Când directorul și directoarea adjunctă conduc ca o familie!

984214_583473628360169_854385_n

În lumea lumea civilizată vestică o relație, nu cunosc natura ei dar fotografia sugerează cred ceva,  dintre directorul școlii și directoarea adjunctă, cei îmbrățișați  din fotografie, ar fi stârnit o anchetă internă. La ei nici polițiștii nu au voie să fie prea apropiați. La ei.

La noi nu contează că este  totuși vorba de o instituție în care educăm tinere vlăstare.

Sau poate așa vor cei din ministerul educației.

În lumea comunistă cei doi ar fi fost anchetați în piața publică , cam cum au încercat amândoi să mă linșeze pe mine , mă refer la ședința consiliului profesoral din 29 octombrie 2014, și ostracizați.

În România, țara unde parlamentari au copii înafara familiei, unde doctoratele se cumpără la „colțul străzii” acești oameni însă ne conduc și ne dau lecții.

Numai că o astfel de relație, Dumnezeu și ei cunosc adevărată  natură a ei, duc la abuzuri și teroare, și  asta știm noi cu toții !

Când un director nu are altă calitate decât aceea de a fi numit politic !

Am mers astăzi la școală ca să depun la secretariatul școlii  fișa de autoevaluare și raportul aferent. Două documente inutile atâta timp cât calificativele nu reflectă realitatea.  Dar cum colegii mei sunt sub zodia „ capul plecat sabia nu-l taie ” sunt singura care , în mod public, nu prin colțurile întunecoase și care nu se văd prin camerele video instalate în instituție, știu că am dreptul la libera exprimare și chiar mi-l exercit.

Ajunsesem în spațiul dintre „școala nouă”  și „școala veche” când am zărit un număr mare de elevi și părinți care se uitau pe un tabel afișat pe geamul cancelariei. M-am strecurat pe marginea de lângă fereastra directorului și m-am îndreptat spre părinți.

„ Ce s-a afișat ? Ce s-a întâmplat?”

„Au fost puse rezultatele de la examenul de corigență.” „Și ?” am întrebat-o pe femeia care plângea, mama unui băiat  pe care-l cunoșteam din vedere.

„ Băiatul meu a trecut. ”     166053_583475591693306_206548998_n

Îl văd pe directorul meu care se ridicase ca să mă vadă ce fac.

Îl felicit pe elev și mă îndrept spre secretariat.

Cum mă așteptam începe spectacolul. Directorul nostru urlă , „ așa vorbesc eu ” spune el mereu, ca să fie auzit de toți cei care eram prin preajmă.

Orice prost, chiar și directorul nostru, nu -și negociază afacerile ilicite în gura mare. Tot circul este un spectacol pentru fraierii care cred că directorul nostru este un om cinstit. Așa l-am crezut și eu, acum patru ani,  când, ca proaspăt numit manager al Liceului Tehnologic Agromontan „ Romeo Constantinescu ”,  a desemnat o nouă comisie care să o promoveze pe eleva Ionescu Andreea.

Deci urla ca să fie auzit. Mama, nu-i dau numele cu toate că l-am reținut, cred că plângea și ea ca și cea întâlnită mai devreme în curtea școlii.

Am rămas să ascult, știam că spectacolul era pentru mine, eu eram cea mai vizată.

Urmăream cu multă plăcere , în sfârșit, după ce directorul a dat cu subsemnatul la poliție din cauza plângerilor mele, așa îi place directorului să se victimizeze, după 4 ani, a reușit să învețe regulamentul legat de contestarea rezultatului examenului de corigență. Am început să-l înregistrez cu ajutorul mobilului.

Ce nu au reușit profesorii pe care i-a avut la masterul în management am reușit eu, persoana pe care a desconsiderat-o promovându-i o elevă care nu cunoștea matematică nici de clasa a IX a dar merita să treacă în a XII a ! 984214_583473628360169_854385_n

Cum era de așteptat, cea care nu are partid, cea care nu are mamă, nu are tată ci doar pe șeful ei, doamna directoare, fidelă doar directorului și numai lui chiar în detrimentul educației, văzându-mă că înregistrez a venit dinspre secretariat ca o vijelie și, fără să salute, eu am respectat-o în toți acești ani, a închis ușa.

A fost o naivitate din partea ei, sentimentele i-au întunecat mintea, spectacolul „ cu sunet și lumini” era în special pentru mine.

Fotografiile provin de pe :  Imaging Europe 2011-2013 și după cum vedeți sunt publice.

PS Stenogramele vor urma.

PSS. Vor urma dezvăluiri despre cazuri care s-a rezolvat într-o mare liniște. Fără circ.

“Mi-e prieten ”Platon ”, dar mai prieten mi-e adevarul. “

Platon Ammonius Saccas cel ce a spus :"Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevarul."

Ați remarcat de ceva vreme, mai précis de când îmi faceți onoarea de a mă considera colega voastră, de bloggereală, că am obiceiul de a spune adevărul.
Da, am avut și eu în tinerețe plăcerea de a minți, de a înflori sau denatura faptele, și o făceam cu o așa mare voluptate cum nici nu vă puteți imagina , până în ziua în care –am descoperit cât de dificil este să reții tot ce-ai inventat și cât de obositor este să te descurci printre meandrele minciunilor .
Este mult mai simplu să spun adevărul și, de aceea, de când am renunțat să mint mă străduiesc să fiu corectă chiar dacă, uneori, adevărul nu îmi înmulțește prietenii pe care-i am și , ce este chiar mai grav, nici nu mă ajută în obținerea unor funcții sau foloase.
Vreau să cred că nu greșesc alegând acest drum anevoios care nici pe departe nu pare că este atât de eliberator cum scrie în Biblie.
Am zeci de ani de când piatră cu piatră, cuvânt cu cuvânt , construiesc propria-mi imagine.

Renunț mai bine la ” Platon ” și la toate avantajele materiale și spirituale ce le-aș putea avea cu el ca prieten decât să părăsesc cărarea îngustă a adevărului.

Un singur amănunt ar mai fi de adăugat, unii scriu Dumnezeiesc de frumos iar Diriga Psi știe să aprecieze pentru că la rându-i e talentată :

Vero   Griska
  scorpio   virusverbalis
  anacondele   Some Words
  Carmen Pricop   genovevadans

Le mulțumesc tuturor celor care mă acceptă așa cum sunt.

Un editorial care mă unge la inimă

Mică la stat , mare la curaj ! Nicoleta Savin


EDITORIALUL EVZ: Scrisoare (ne)deschisă către Nicolae Ceauşescu
Dragul nostru, România nu mai este ţara corupţiei fără de corupţi. Ce vremuri, Nicule!
Nici unghie de demnitar nu era deranjată de procurori, ANI nu se născuse, PNA era curat independent şi controla plevuşca cu Ioan Amărie pe post de şef. Făceam contrabandă cu tot ce ne trecea prin minte, făceam legi pentru noi, încasam comisioane uriaşe, scoteam banii din ţară cu valiza, îi aduceam şii reinvesteam. Oamenii noştri, pe post de paravane, intrau în Top 300, în Top 500, în Top Secret, la purtător, prin Elveţia, SUA şi prin paradisuri fiscale. Închideam gura oricărui fraier care o deschidea, pe Mugur Ciuvică l-am ridicat de pe stradă că s-a jucat cu calculatorul şi a transmis Armaghedoane. Să se înveţe minte. Acum e de-al nostru.
Procurorul rebel Cristi Panait după ce ne-a deranjat vinerea o beizadea pesedistă care se juca cu de-a kerosenul şi vama a fost cuprins brusc de regrete şi s-a aruncat de pe acoperiş. Şefii lui l-au expertizat psihiatric post-mortem, ca să-şi recunoască depresia. Premieră mondială, Nicule dragă! Pe procurorul ne-rebel Victor Ponta l-am promovat să-i conducă lui Năstase Corpul de Control şi apoi să păzească proiectele fraierilor de europeni care ne dau bani. A fost şi parlamentar, şi ministru, acum e Che Guevara în Kiseleff. Ai muri de drag să-l vezi şi pe el, şi pe unul, Antonescu, de la liberali.

Acum liberalii sunt cu noi. Ne-am botezat USL. Nicule, cât eram noi la putere, pe infractorii fugiţi nu-i căuta nimeni, pe cei promovaţi în Parlament îi ocrotea imunitatea, timp în care se privatiza la foc automat cam 80% din economie. Romtelecomul a fost dat de nătărăii Convenţiei Democratice, în rest, absolut tot ce se putea, era vândut de Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Muşetescu şi alţii de-ai noştri, cu clauze la secret, ca să nu le găsească nici un şmecher, în veacul vecilor. Iar Adrian Năstase era blând, nu-l înhăţa pe deşteptul care a luat milioane de euro comision la vânzarea Petrom fără să spună şi fără să-i împartă cu partidul. Acum, de când cu afurisitele astea de State Unite ale Americii şi statele membre ale UE, care trag de noi să ne trimitem corupţii şi evazioniştii la mititica şi-i suflă în pânze dictatorului Băsescu, fascist şi iubitor de băuturi şi senzaţii tari, nu mai poate respira demnitarul liniştit. Şi culmea, nu mai contează dacă este la putere sau în opoziţie. Că şi la putere sunt mulţi de-ai noştri, pe post de cai troieni. Păi să-şi sărbătorească Adrian Năstase ziua de naştere în instanţă pe la Cluj, Nicule? Să stea majoritatea USL în Senat, venerabilul Cătălin Voicu în arest, laolaltă cu borfaşii? Păi n-are dreptate Vanghelie că trebuie adus să trântească fiecare lege a nemernicilor ăstora ai lui Băsescu la vot? Să-l decorezi cu cătuşe pe Laurenţiu Mironescu, secretarul de la Interne? Păi aştia ai lui Băsescu nici la putere nu ştiu să fie.

Cum să-i iei şi pe ai tăi la control? Să bată mascaţii la poarta mogulului Sorin Ovidiu Vîntu, a senatorului Mircea Banias, a omului nostru de la Argeş, Constantin Nicolescu? Pe ăsta cred că-l ştii şi tu. Păi drept este să dea cu subsemnatul tinerii lor, Monica Iacob Ridzi, Dan Păsat? Sau să-i aduci din ţările calde pe Nicolae Popa şi Mihai Necolaiciuc? Ce ne facem, Nicule, că tinerii n-au minte şi aştia ne închid? Cine n-are bătrâni, să-i cumpere, nu să-i împuşte, cum am făcut noi cu tine. Aşteptăm indicaţiile tale preţioase. Să ne spui cum oprim morişca asta şi cum salvăm sistemul. Nu semnăm (ne ştii tu…) că oamenii lui Băsescu sunt cu ochii pe noi.”

Îl găsiți :
http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-scrisoare-nedeschisa-catre-nicolae-ceausescu-935640.html

Domnule Ministru CSEKE ATTILA, eu vă mulțumesc sincer !

Cred că este domna doctor Maria Oprea

O măsură absolute nepupulară,  întâmplător, mi-a fost mie folositoare. Am fost în ultima jumătate a lunii aprilie și primele trei săptămâni ale lunii în curs bolnavă. Diagnosticul este de pleomonie. Mă cam îndoiesc, atâta timp cât o pleomonie se vindecă în doar 7 zile. S-a afirmat că de vină ar fi alergia mea multiplă la diverse și chiar și la medicamente. Bănuiesc care ar fi trebuit să fie diagnosticul  și de aceea mulțumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viață.

Dar nu acest fapt m-a determinat să scriu ci,  bucuria că am întâlnit în aceste săptămâni, doar medici care și-au făcut meseria cu devotement și fără a sta cu mâna întinsă să le dau bani, motivând că spitalul nu este dotat și că statul este dezinteresat de soarta noastră , a bolnavilor.

Pentru că știm cu toții că s-au desfințat spitale, în Prahova au fost patru, când ambulanța m-a dus la Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte medical de gardă și-a cerut scuze că nu  mă poate opri și m-a trimis la Spitalul  de PNEUMOFTIZIOLOGIE DRAJNA unde director este domnișoara doctor Greta State. O știam de 20 ani și cunoșteam de asemenea și faptul că în acest spital cuvântul de ordine este : NU PRIMIȚI BANI DE LA PACIENȚI.

Știu că veți spune cu umor : LUAȚI BANII DE LA APARȚINĂTORI.

Cu câteva săptămâni în urmă o colegă a avut mama internată în acest spital și incercase de mai multe ori să-I ofere drept recompensă bani domnișoarei doctor. Fără succes pentru că aceasta refuzase cu politețe de fiecare dată.

Eu am fost internată la domnul doctor Dănilă, un tânăr care de la început mi-a inspirit încredere. Nu m-am înșelat și mă bucur. Văzând că tratamentul medicamentos, care se dă în astfel de situații nu își face efectul, domnul doctor Dănilă a cerut transferul meu la Spitalul de boli infecțioase din Ploiești.

Am fost foarte sceptică în privința celor de la Spitalul de boli infecțioase din Ploiești   și, la început, am refuzat internarea preferând să stau acasă și să țin post negru. Nu neapărat cheltuirea unor bani dați doctorilor ca mită pentru primirea unui tratament corespunzător mă deranjează ci ,mai ales mod abject în care pacientul este lăsat să se chinuiască pe patul spitalului, până când nu mai rezistă psihic și fizic și scoate banii ținuți pentru zile negre sau împrumutați în pripă  de la rude și cunoscuți.

Am fost internată  la doamna doctor Maria Oprea. Aceasta m-a consultat cu foarte multă atenție, m-a întrebat detaliat despre evoluția bolii și a fost foarte receptivă la faptul că sunt alergică la mai multe medicamente. Vă rog să mă credeți că am fost plăcut surprinsă de faptul că am fost tratată, așa cum ar fi normal să ni se întâmple de fiecare dată, fără să mi se ceară în mod indirect , așa cum știu funcționarii statului foarte bine   să o facă, bani.

Mi-a dat un tratament bun și care imediat a început să dea roade. O să vă întrebați poate, de ce nu am primit acest tratament și la Spitalul Drajna. Pentru că acolo se tratează altfel de bolnavi și au în farmacie altfel de medicamente.

7 zile cât am stat în Spitalul de boli infecțioase din Ploiești nimeni, de la infirmiere, asistente, portari sau medici nu mi-au cerut bani.

M-am gândit mult în ultimile zile la acest fenomen.

În vara trecută la Spitalul Județean Prahova am fost ținută cu apă de ploaie și mi s-a cerut să-mi cumpăr medicamente ca să fiu tratată în spital. În urma sesizărilor făcute am primit un răspuns la care mă așteptam. Am fost tratată corespunzător.

Și, atunci ce să fie?  Eu cred că în spitalele mici teama de a nu fi desființate este mult mai mare decât de dorința de îmbogățire facilă pe seama bolnavilor.

De aceea cred că trebuie ,ca în mod sincer, să-I mulțumesc domnului Ministru al Sănătății CSEKE ATTILA că măcar pentru o perioadă mică de timp, la noi minunile țin totdeauna doar trei zile, ne-a  prilejuit ocazia să vedem cum ar trebui să se poarte medicii cu noi în spitale.

Castelul din incinta Spitalului de pneumoftiziologie Drajna