire şi furie mută. Domnul deputat Ion Preda deja mă ameninţase că nu voi mai rămâne directoare. Atunci m-a salvat presa .

Au trecut trei ani, mi-am pierdut funcţia dar, înainte de asta s-a mai întâmplat ceva semnificativ. Fostul inspector general şcolar pesedist Petre Năchilă a voit să ocupe funcţia de director, devenită vacantă între timp, la Colegiul IL Caragiale. Contracandidat îi era persoana pe care o sprijinise ani de zile dar care avea avantajul să fie membru al PNL, chiar partidul de guvernământ. Am să revin şi am să povestesc cu mai multe detalii, când voi avea reparată această aparatură, cert este c presa l-a sprijinit pe profesorul Năchilă şi acesta a promovat examenul . Eu în anul 2008, mai puţin cunoscută şi cu merite, e drept mai mici, am păţit cam acelaşi lucru precum domnul profesor Năchilă fiind depuntată la examenul de ocupare a funcţiei de director, la o şcoală unde nu aveam niciun contracandidat. Conducerea liberală a ISJ Prahova a considerat că o persoană care are doar definitivatul şi fără studii de master în management educaţional este mai nimerită să ocupe funcţia de director la şcoala numărul 16 Ploieşti.

Domnul profesor Petre Năchilă a fost numit director . Am auzit, nu am fost de faţă, că deputatul liberal Ion Preda a mers la domnul inspector şcolar general Gheorghe Matei şi a făcut un scandal monstru. Îi reproşa faptul că a îndrăznit să numească ca director un membru al PSD în perioada în care erau ei, liberalii la putere. Pentru dânsul nu avea importanţă faptul că domnul profesor Petre Năchilă era cel mai îndreptăţit să ocupe acest post.

În urma acestei crize de nervi domnul deputat Ion Preda a ajuns la spital şi a … murit!