Din păcate, dragă Angela, ai dreptate!

images[1]M-am născut și am trăit cei mai mulți ani ai mei în comunism. Am avut marele noroc ca părinții mei, în special mama, să nu fie niște fricoși  care  să-mi inoculeze împreună  cu laptele supt  spaima de a mă exprima liber , apoi Dumnezeu mi-a dat , odată cu repartiția la „ cuca măcăii ” și ce decurgea de aici, niște colegi cu coloană vertebrală. Cei cu care îmi câștigam „pâinea cea de toate zilele” nu erau niște intelectuali rasați dar, cu bunul simț al țăranului care-și depășise propria obârșie prin muncă proprie , se strecurau prin viață drepți și cu capul sus făcând haz de necaz. Am amintit despre ei doar pentru că îmi dau seama câtă importanță are în educație atât familia din care provenim cât și mediul în care trăim și ne dezvoltăm.

Într-un cuvânt, în ultimii ani ai totalitarismului n-am simțit pe propria-mi piele dictatura în sensul lipsei de liberă exprimare. Poate și pentru faptul că nu dădeam vina în gura mare pe „cel mai iubit” dintre conducători ci mă mulțumeam cu atacul punctual al celor care-mi creau mie personal probleme. Au fost destui.

Am supraviețuit fără a ține lecții de dirigenție în care să-l preamăresc  pe „geniul Carpaților” preferând să fac în schimb exerciții de matematică.

În anul 1990 m-am transferat la o altă școală , mai aproape de casă, și-am descoperit cu stupoare ce înseamnă să trăiești într-un mediu dictatorial. Dacă directorul școlii vorbea noi toți ceilalți trebuia să-l ascultăm în liniște îndiferent ce ne spunea: că-l doare capul, că i-a crescut tensiunea sau că mama sa l-a certat.

Dacă directorul era supărat noi, toate cadre didactice,  n-aveam voie să vorbim plini de veselie sau „Doamne, ferește” să râdem. Nu sunt lipsită de bun simț și  mă bucură răul altuia dar nici să zâmbesc doar atunci șeful este bine dispus nu accept.

În prezent am un manager  care întrece orice director comunist dar ceea ce mă uimește pe mine cel mai mult este faptul că sunt singura nemulțumită. Din păcate, dragă Angela, ai dreptate!

În republica lui Ponta Chinezu’ nu poți râde degajat, directorul se supără

 Libertate de exprimare în România ? Ei, aș ! Unde vă treziți? În Europa?

Ministru’ Remus Pricopie, ne bagă pumnu’ în gură !

PS Am simțit nevoia să scriu un răspuns după ce am citit :                 

Directorul meu și etica sa profesională (2)

După cum bănuiți pe directorul meu de orice poți să-l bănuiești dar de etică profesională nu. Nici măcar o întrebare nu-și pune, nicio mustrare de conștință, este convins de faptul că doar el are dreptate și este deținătorul absolut al acesteia.

În anul școlar trecut toți colegii mei, și cei care chiuleau, și cei care se învoiau, și cei care făceau orice altceva la ore   decât cursul pentru care erau plătiți , au primit calificativul foarte bine. În schimb eu, doar pentru că îndrăznisem să mă opun obiceiurilor sale, acelea  de a promova elevii care nu învață și a închide ochii când chiulangii depășeau măsura cu sutele de absențe nemotivate sau , mai rău, motivate cu scutiri cumpărate pe 5 lei, am primit calificativul bine.

Până în acest moment n-am avut ce să le reproșez adjunctelor. Aș fi putut să mă supăr în momentul când au format acel commando ( comando – definitie | DEX online) cu scopul de a mă anihila total dar am pus pe seama faptului că erau tinere și am preferat să trec peste incident. Oricum nu-și atinseseră scopul iar Dumnezeu a ținut cu mine, munca mea nu-I de ajuns  ținând  cont de faptul că mi s-au dat cele mai slabe clase din școală, și rezultatele la examenul de bacaureat de anul trecut au fost acceptabile.

PS Va urma…

Educația S.A.

Featured Image -- 10953

Plagiatorii care ne conduc, azi secretarul de stat Ștefania Duminecă

646x404[1]     Ceea ce nu pot să pricep defel este cum de anumiți oameni, care se consideră intelectuali și vor să ocupe funcții  și chiar o fac ,  se pretează la a pune pe cineva să le scrie lucrarea de masterat sau doctorat. Nu-i scuz pe absolvenții de facultate pentru faptul că păcătuiesc în același mod , cumpărându-și  lucrarea de diplomă,  dar măcar pe ei pot să-i înțeleg , știind bine ,  că mulți dintre ei după  absolvirea unor cursuri superioare

nu scapă de munca  de jos, cea  de muncitori sau vânzători.

Cunosc și eu persoane , niciodată un secret nu poate să rămână necunoscut, mereu există o persoană din anturaj care-l destăinuie,  care-au deținut funcții în inspectoratul școlar sau care încă le ocupă dar care nu și-au scris singuri lucrarea de masterat . De câte ori am auzit despre un astfel de caz m-am minunat.

Nu pentru că i-aș fi bănuit oameni corecți , integrii, cinstiți , ci pentru că realizarea unei astfel de lucrări de masterat , doctoratul nu mi l-am dat și nici nu  cred că voi mai avea timp s-o fac vreodată , îți dă un sentiment profund de bucurie.

Se pare însă că unii, dacă nu chiar majoritatea, n-au astfel de sentimente de  intelectuali . Pe ei îi încântă doar banii și puterea.

PS Uitasem de subiectul acesta, mi-am amintit citind : Valentina e de fapt Vasilica şi plagiatul nu se pune

Cine încurajează elevii de liceu să chiulească ?

Cred că, la fel ca în versurile cântecului „Că nu e om să nu fi scris o poezie măcar odată, doar o dată, în viața lui ”, nu există individ normal care să nu fi chiulit măcar odată în timpul școlarizării sale. Sărmanul n-ar avea cu ce să se laude, la bătrânețe, în fața propriilor săi nepoți dornici să se amuze pe seama aventurilor familiei.
Aceste chiuluri ocazionale le găsesc până la un punct , fără să le încurajez în niciun fel, firești.

5[1]
Dar ce mai pot spune atunci  când văd că s-a dezvoltat o adevărată industrie, mulți îmbogățindu-se de pe urma faptului că-i acoperă, pe seama chiulului lor?
Sunt elevi pe care de luni de zile nu i-am văzut pe la școală și , cu toate astea, o să absolve anul de studii fără nicio greutate.
Știați, oameni naivi, că statul român, în bunătatea sa, le acordă liceenilor dreptul să lipsească 40 de ore pe an ?

imagesCA0MNZMD
Că unii lipsesc 100 de ore sau 200 de ore și cu toate astea sunt promovați ?
După aceea, să vă întrebați de ce românii au peste hotare o imagine atât de proastă. Vă spun eu,învățământul românesc , tolerant cum este, nu-i pregătește pe tinerii noștri ca să devină cetățeni onești și muncitori harnici ci niște chiulangii și hoți.