DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău

Cum v-am povestit deja, când m-a zărit primarul Nedelcu, pe chipul său s-a văzut o oarecare tulburare amintindu-și , mă gândesc eu acum, de necazul perpetuu pe care il provocam.
„ Cât de prost am putut să fiu ! Trebuia să dau ordin ca astăzi să nu se coacă pâine furageră.
Dacă o fi luat asta vreuna cu ea, ce mă fac ?”


N-am să intru în detalii astăzi dar vreau să știți că am descoperit încă de tânără că nu totdeauna dacă te porți frumos ți se va răspunde cu aceeași monedă. E o constatare tristă, la care este posibil să fii ajuns și mulți alții înaintea mea, dar, în urma ei, mi-am schimbat „ tactica și strategia” găsindu-mă mai tot timpul pe picior de război.
Uneori, mă gândesc cu melancolie cum ar fi fost dacă rămâneam copila plângăcioasă și delicată din adolescență care -și rezolva problemele dovedind sensibilitate , dar realizez , de fiecare dată când încerc să fiu de treabă, că nu mi-ar fi fost de niciun folos să arăt slăbiciune.
Dacă am urma cu toții unul dintre sfaturile lui Talleyrand, niciodată să nu ne purtăm ascultând de primul impuls pe care-l avem pentru că acesta este cel plin de compasiune, n-ar mai fi atâtea persoane amăgite și păcălite.


Să vă spun ce-am pățit mai zilele trecute.
Pe 9 august trebuia să dau examenul de corigență cu elevii mei. pâinea mea. Cu vreo două zile înainte mă oprește o femeie în stradă și , plină de tulburare , nimic nou la părinții elevilor corigenți, intră în tipar, îmi spune că are copila în spital.
„ Faceți o cerere la director pentru o reprogramare !”
„ Se poate ? ”
„ Se poate, e legală. ”

29 august, ziua în care am programați doi elevi de clasa a șasea și adolescenta dintr-a zecea, cea bolnavă și reprogramată.
O văd pe mama sa așezată timid cu o mână la tâmplă.
„ Sărmană mamă, speriată de consecințe! ” îmi zic gândindu-mă, pentru a câta oară , că părinții își amintesc de propriile progenituri abia când aceștia ajung pe margine de prăpastie.
Același gest teluric, încercarea de a mă mitui cu cafeaua pe care n-apuc s-o văd pentru că-I opresc mâna rămasă suspendată în poșetă.
„ Doamnă, mulțumesc ! N-am nevoie de nimic. ”
Cunosc obiceiul altora de a atrage , precum un magnet, tot felul de nimicuri care nu-I îmbogățește, nici pe mituitori nu-I sărăcește, dar care le diminuează orice autoritate în fața elevilor pe care ar trebui să-I educe în spiritual integrității morale.
Le dau subiectele elevilor, cele două variante, după care privesc spre eleva dintr-a zecea.


Ochii săi albaștrii seamănă , în mod ciudat, cu mulți alții, cei bovini , din picturi renascentine.
Nu e nevoie să-mi spună cineva, fata asta n-a priceput nimic dac-a citit cumva ceva !

Ies, intru, nu mi-e teamă c-ar îndrăzni să mă copieze , nici n-ar avea de unde.
Un tip, îmbrăcat prea modern pentru a bănui că-I este tată, mă întreabă nemulțumit, văd asta după cum își mișcă un picior, cât mai durează examenul de corigență.
Cum eleva privește perpetuu cu melancolie foaia de scris fără a schița că vrea să termine mă gândesc că ar fi timpul să opresc chinul inutil.
„ Doamnă, fata n-a învățat . ”
Îi spun mamei chemate de la ușa ce-o păzea cu străjnicie împreună cu individul ce nu se încadra în peisaj.
Lacrimile încep să se prelingă pe obrazul mamei îndurerate în timpul ce ochii fetei nu devin umani.
„ Asta mică e proastă de adevăratelea! ” Îmi spun în mintea mea.
„A fost bolnavă, a fost internată și în spital. Știți și dvs. ”
„ De ce a fost internată ? ” Îmi amintesc eu s-o întreb.
„ Violată. În urma unui viol. Putea să moară.
În câteva secunde , cu ochii minții, revăd scenele tulburătoare , din filme, cu fete violate.
„ Bine, o trec. Dar, la anul, să învețe ! ”
De pe chipul mamei dispare îngrijorarea.
„Cine-I domnul ? ”
Eleva îmi spune că nu –l știe dar mama recunoaște adevărul.
„E polițist. Madi trebuie să dea declarații. ”
Vorbesc cu individual între patru ochi.
„ Comisarul X , de la „ Crimă Organizată” . ” Mi se recomandă respectivul arâtându-mi o insignă ca în filmele polițiste.
„ Ați terminat ? Nu învățase nimic, i-a spus maică-sii înainte de a intra.”
„ Nu, dar sărmana a fost violată. ”
„Violată, pe naiba !”
Cineva, un șef îl sună pe mobil.
„Vin imediat doamna procuror. Le iau și pe celelalte fete și în 5 minute plecăm spre Ploiești.
„Crimă Organizată ”, „Crimă Organizată ”, despre ce poate fi vorba ?
Vreți să știți ?


Pe de altă parte, nu știu ce și cum pățesc ceilalți dar recunosc că eu atrag , ca un magnet, tot felul de întâmplări care necesită din partea mea atitudini „ războinice ” ce ies din obișnuitul tipar.
Cum v-am mai spus primarul Nedelcu , dându-și cu mâna peste tâmplă și privind tâmp spre ei le-ar fi spus :
„Voi nu știți cum e să ai acasă o nevastă olteancă și , culmea ghinionului, să mai ai și-o olteancă mereu în coastă la servici ‘! ”

Ce pățise primarul cu Mariana sa, după povestea cu răvașul de dragoste rătăcit, nu știa nimeni să povestească coerent , datele se băteau unele cu altele în cap, dar despre necazurile pricinuite de mine vorbea tot satul .
Erau distorsionate mult și atât de exagerate încât aveau farmecul basmelor, lipsite de total de teluric, spuse șoptit pe înserat.
Considerată ca fiind tupeistă de oraș, majoritatea consătenilor se mirau revoltați când auzeam că iar le-a fost primarul lor sunat , de către cineva mare de prin vreun minister din capitală , pentru că rația de pâine e neîndestulătoare și atât de proastă încât cineva , neînvățat cu ea, ar putea chiar să moară.

psi ne delectează cu două duzini  la alegere, eu , mai exigentă, cu două duzini obligatorii !

almanahe,jora,dordefemeie, Dragos , Verovers ,Vero, tibi, cammely, Scorpio, virusverbalis,

irealia

DUZINA DE CUVINTE : Pepe, dragostea mea !

Pepe, dragostea mea !

Pe SCURT, am să vă spun o poveste INOCENTĂ de dragoste.
Când l-am cunoscut pe viitorul-fostul meu soț , acesta , atunci când era întrebat dac-a iubit pe cineva vreodată răspundea invariabil, cu un glas de o mare INOCENȚĂ, SCURT și la obiect: o pisică.
Gluma lui, n-aveam cum s-o iau altfel, mi se părea bună. Sigur, el dorea să pară INCAPABIL de o poveste romanțioasă, îmi ziceam în gând . Niciodată însă nu mi-aș fi putut imagina că eu, veșnic îndrăgostită de un băiat sau altul, fiecare dintre ei, frumos ca DESPRINS dintr-o poveste cu feți –frumoși și zmei, o
să ajung să iubesc un motan CĂPTUȘIT de boli și , în plus, foarte bătrân. Tomi, astfel l-am botezat pe motanul adus acasă de fiul meu Alexandru, luat direct de pe maidan, era deja INCAPABIL să mestece hrană solidă cu puținii dinți pe care-i mai avea. Tomi cred că avusese o viață grea și plină de privațiuni înainte de-a ajunge în căminul nostru.
Îl apuca un TREMURAT INVOLUNTAR, doar la vederea măturii cu care voiam să strâng gunoiul ce apare inerent într-o casă locuită, și rămânea înțepenit lângă o MARGINE oarecare lipindu-se de ea.
Alexandru nu-I VERSATIL din fire, nu-mi dau seama dacă e sau nu ALAMBICAT în gândire, recunosc cinstit că nu-l înțeleg defel, dar m-a surprins purtarea sa atunci când Tomi s-a hotărât să plece undeva , NICIUNDE.
Inima mi-era însângerată, precum CIREAȘA coaptă, atunci când Tomi ne-a părăsit iar eu umblam pe străzi însoțită fiind doar de gândurile mele și de un TREMURAT nervos.
În orgoliu meu fără MARGINE gândisem că el, Tomi neajutoratul, avea nevoie de mine.
Doamne, cât puteam să mă înșel !
Plângeam INVOLUNTAR, nu voiam ca vreun suflet VERSATIL , e plină lumea de nestatornici , vâzându-mă într-o astfel de stare să râdă de mine în sinea sa.                                                                                              

   

  Alexandru a fost primul care s-a DESPRINS, surprinzător de repede, din lațul iubirii pentru Tomi.
În timp ce eu, îi confecționam un culcuș CĂPTUȘIT ca sicriu pentru Tomi, nimic ALAMBICAT , Alexandru bântuia străzile în căutarea unui suflet curat . De motan.
La început m-am revoltat.
” Ah! Voi , bărbații ! Nestatornici chiar și în dragostea voastră pentru pisici ! ”

” CIREAȘA de pe tort ” au fost vorbele sale cinice.
” Tomi a murit. Asta e pisica mea. ”
Ținea în brațe un motan frumos, mare , mătăsos și foarte blând.

Am vrut să-l iubesc în continuare pe Tomi și aproape o săptămână nu l-am luat în brațe pe noul nostru motan.
După două săptămâni, am cedat, și , cu multă bucurie, l-am botezat pe pisoiul venit de NICIUNDE.
Pepe se pisicește tandru în brațele noastre.
” Pepe, dragostea mea ! Am sentimentul că în viitorii ani tu ne vei încălzi inima. ”

Diriga Psi, te rog să nu mă treci pentru ” Bani pentru liceu ” !!! , nu merit precum colegii mei :

 virusache, sara, mitzaabiciclista, redsky, anaid, rokssana, almanahe, abisuri, cita, scorpio, valentina