Mi-e frică !

Acest domn Nicolae Angelescu din postura de inspector general școlar nu a permis eliberarea unui document certificat ca autentic după contractul meu de management educațional  care îmi era necesar într-un proces
Acest domn Nicolae Angelescu din postura de inspector general școlar nu a permis eliberarea unui document certificat ca autentic după contractul meu de management educațional care îmi era necesar într-un proces
Mulți fac tot felul de comentarii, la televiziuni sau în scris pe bloguri, fără să înțeleagă gravitatea gesturilor pe care le face actuala putere, în cazul în care sunt naivi , sau pricepând foarte bine dar , cum sunt în slujba diavolului, sunt obligați.
Unii care mai au și o cultură generală solidă , am să mă refer, fără să doresc să jignesc pe cineva anume, doar la Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu, găsesc o asemănare uriașă între ce se întâmplă astăzi și ce s-a petrecut sub ochii închiși ai nemților în perioada nazistă.
În anul 2008 , doar pentru că mă exprimasem în favoarea președintelui Traian Băsescu devenisem un pericol pentru liberalii care conduceau în toate structurile statului, m-am trezit cu o reclamație din partea unui cetățean pe numele său Dumitru Dinu.
Acesta , pentru că i se promisese în schimb funcția de director de cămin cultural de comună, a strâns semnături de la persoane care nici măcar nu mă cunoșteau bine.
Ce au făcut liberalii, aceștia care de ani de zile se plâng că sunt zilnic abuzați de către Traian Băsescu ?
Au trimis Corpul de Control al Prefecturii Prahova și Brigadă de Control al Inspectoratului General Școlar Prahova pentru a mă întimida.
Cu toate că nu gestionam bani , artileria grea s-a pus în mișcare.
Când domnul Dumitru Dinu a realizat că a fost folosit și mințit s-a pensionat pe caz de boală după ce s-a internat de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie Voila .
Ispectorii veniți cu prilejul Brigăzii disciplinare au fost corecți și au scris în procesul verbal făcut la sfârșitul inspecției că singurele acuze ce mi se puteau aduce erau nemulțumirile primarului liberal.
M-am judecat cu politicienii liberali dar nu am avut nicio șansă în fața unei justiții obediente, corupte sau poate doar timorate.
Nu am dovezi în acest sens, mă refer la motivația procurorilor și judecătorilor implicați, dar cert este că am pierdut cu toate că aveam înscrisuri oficiale în favoarea mea.
( Din acel moment, un concurs pentru funcția de director la Școala cu clasele I-VIII Gura Vitioarei nu s-a mai susținut.
De ce ?
Este mai ușor de controlat un director care este doar cu delegație cu toate că s-a văzut , în cazul meu, că nici măcar un concurs nu poate să fie un obstacol. )
Teama că drepturile mele vor fi încălcate din nou a revenit din momentul când a fost numit, în funcția de inspector general adjunct al ISJ Prahova , domnul Nicolae Angelescu.
Este unul dintre cei care au dus la îndeplinire ordinal de a fi eu înlăturată din funcția de director.

Este cel care, fiind în funcția de inspector general școlar al ISJ Prahova, nu mi-a eliberat un act necesar în timpul procesului și cerut de mine în scris.

Și acest proces l-am pierdut.

V-am reluat, în mare,  odiseea mea cu politicienii liberali în a cărui corectitudine nu cred din cauza celor întâmplate.

Revenind la aceste zile fierbinți, observăm cât de ușor este de manipulat un ministru interimar cum este domnul Liviu Marian Pop.

Se desființează comisii, se trece ” Monitorul Oficial ” în subordinea guvernului, la fel a procedat și în cazul ISC, și în cazul ICR, a negat valoarea hotărârilor date de CCR, mâine ne putem aștepta la arestări în masă și pe față.

Nu vreau ca în fața unei astfel de situații să stau liniștită și să nu mă opun.

Sunt  una dintre persoanele care am considerat că este necesară o luare de poziție și am trimis o plângere penală împotriva prim ministrului Victor Ponta .

 Este o  urmare firească  a relației mele cu actualii demnitari.

Stalinistul Mircea Cosma !

Stalinistul Mircea Cosma
Stalinistul Mircea Cosma
Cum, nu-l știți pe Mircea Cosma ?
Este un baron la fel de mare și de puternic, e drept în județul Prahova, ca și Liviu Dragnea sau Marian Oprișan doar că, fiind mai bătrân, adevărat brontozaur communist, nu este dat pe sticla televizoarelor la fel ca și ceilalți.
A dispărut vremea cosmâncilor și hrebenciucilor, stau în spate și suflă, acum e cea a pontăneilor și crinolinelor să iasă în plin plan.
L-am cunoscut în toamna anului 2000 când, ca președinte al Consiliului Județean a venit la Casa de Cultură din Vălenii de Munte unde ne-a ținut un speech în cel mai pur stil comunisto-demagogic.
Ceilalți colegi de-ai mei, directori de școală hârșâiți în lungile ședințe comuniste au fost foarte încântați.
Nu m-am putut abține, m-am dus la el și l-am întrebat după ce i-am lăudat inițiativele :
” Vă veți ține de cuvânt ? Le veți face sau sunt doar simple promisiuni ? ”
A avut o reacție care m-a luat prin surprindere.
” Ce-I cu purtarea asta tipic stalinistă ? Se vede că sunteți o comunistă înrăită. ”
Despre restul întâlnirilor mele cu Mircea Cosma altă dată.

Drogații PSD-ului sunt vinovați de situația în care ne găsim

De la prietenul meu " Baricada ", un tip veșnic cerebral dar cu mult umor
De la prietenul meu ” Baricada „, un tip veșnic cerebral dar cu mult umor

Ani de zile m-am tot întrebat de ce electoratul de stânga este atât solidar cu liderii săi. Mi-am zis, să fiu iertată , că au o educație mai precară, că provin din medii dezavantajate , infiorător de săraci, dar și că majoritatea sunt, în limbajul cel mai direct, proști.
Nu-I iau în considerație în această analiză pe aceia care au un câștig major de pe urma venirii la putere a PSD-ului. Nu. Aceia, sunt doar niște oportuniști care beneficiază de pe urma susținerii lor, primind, în schimbul unui vot, o funcție, un beneficiu.
Fiecare după prețul pe care-l are.
Nu înțelegeam, nu puteam defel să pricep, de ce nu se comportă precum noi, cei care votăm constant cu dreapta , taxându-I pe politicienii mincinoși și corupți ai lor.
Cel mai mult eram derutată când colege de-ale mele, persoane inteligente de felul lor, o țineau una și bună în ultimii ani că oamenii PSD- ului sunt curați și persecutați politic.
În sfârșit, după ani și ani de zile, lupta pentru putere a scindat partidul mamut.
Nu sunt fericită. Cioburile sparte sunt multe și în ograda PDL-ului și riscăm , noi cei care i-am votat mereu pe reprezentanții dreptei, să ne tăiem , să sângerăm și să ne infectăm.
Există și o parte însă comică.
Întrebând niște foști membrii PSD cum își explică orbirea de care au dat dovadă timp zeci de ani, au trecut déjà douăzeci, mi-au spus că au fost ca și drogați. Sigur era doar o figură de stil , să n-o luați altfel, dar un sâmbure de adevăr totuși există. Atunci când toți din jurul tău afirmă ceva, dacă nu ești stăpân pe raționamentele proprii, poți să fii ușor manipulat.
Mai am o singură întrebare, cu ce i-au drogat pe liberali ?

SCRISOARE CATRE DOMNUL JOSE MANUEL DURAO BARROSO

Aceștia sunt cei care ne conduc ! Fotografie netrucată
Aceștia sunt cei care ne conduc ! Fotografie netrucată

 ”  Daca esti de acord cu demersul distribuie mai departe.”

Da, sunt de acord.

Intrucat premierul Romaniei Victor Ponta va avea saptamana viitoare o intalnire cu dl. JMD Barroso pe doua teme: Schengen si MCV,

Intrucat premierul Romaniei Victor Ponta, in dispret fata de romani, nu a raspuns la cateva intrebari legate de cazul Grajdan-Nastase de ingerinta politica in actu…l de justitie,

In calitate de alegator,

CER EUROPARLAMENTARILOR ROMANI sa redacteze o scrisoare catre Presedintele CE in care sa adauge la punctajul discutiei cu premierul Romaniei urmatoarele intrebari relevante pentru MCV:

Care este motivul pentru care premierul, indata ce a fost investit in functie, a trecut ISC din subordinea MDRT in subordinea proprie?

Care este motivul pentru care premierul Ponta nu a trimis nici pana la aceasta ora corpul de control la ISC pentru a elucida modul in care aceasta institutie si-a schimbat intr-o luna de zile punctul de vedere, influentand actul de justitie?

Care este motivul pentru care premierul Ponta l-a demis pe seful ISC, aflat in directa sa subordonare, abia dupa ce scandalul izbucnise in presa si DNA a descins la sediul ISC si nu dupa ce a aflat ca ISC a trimis o adresa cu un alt punct de vedere in procesul Trofeul Calitatii?

Care sunt efectele concrete asupra actului de justitie ale adresei emise de seful ISC demis?

Sebastian Lazaroiu, cetatean roman si alegator. ”

Sper ca aceasta să ajungă  http://joaquinbarroso.com/  și să fie citită. Europenii sunt mai sensibili și mai bine crescuți decât noi.

 Ei răspund de obicei. 

Poporul PSD-ist , fiind derutat , a rămas mut !

M-am gândit de ani de zile cât de ciudat se poartă poporul PSD-ist, foștii și actualii care se lasă conduși doar de flacăra rece a gândirii , lumină de la ruși, lui Ion Iliescu.
În anul 1990 votanții lor se plângeau , mă refer la locuitorii orășelui prahovean Vălenii de Munte, că nu pot să doarmă din cauza manifestației din Piața Universității.
Tot ei, îl urau pe rege și se plângeau că acesta , regele Mihai, a plecat cu nu mai știu câte vagoane de aur în exil.
Apoi nu l-au suportat pe Emil Constantinescu , nu le plăcea glasul lui pițigăiat, n-avea importanță că era profesor universitar, au râs de Monica Macovei și de toți cei care nu erau cu ei.
Pentru că Mircea Dinescu nu era oficial prietenul ” Înțeptului Iliescu ” cel pe care ei îl urmează ca pe un guru, poetul era considerat nebun. De când e împotriva țintei actuale a PSD-ului poetul s-a vindecat brusc și chiar a ajuns să fie citat de interlocutori.
Dacă la televiziunile mogulilor, mass-media lor ce joacă rolul Ministerului Propagandei ( era oficial la naziști) li se spune că ministrul Funeriu n-a reușit să-și termine liceul, ei cred.
Dacă  , peste noapte, Ion Iliescu  a devenit monarhist au început cu toții, mă refer la votanții lui Ilici , să plângă de mila majestății sale.

 Acum, s-a întâmplat ceva surprinzător.
Cel care mai acum câțiva ani, așa prin anul 2007, era în fruntea celor care au dus la suspendarea președintelui Traian Băsescu , a fost mazilit din PSD în cel mai stalinist mod.
Ei bine poporul PSD-ist , fiind derutat, el care nu iese niciodată din rând, a rămas mut.

PS Am plecat din fața calculatorului pentru că mai trebuie și să trăiesc. Pe când îmi căutam un caiet, teme pentru școală, numai ce-l aud pe domnul Radu Banciu citind următoarele :

Ion Iliescu reloaded
În aceste ultime săptămâni, Iliescu l-a atacat pe Ponta constant, retractând de fiecare dată și promovându-l pe Adrian Năstase ca și stadiul cel mai înalt al pesedismului. Chiar dacă acest lucru poate fi valabil pentru fostul Premier, este un calificativ doar pentru trecut și în nici un caz pentru viitor.
Format în anii cincizeci, anii de aur ai bolșevismului târziu din România, Iliescu l-a exterminat pe Ceaușescu și apoi a avut trei mandate de Președinte, timp în care singura lui preocupare a fost exercitarea puterii si dominației. A căutat să simuleze tot ceea ce se putea simula (inclusiv toleranța, acceptarea împăcarii cu Regele, a vorbit cu misticism despre dialog, iar atunci când nu a fost convingător, a adus hoarde de mineri care au delegitimat puternic partidul, în timp ce el și-a întărit astfel puterea și dominația.
PSD a fost timp de 20 de ani un partid al unui lider cu legitimitate trucată. O supunere oarbă la mitul lui Ion Iliescu, un amestec de spaimă și umilință: ce facem dacă pleacă Domnul Iliescu? El pleca și se întorcea mereu de la ușă. Din păcate, noi, în România, confundăm acest comportament cu forța unei personalități politice. Se prea poate să fie un simbol al forței, însă doar dacă vorbim despre o personalitate politică a Evului Mediu. Legitimitatea lui Iliescu s-a bazat pe focurile de armă pe care le-a comandat la Revoluție pentru că sângele vărsat oferă cea mai sigură sursă de legitimitate. A creat dușmanii democrației încă înainte ca ea, sărăcuța, să vină pe lume. Regele și partidele istorice, străinii, intelectualii sau studenții au devenit primele ținte ale echipei lui Ion Iliescu. A avut popularitate și putere legală, dar mereu i-a lipsit ceva: legitimitatea democratică, legitimitatea tehnocratică (vă amintiți vreo mare decizie?) și chiar ideologică, în măsura în care nu a adus nici o viziune privind ordinea viitorului și nua propus niciun proiect de societate.
A domnit, dar nu a luptat pentru nimic. Asemeni unui demiurg de birou a pronunțat emfatic cuvinte așteptând ca realitatea să-i urmeze vorbele, iar vorbele să se întrupeze. A vorbit despre corupție doar cât să-l înfunde pe Năstase, despre cauza românilor din teritoriile pierdute doar la evenimente oficiale, a vorbit despre muncitori, dar nu a căutat să facă nici un program de reconversie a industriei sau agriculturii la noua realitate economică și politică.
În schimb a fost atent ca fiecare lider care putea să apară, să rămână sub autoritatea lui. L-a trădat pe Năstase atunci când era în vârf și a reușit, cu răbdare, să-l scoată din circuit și, culmea, să-l păstreze nerevoltat în aria lui de prozeliți, într-o perfectă simbioză victimă-agresor. Adrian Năstase devenise foarte periculos, reușise o guvernare de succes și deci trebuia anihilat. Când l-a grațiat pe Miron Cosma și i-a distrus coaliția politică ce era câștigatoarea alegerilor, Adrian Năstase era deja scos de pe șină.

Un Iliescu puternic pentru un PSD slab
De fapt, când am ajuns în PSD mi-am dat seama că nu Iliescu este puternic, ci că partidul era foarte slab. Era slab pentru că avea oameni cuminți, disciplinați care se închinau camarilei lui Iliescu. Mulți erau speriați de lustrație și de alte lucruri, alții erau nostalgici, dar cei mai mulți erau oameni cuminți, unii specialiști buni din fostul regim, alții funcționari între două vârste care aveau o veritabilă sensibilitate de stânga. I-am văzut cum se bucurau când Iliescu a pierdut puterea și pleca agale de la Sala Palaltului: nu le venea să creadă, se uitau la cer, se uitau în stânga și în dreapta să vadă dacă nu sunt pe aproape supraveghetorii lui Nea Nelu.
Iliescu s-a pus de-a curmezișul tuturor deciziilor pe care partidul le lua, doar pentru a-și arăta puterea și a știrbi autoritatea celor care le propuneau, dar folosind mereu o tehnică perversă: îi lăsa pe ei să anunțe public decizia lor, le susține propunerile chiar prin vot, în schimb a doua zi era împotrivă și, de multe ori, lașitatea celor din jurul lui îi făcea jocul. Partidul a pierdut multe trenuri pe baza mofturilor lui Ion Iliescu. A reușit să păstreze partidul slab, pentru ca el să rămână puternic.
Partidul este de șapte ani în opoziție, dar Ion Iliescu nu are de ce să fie trist: nici un lider care i-a urmat nu a mai fost capabil să câștige funcția cea mai înaltă în stat și El a rămas unic, singurul învingător, restul pot să vină să-I pupe papucul.

Managementul prin frică: vigilența față de trădători și deviaționiști
Iliescu a condus mereu înfricoșând partidul de pericole imaginare și folosind tehnica bolșevică a vigilenței față de trădare: cine spune adevărul este trădător, dacă vrea alegeri libere în partid este CDR-ist, dacă vrea ca vicepreședinții să fie aleși, nu numiți, sigur este infiltrat de dușmanii politici. O altă metodă de control a fost acuza de deviaționism, etichetă care mi-a făcut onoarea să mi-o atribuie mie.
Partidul era mereu timorat, chiar și atunci când era puternic din punct de vedere electoral. Era mereu dependent de lumina care venea de la Tătucu. Guerrila lui Traian Băsescu a putut avea succes numai datorită faptului că PSD se mișca greu, oamenii nu puteau acționa independent.
Marea problemă a PSD a fost faptul că era mereu captiv al unui lider care a delegitimat orice formă de autoritate, rupând prin aceasta constant coloana vertebrală a unui partid de stânga care, altfel, ar fi putut face istorie mai mult decât a făcut. Doar trei ani, în perioada 2001-2003, partidul a fost liber de influența lui Iliescu (intrând sub autoritatea unui Adrian Năstase cuprins de entuziasmul schimbării), iar rezultatele pentru țară s-au văzut.

Mircea Geoană – primul care s-a speriat de libertatea de a decide

Mircea Geoană a fost primul care a aceptat să conducă un proiect de revoltă și, după ce a câștigat, nu a avut curajul să preia puterea cu autoritate, legitimitate avea. S-a speriat, a făcut un târg cu baronii locali, iar aceștia i l-au adus pe Iliescu din nou la conducere. În momentul în care el a crezut că Ion Iliescu l-ar putea ierta pentru că a adus un dram de democrație în partid și, mai ales, pentru că i-a contestat autoritatea, Mircea Geoană a pierdut totul, restul era doar o problemă de timp. Și-a trădat apoi prietenii, dar și pe cei care l-au transformat în lider.
A avut noroc să piardă în fața unui lider tînăr și nu să fie înjunghiat pe la spate de vreo manevră a vechii nomenclaturi, ținută de Iliescu în viață. În mod normal, după pierderea alegerilor, Mircea Geoană ar fi trebuit, oricum, să renunțe la președinția partidului și la orice altă funcție.

Victor Ponta- ultimul dintr-o serie veche sau primul dintr-o serie nouă?

Sunt solidar cu Victor Ponta nu pentru că, în toată această bătălie, si-a ales rolul de luptător si nu de negociator, ci pentru că am încredere în visul lui de schimbare. Uneori, poate l-am pritocit împreună, dar asta nu are mare importanță, el este prea mândru ca să ceară ajutorul. Nu a fost întotdeauna erou în lupta pe care a dus-o alături de noi, cu nomenclatura iliesciană, dar are timp să se achite de datoriile față de prieteni.
După ce l-a învins pe Geoană într-o luptă inegală, Ponta avea mare parte din gașca baronilor locali împotrivă, a ezitat și i-a făcut unele concesii lui Iliescu, dar câteva și lui Năstase, iar cei doi ajung să transmită că tânărul lider este imatur și că, de fapt, ei sunt cei care conduc partidul. Strategia le-a reușit într-o anumită măsură, cu toate că Ponta nu este naiv. Chiar dacă mă uimește cu cunoștintele sale despre istorie, o pasiune despre care spune că-l ajută și în politică, Victor nu a preluat însă tot limbajul și nici practicile decizionale ale celor mai vechi. Nu a scăpat nici el de ideologia victimizatoare conform căreia orice pesedist care nu îl înjură pe Băsescu de mamă, cu voce tare, este tradător pedelist, dar cred că el are timp să înțeleagă că cei care strigă cel mai tare s-ar putea să o facă pentru că este cea mai bună acoperire.
Însă cel mai important lucru este că noul Președinte PSD nu a uitat nimic din ce a promis la Congresul în care a fost ales, ba mai mult, din când în când își verifică lista de promisiuni, iar eu pot depune mărturie sub jurământ că așa este. A bifat deja câteva propmisiuni importante aflate pe lista sa, fără mare scandal, dar cu încăpățânare, și are determinarea de a nu renunța la niciuna. Partidul nu poate decât să aibă încredere în el, căci Victor Ponta este captiv, datorită vârstei. La vârsta lui nu are unde să se retragă, nu poate ieși la pensie, mai are vreo 30 de ani buni de politică. Cât privelte retragerea, poate da chiar un exemplu bun, pe care partidul nu l-a avut din partea lui Ion Iliescu, adică se poate retrage la timp pentru a deschide calea tineretului și reformei necesare la acel moment când se va produce. ”

Am fost fericită că alții, mai deștepți decât mine, au o părere asemănătoare.

Întreg articolul, să nu uităm faptul că spre lauda sa domnul Dâncu a fost singurul care a realizat în anul 2009 niște sondaje profesioniste, atunci când întreaga mass-media îl dădea câștigător pe domnul Mircea Geoană, îl găsiți :

http://vasiledancu.blogspot.com/2011/11/ultima-batalie-stangii-daramarea.html

Ce se ascunde în spatele poveștii cu ,, Blonda , chiorul și piticul” ?

Sunt categoric adepta dreptului la o exprimare liberă și împotriva oricărei cenzuri și, cum am încredere în Ovidiu , cel care scrie pe blogul „La colţu’ străzii” , pentru că, deși are de multe ori păreri contrarii celor ale mele îmi pare obiectiv, astăzi citint e-mail-urile am hotărât să citesc ,, Blonda , chiorul și piticul” .

Este vorba despre o piesă a căror personaje nu au nicio legătură cu persoanele la care m-am gândit și eu atunci când am văzut titlul și la care vă gândiți și dumneavoastră în mod sigur.

Prima mea reacție, uitând cu desăvârșire de sfatul dat cândva de domnul ministru Talleyrand de a ne feri să acționăm la primul nostru imbold, am scris un comentariu :

1. ,,Foarte bun articolul! Excelent! Cine știe ce consilier, ce politruc s-a gândit că ar putea leza cu titlul respectiv vreun personaj politic. Dacă ar exista cu adevărat o societate civilă și nu una înregimentată politic, aceasta ar trebui să reacționeze.
E drept că și titlul ales ne duce automat cu gândul…”
Am deschis televizorul și pe ANTENA 3 se discuta despre cenzurarea piesei ,, Blonda , chiorul și piticul” .Dramaturgul povestea despre piesă, personaje și despre obstacolele întâmpinate.
Apoi mi-am văzut liniștită de treburile mele.
Ce se ascunde de fapt în spatele acestei povești ? Dramaturgul, nu știu cât de talentat este , a avut o idee ingenioasă punând un titlu care te duce automat cu gândul la anumite personalități politice importante în actuala guvernare.
Metoda este folosită de mulți bloggeri pentru a atrage cititori și astfel să-și crească traficul. Recunosc că nici mie nu mi-este străină tactica. Cunosc pe cineva care are invariabil în titlu : ,, Dictatorul Băsescu a primit o palmă de la …. ”, ,, Dictatorul Băsescu i-a dat un pumn în față lui… ”. Articolele prezintă în schimb informații corecte și obiective și nu sunt nici pe departe atât de înspăimântătoare precum titlurile puse. Nu sunt necesare studii de marketing ca să înțelegi că brandul cel mai vândut la această oră este Băsescu. Iar dacă o adaugi pe Elena Udrea și pe premierul Emil Boc ai toate șansele să ajungi la un rezultat fantastic. Dramaturgul isteț nu a vrut să renunțe la un așa titlu reușit.
Aceste calcule le-am înțeles ușor.

Ei bine, ceea ce nu pot înțelege este atitudinea directorilor de teatre în general și în special cel al doamnei de la Sala Dalles.

Nu-mi dau seama ce reacții pot avea doamna Elena Udrea și premierul Emil Boc în astfel de situații dar sunt sigură de faptul că președintele Traian Băsescu în mod sigur nu ar cere cuiva cenzurarea. Am văzut nenumărate emisiuni ale OTV-ului, pe când actualul președinte al țării era doar primar al Bucureștilor, care invariabil îl criticau. Nu a luat atitudine iar atunci când a avut nevoie s-a folosit de Dan Diaconescu și televiziunea sa. Președintele României este un adevărat ,, animal politic” care știe că în politică totul este schimbător.

Mi-am amintit cu acest prilej de o întâmplare din viața mea.
Eram în anul 2000 și mama mea, care fusese toată viața casnică și ca urmare nu avea pensie, era în comă internată la Spitalului Schuller din Ploiești.
Pentru că nu aveam cupon de pensie mi s-a cerut să plătesc o taxă. Am spus că sunt de acord dar să fiu lăsată să pot face rost de banii necesari. Am fost amenințată că mama mea va fi scoasă în stradă , așa bolnavă și în comă cum era, pentru că Guvernul de la aceea oră îi obligă. Medicii spitalului aveau o altă altă orientare politică și voiau ca să lovească în Guvern prin orice metodă, chiar și murdară.

Publicat în Fără categorieEtichetat

ONG-urile fac politică. Politica lor

Concursuri trucate. Când un vot valoreayă mai mult decât 48!
În anul 2009 am descoperit faptul că ONG-urile, sub masca neutralității, a imparțialității și echidistanței nu fac altceva decât politică. Politica lor. Își văd de propriile interese mai mult sau mai puțin meschine. Că mai sunt cetățeni care îi cred sunt absolut convinsă. Oamenii muncesc pentru salariul pe care-l primesc. Puțini au timpul necesar și răbdarea să-i urmărească atât pe politicieni cât și pe ONG-iști.

O mică știre despre ,, O Românie curată,, și un concurs în care m-am implicat emoțional, adică doar cu votul, m-au făcut să scriu ceea ce gândesc de mult dar abia acum a venit vremea să scriu. O bănuiam pe doamna Alina Mungiu Pipidi plină de ambiții mari încă de când a scris o piesă despre Isus, ceva ce nu am văzut dar care știu că a scandalizat creștinii.
Rândurile următoare sunt copy-paste din articolul ,,Ultima nebunie a lui Vasile Paraschiv,,
10 Februarie 2011 http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/ultima-nebunie-a-lui-vasile-paraschiv-216313.htn

,, Ne-am mai văzut de două ori după acea zi la Timişoara, când m-a surprins atât de mult încât şi eu am înclinat să cred că nu mai are chiar toată judecata. A bătut pe neaşteptate la uşa biroului meu din strada Eminescu din Bucureşti, după ce petrecuse o dimineaţă la Cotroceni încercând să îşi programeze o discuţie cu şeful statului. L-au plimbat din birou în birou şi pînă la urmă dl. Baconschi, pe atunci consilier, l-a expediat. Ca atare, a trebuit să pun mâna pe telefon şi să răcnesc la toată lumea pe acolo, rolul meu obişnuit. Desigur, nu le-am spus că era penibil din partea lor, nişte oameni mici şi cocoţaţi în viaţă pentru că şi-au cultivat ascensiunea ca pe o plantă preţioasă, să considere că îşi pierd vremea dacă stau de vorbă cu un om cu adevărat mare, le-am spus ceva mai pe înţelesul lor, că nu se poate ca preşedintele care condamnase comunismul să ţină la uşă un disident de reputaţie internaţională, că dă prost, că se poate afla, că să îl facă primit! Cine s-a întrebat vreodată de ce nu îmi place de dl Baconschi are aici începutul poveştii.,,

Mi-am imaginat-o cum a dat telefon și a urlat și când fata președintelui Traian Băsescu a îndrăznit să candideze împotriva voinței sale și a multor altora.

În timpul campaniei electorale din anul 2004 am avut posibilitatea să-l văd și să-l aud pe un profesor de la UPG Ploiești, profesor ce deținea funcția de decan sau rector, care s-a bâlbâit mult mai grav decât tânăra Elena Băsescu. În cariera mea de profesoară și mai apoi de director de școală am văyut mulți tineri profesori bâlbâindu-se de emoție. Ar fi trebuit să-i cataloghez automat drept proști?
De ce un tânăr, dacă este fiu de demnitar, automat nu are dreptul de a candida ? De ce Daciana Sârbu a candidat și nimeni nu s-a scandalizat și toată lumea s-a ofuscat când a candidat Eba? Am votat-o ,uite așa, pentru că la fel cum am susținut și ajutat de- a lungul anilor tineri profesori am vrut să o susțin și pe ea. Nu m-a obligat nimeni și nu m-a plătit nimeni.

Dar să revenim în prezent.

S-a susținut un concurs de caricaturi. Eu am votat cu Baricada&SareînOchi.Două zile m-am chinuit să găsesc butonul pe care scrie trimite.
Ce citesc azi?
,, S-a terminat concursul “SeverIN/OUT” de pe România Curată… Câştigător detaşat a fost afişul semnat “Sare în Ochi and Baricada”, cu 48 de voturi… Alte opţiuni: Octav – 2 voturi, Szakats Istvan – 3 voturi, Mihai Stănescu – 1 vot… Deşi ierarhia şi opţiunile sunt clare, ghiciţi ce lucrare, “declarată” cîştigătoare, merge la Strasbourg? Mihai Stănescu, stimaţi tovarăşi!…
Voi ce părere aveţi?,,

 
Acesta este posterul cu pricina, cel pe care eu l-am votat

Nu contest valoarea unui Mihai Stănescu. Nu îndrăznesc pentru  că nu mă pricep. Dar dacă el trebuia să câștige,  se știa de la bun început, la fel se cunoaște și în cazurile ocupării funcției de director de școală,  de ce a mai fost nevoie să votăm ? Ca să dăm o notă de legalitate ? Nu. Nu era nevoie.

 
 
 
Ca să le reamintim românilor că există un site numit ,,O Românie curată,,  cred că astfel se numește și să le facem trafic toți cei care îi admirăm și ținem la Baricada și la Sare în Ochi.
 
Altă explicație logică nu găsesc. Și de bun simț.

Pentru că sunt români, toţi politicienii sunt aroganţi când sunt la putere

Astazi m-am plimbat prin Ploieşti. A venit primăvara şi soarele strălucea pe cer. Se spune că , noi racii , suntem, cred că, legaţi de luna. Nu-mi vine să cred. Eu iubesc foarte mult soarele şi lumina.

Voiam să vorbesc cu jurnalistul Paul -Călin Botez. L-am cunoscut acum câţiva ani când , având şcoala inundată, am apelat la ajutorul lui şi al lui Dragoş Pătraru. În acest moment ei sunt în tabere diferite. Doamne, cum se schimbă toate în viaţă!

Aroganţa celor de la putere râmâne însă constantă.

Am mers la sediul PDL. Am vorbit cu o secretară. Se chinuia să fie amabilă.

Am plecat. Nu m-am supărat. Era prea frumos afară. Am mers pe jos circa 10 km.

Mă gândeam. Aceeaşi atitudine am întâlnit-o de 16 ani încoace la fiecare partid care s-a găsit la guvernare.

PNŢ-CD, apoi PSD, PNL şi acum PDL. De fiecare dată, fiecare membru de partid consideră că nu are cum să fie schimbat. Că sunt nemuritori în funcţie. Păcat!

Vă spuneam mai lunile trecute că visează să candideze …Garcea

Vă rog să căutaţi articolul meu şi o să vedeţi că am avut dreptate! https://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/01/15/e-sigur-vacanta-mare-nu-se-mai-vizionează

Este 1 martie. Ca mărţişor îmi propusesem să mă uit la un film poliţist. Aveam la dispoziţie 30 minute, care între timp s-au făcut 70 minute, şi mi-am zis să citesc câteva mesaje. Găsesc pe „Susţineţi-l şi alegeţi-l pe Bătăiosu [New post] Politica e o curvă! Antonescu, injurat de oamenii de afaceri,, mai multe trimiteri la articole din presă, îi mulţumesc pe această cale d-lui Marian Bătăiosu, citat un articol din gândul în care suntem informaţi de de faptul că domnul Mugur Mihăescu s-a înscris într-un partid politic. Găsiţi articolul în Gândul.

,,• foto(1)
Garcea a intrat în politică
Actorul Mugur Mihăiescu este noul preşedinte executiv al Partidului Verde, fiind ales duminică în acestă funcţie, în unanimitate.
Mugur Mihăescu, care l-a interpretat pe Garcea, unul dintre personajele cele mai populare în show-urile de divertisment din ultimii ani, s-a retras în ultimii ani în afaceri, conducând mai multe baruri în centrul vechi al Capitalei. ,,