Mi-a fost profesor, mi-a influențat gândirea, îi doresc viață lungă !

Domnul    Anton Scornea mi-a fost profesor
Domnul Anton Scornea mi-a fost profesor

În clasa a IX a , examenul de admitere la liceu l-am dat la Liceul„ Dimitrie Cantemir” din București, l-am avut profesor la muzică pe domnul Anton Scornea.
A fost singurul profesor de muzică  care nu s-a lăsat păcălit de vocea mea nemuzicală și m-a obligat să fac parte din corul clasei. Un om minunat, simțeai că-și iubește profesia cu multă pasiune, ambițios până la îndărătnicie nu se lăsa înduplecat de mofturile noastre adolescentine.
A fost singurul an de școală când muzica nu mi s-a părut obiect de umplutură între materiile școlare.
La mulți ani, domnule profesor Anton Scornea!

Am aflat întâmplător  din  Astăzi e ziua ta, prof. Anton Scornea – Jurnalul National

Ce am uitat să-I spun reporterului

Astăzi am primit un telefon de la domnul profesor Ștefan Crivăț,   o persoană pentru care eu una am un respect deosebit, și am fost invitată să-mi exprim punctul de vedere în legătură cu absențele elevilor și cauzele care au provocat multiplicarea lor într-un mod exponențial.

imagine[1]
Cu toate că nu mi-a fost profesor și nici băiatului meu, am aflat despre domnul profesor Crivăț și pasiunea cu care a predat fizica zeci de ani în Colegiul  „Nicolae Iorga ” de la un fost elev al dânsului, tatăl băieților mei . Zeci de elevi, dacă nu chiar sute, ai domnului profesor Crivăț au ajuns ingineri cu examen de admitere, nu pe bază de dosar, pentru că dânsul a insistat ca ei să-și folosească „materia cenușie ” și nu a privit nepăsător cum aceștia nu învățau, nu-și făceau temele sau chiuleau.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Domnul Daniel Dimache , DIRECTOR PROGRAME la televiziunea Valea Prahovei și realizator al emisiunii „ Prim Plan”, m-a întrebat la un moment dat cum aș putea să mă descriu. ( VP-TV :: Stiri Valea Prahovei TV – Televiziunea care te reprezinta! )
„Sunteți un profesor dur , rău, exigent ? ”
Ajunsă acasă mi-am dat seama că m-am luat cu vorba și nu i-am răspuns.
Cum am afirmat mai sus domnul professor Ștefan Crivăț nu mi-a fost dascăl, nici nu-mi mai amintesc cum îl chema pe profu’ meu de fizică, dar pe profesorul meu de matematică, domnul Dricu, nu pot să-l uit pentru că datorită dânsului astăzi eu sunt dascăl. Pe cei doi profesori îi despărțeau sute de kilometrii, Liceul „ Frații Buzești” , astăzi și el colegiu, din Craiova nu-i la o asvârlitură de băț, dar îi unea aceeași seriozitate și dedicare cu care-și îndeplineau sarcinile profesionale.
Iar eu îl am ca model pe profesorul meu de matematică din liceu.

Domnule Ministru CSEKE ATTILA, eu vă mulțumesc sincer !

Cred că este domna doctor Maria Oprea

O măsură absolute nepupulară,  întâmplător, mi-a fost mie folositoare. Am fost în ultima jumătate a lunii aprilie și primele trei săptămâni ale lunii în curs bolnavă. Diagnosticul este de pleomonie. Mă cam îndoiesc, atâta timp cât o pleomonie se vindecă în doar 7 zile. S-a afirmat că de vină ar fi alergia mea multiplă la diverse și chiar și la medicamente. Bănuiesc care ar fi trebuit să fie diagnosticul  și de aceea mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viață.

Dar nu acest fapt m-a determinat să scriu ci,  bucuria că am întâlnit în aceste săptămâni, doar medici care și-au făcut meseria cu devotement și fără a sta cu mâna întinsă să le dau bani, motivând că spitalul nu este dotat și că statul este dezinteresat de soarta noastră , a bolnavilor.

Pentru că știm cu toții că s-au desfințat spitale, în Prahova au fost patru, când ambulanța m-a dus la Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte medical de gardă și-a cerut scuze că nu  mă poate opri și m-a trimis la Spitalul  de PNEUMOFTIZIOLOGIE DRAJNA unde director este domnișoara doctor Greta State. O știam de 20 ani și cunoșteam de asemenea și faptul că în acest spital cuvântul de ordine este : NU PRIMIȚI BANI DE LA PACIENȚI.

Știu că veți spune cu umor : LUAȚI BANII DE LA APARȚINĂTORI.

Cu câteva săptămâni în urmă o colegă a avut mama internată în acest spital și incercase de mai multe ori să-I ofere drept recompensă bani domnișoarei doctor. Fără succes pentru că aceasta refuzase cu politețe de fiecare dată.

Eu am fost internată la domnul doctor Dănilă, un tânăr care de la început mi-a inspirit încredere. Nu m-am înșelat și mă bucur. Văzând că tratamentul medicamentos, care se dă în astfel de situații nu își face efectul, domnul doctor Dănilă a cerut transferul meu la Spitalul de boli infecțioase din Ploiești.

Am fost foarte sceptică în privința celor de la Spitalul de boli infecțioase din Ploiești   și, la început, am refuzat internarea preferând să stau acasă și să țin post negru. Nu neapărat cheltuirea unor bani dați doctorilor ca mită pentru primirea unui tratament corespunzător mă deranjează ci ,mai ales mod abject în care pacientul este lăsat să se chinuiască pe patul spitalului, până când nu mai rezistă psihic și fizic și scoate banii ținuți pentru zile negre sau împrumutați în pripă  de la rude și cunoscuți.

Am fost internată  la doamna doctor Maria Oprea. Aceasta m-a consultat cu foarte multă atenție, m-a întrebat detaliat despre evoluția bolii și a fost foarte receptivă la faptul că sunt alergică la mai multe medicamente. Vă rog să mă credeți că am fost plăcut surprinsă de faptul că am fost tratată, așa cum ar fi normal să ni se întâmple de fiecare dată, fără să mi se ceară în mod indirect , așa cum știu funcționarii statului foarte bine   să o facă, bani.

Mi-a dat un tratament bun și care imediat a început să dea roade. O să vă întrebați poate, de ce nu am primit acest tratament și la Spitalul Drajna. Pentru că acolo se tratează altfel de bolnavi și au în farmacie altfel de medicamente.

7 zile cât am stat în Spitalul de boli infecțioase din Ploiești nimeni, de la infirmiere, asistente, portari sau medici nu mi-au cerut bani.

M-am gândit mult în ultimile zile la acest fenomen.

În vara trecută la Spitalul Județean Prahova am fost ținută cu apă de ploaie și mi s-a cerut să-mi cumpăr medicamente ca să fiu tratată în spital. În urma sesizărilor făcute am primit un răspuns la care mă așteptam. Am fost tratată corespunzător.

Și, atunci ce să fie?  Eu cred că în spitalele mici teama de a nu fi desființate este mult mai mare decât de dorința de îmbogățire facilă pe seama bolnavilor.

De aceea cred că trebuie ,ca în mod sincer, să-I mulțumesc domnului Ministru al Sănătății CSEKE ATTILA că măcar pentru o perioadă mică de timp, la noi minunile țin totdeauna doar trei zile, ne-a  prilejuit ocazia să vedem cum ar trebui să se poarte medicii cu noi în spitale.

Castelul din incinta Spitalului de pneumoftiziologie Drajna