Draga mea directoare, păcat, ai devenit ceea ce altădată disprețuiai !

Te-am remarcat abia în momentul în care amândouă am fost zdruncinate de imaginea unei colege care plângea în hohote. Eram total dezorientată, nu înțelegeam de ce urlă directorul, mă refer la fostul manager al  Liceul Tehnologic Agromontan„Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala

, ce „ crimă ” săvârșise aceea ființă delicată și neajutorată ce plângea de i se scuturau hainele pe ea, paltonașul ei roșu.

Te-am apreciat pentru faptul că nu te bucurai la 1 leu de la mine, seara târziu în noapte când ni se terminau orele de curs,  aveai grijă să mă iei și pe mine cu mașina.Eu nu sărăceam, tu nu te îmbogățeai, dar  te-aș fi disprețuit cumplit dacă te-aș fi văzut de o lăcomie din aia meschină, măruntă, de găinar.

Te-am respectat în momentul în care te-am văzut plângând de fericire. Un elev de-al tău, nu-mi amintesc dacă era un băiat sau o fată,  ajunsese olimpic pe țară. Erai o profesoară adevărată,  nu una care se ascunde în clasă fericită de faptul că întreaga clasă i-a fugit de la ore și poate să stea degeaba și să fie plătită pentru asta.

N-am vrut niciodată să știu dacă și tu ai complotat împotriva fostei conduceri.

Poate pentru că  în lumea asta plină de oameni mizerabili simt nevoia și eu, uită-te pe facebook și o să vezi o mulțime  care se iluzioneză ca și mine, să cred că mai există oameni care merită respectați.

Pe actualul director l-am disprețuit de la început.

Ciorna relamației anonime împotriva directorului Cursaru
Ciorna relamației anonime împotriva directorului Cursaru

Un dascăl care se folosește de proprii elevi, pe care îi învață să fie delatori dându-le sfaturi cum să scrie anonime ( unde și cui să le trimită) , ca să ajungă în locul celui pe care l-a săpat nu merită nicio considerație.

Complotiștii i-au dat elevului  adresa unde trebuia trimisă anonima
Complotiștii i-au dat elevului adresa unde trebuia trimisă anonima

Mă uitam la colegii mei cât erau de încântați de faptul  că o conducere fusese schimbată cu o alta. Nimeni, din cei care vorbeau cu mine, nu se întreba dacă este moral ceea ce făcuse fostul lider de sindicat al liceului , susținut de sindicalistul Ion Duță, actualul director.

În timp ce colegii mei vedeau în actualul director un om amabil și politicos eu  descopeream  viclenia sa mieroasă.

Ajuns director a  crezut că funcția  de manager  îi conferă  o putere nemăsurată sperând că astfel o să -și   amăgească   ego-ul    rănit de învățător   ratat,   că  o  să-și    trateze frustrarea că    niciodată  , dar niciodată,  nu o să fie   un intelectual adevărat indiferent ce mașină „ bengoasă ” o să-și cumpere.

Draga mea directoare,  „toți dușmanii tăi  ”,  adică  toți cei pe care îi suspectezi  ca fiind  în stare să te „ sape” , te-am admirat pentru modul în care  ai muncit neobosit  pentru ca toate evenimentele fundamentale pentru bunul mers aș școlii să se desfășoare  „ ca la carte”.

Niciunul dintre cei cu care te „ lupți” tu acum , cei care vorbesc cu mine, nu sunt amică cu toată lumea, nu ar îndrăzni vreodată să nu-ți recunoască meritele. Oamenii adevărați au fairplay ! Tu știi ce înseamnă această noțiune ? Mi-e tare teamă că  nu mai știi.

Draga  mea directoare,  nu toți suntem  lipsiți de caracter  precum omul pe care-l susții fără nicio  limită și , poate,  niciunul dintre noi nu am „ abuza ” de o femeie.   984214_583473628360169_854385_n

Draga mea directoare, ați încercat să mă izolați, nu vi s -a  realizat  dorința  deoarece unii dintre colegii noștri au coloană verticală și atunci ați mers din greșeală în greșeală.

Ați atacat, ați calomniat, ați atacat.

Nu toți profesorii   din școală sunt nevoiți, pentru că nu-i aveți cu nimic la mână,  să vă „lingă picioarele ” sau  să-i „ toarne ” pe ceilalți  colegi așa cum procedează   protejații voștri .  

Dar   voi nu aveți nevoie de persoane care să se dedice meseriei de profesor pentru că în fiecare vedeți un posibil contracandidat la funcția pentru care voi sunteți în stare să faceți orice compromis moral.

De aceea îi lăudați și promovați exact pe aceea care nu merită.

Dacă tu, nu te înțeleg oricât mi-ar spune toți, vrei să-ți sacrifici  tinerețea muncind  pentru ca  directorul să se împăuneze cu o funcție pe care nu o merită din niciun punct de vedere,  vreau să știi că eu nu o să admit niciodată să fiu „ călcată în picioare ” de un impostor , plin de defecte , faptul că nu-i place să muncească este un defect,  și vicii, marii băutori intră în această categorie,  și asta doar ca tu să fii fericită.

Draga mea directoare, să știi că   niciodată  nu voi complota , așa  cum a procedat omul la care te închini tu, pentru că eu și  oamenii cu care dialoghez  avem  caracter și stimă de sine.

Draga mea directoare,  te-am  respectat  pentru faptul că ai un  IQ ridicat , slăbiciunile  țin de inteligența emoțională,  dar  oare tu nu confuzi cumva dreptul la liberă exprimare cu un complot?

Murdăriile srise în anonima trimisă ministerului și datorită căreia ați ajuns directori
Murdăriile srise în anonima trimisă ministerului și datorită căreia ați ajuns directori

Te-ai gândit vreo clipă că o persoană care vede dușmani  în fiecare dintre colegi s-ar putea să sufere de ceva anume ?

Draga mea directoare, m-aș disprețui singură dacă aș semăna cu cei care aruncă cu lături în ceilalți  pentru a le lua scaunul.

Eu doar mă lupt pentru demnitatea mea. Nu o să admit niciodată să nu mi se recunoască eforturile pe care le fac pentru educarea unor elevi în spiritul muncii corecte, cinstite.

PS Domnul inspector general școlar al  Inspectoratul Scolar Judetean Prahova   m-a întrebat dacă am probe pentru ce susțin.

M-am gândit și știu cum pot demonstra faptul că directorul școlii a luat bani nemunciți timp de un an, mă refer la clasa de postliceeală și tu, draga mea directoare,  l-ai acoperit , nu cu prosopul cum face el în fotografie, ci fiind complice la niște falsuri intelectuale.

Veți afla dacă mă dați în judecată.

PSS Până atunci afirm  în continuare că persoana care chiulește cel mai mult în  Liceul Tehnologic Agromontan„Romeo Constantinescu” – Pagina oficiala  este chiar directorul nostru ,  întrebându-mă dacă domnul primar al orașului Vălenii de Munte , domnul Florin Constantin   cunoștea „ mașinațiunile ” puse la cale de către omul pe care-l susții necondiționat ?

Ce nu face un amant pentru iubirea sa !

Amanta-este-femeia-care-caută-fidelitatea-şi-o-găseşte-gata-făcută-la-bărbatul-însurat - Copy

Dragostea este un motor cu mult mai puternic decât orice alt sentiment. Nu, nu e citat din nimeni, e propria mea  constatare dar, dacă aveți argument pertinente,  puteți să mă contraziceți.

Nu voi dezvălui adevăratele nume deoarece personajele sunt acum bătrâne, cu vreo 15-20 ani mai mari decât mine, și pot face cu mare ușurință un AVC.

Un tânăr profesor de matematică își permisese să declare câțiva elevi repetenți. Avea de unde, școlile erau pline cu copii-decreței! Greșeala sa, elevii proveneau dintr-o clasă unde învățătoarea era amanta directorului. Directorul din poveste, era învățător la originea sa de intelectual care își continuase studiile  universitare la fără frecvență sau frecvență redusă, parcă am mai auzit despre cazuri asemănătoare, și îi ura de moarte pe toți profesorii de matematică pentru faptul că ultimii erau candidații ideali pentru funcția de manager.

(E un neologism ultimul cuvânt dar am văzut noi adaptări și mai și.)

Învățătoarea, profesionistă de altfel, punea în scenă niște serbări ca nicio alta iar  ochii îi dădea peste cap cu mare farmec, avea o mare slăbiciune pentru copiii ai căror părinți aveau grijă să-I dăruiască mai tot timpul câte ceva. Cum ați dedus déjà aceia primeau întotdeauna premiu cu coroniță.

Tânărul profesor de matematică era ca un voinic, un David mioritic, ce voia să se lupte pentru cinste și dreptate cu orice Goliat întâlnit în calea-i.

S-a făcut o comisie de reexaminare pentru ca elevii repetenți să fie promovați.

„Loazele” nu știau matematică, niciun profesor nu declară repetent un elev care știe cât de cât noțiunile elementare, acolo, de un cinci, iar învățătoarea speriată , conștientă de faptul că își pierdea din aura pe care o avea de dascăl foarte bun,bazele operațiilor  matematice se pun în clasele primare,  i-a strecurat o fițuică profesoarei care făcea parte din comisia de reexaminare și care avea doar vreo 2-3 zile de când își începuse cariera. Aceasta urma să le dea fițuica cu rezolvările făcute elevilor reexaminați.

Profesorul de matematică a surprins mișcarea și i-a cerut colegei sale fițuica.

În acest moment trebuie să recunosc, directorul meu și-a luat toate măsurile necesare ca eu să nu pot demonstra că eleva Ionescu a fost promovată fără să fi învățat vreodată ceva. Să nu am probele materiale  necesare.

Inspectoratul școlar, în vremurile comuniste reprezentanții acestei instituții mi s-au părut că aveau un simț al datoriei mult mai evident decât astăzi, i-au dat câștig de cauză tănărului profesor de matematică pedepsind pe profesoara care acceptase să o ajute pe învățătoare.

Post Scriptum

Tânărul profesor de matematică, ajuns peste ani director de școală, s-a schimbat mult. Exigențele sale profesionale au scăzut, ajunsese să semene cu cei pe care îi combătea în tinerețe, iar ca professor nu a mai fost la fel de dedicat meseriei.

Funcția îl făcuse să aibă o altă viziune despre viață.

Învățătoarea a avut aceleași obiceiuri pănă s-a pensionat.

Tănăra profesoară nu a mai acceptat niciodată, în nicio împrejurare, să facă jocurile cuiva. A fost singura, dintre ei, care și-a făcut meseria timp de 36 de ani fără niciun compromis.

Astăzi, toți sunt  pensionari în viață,

Nu credeți că profesorii voștri merită un cuvânt de mulțumire?

13882636_1172212016134971_5754117914572035805_n13686494_1169686413054198_7301937828402201706_n

 

 

 

 

 

Vă rugam săptămâna trecută să mă sprijiniți în efectuarea unui studiu :                                                        O altfel de leapșă Să facem împreună un studiu de caz!

Foarte puțini dintre voi ați răspuns, vă mulțumesc, dar majoritatea ați ignorat mesajul meu. Păcat! 13680983_1172212039468302_7465749644381657243_n

 

Ani de zile profesorii, care-și iubesc meseria, și-au dedicat, clipă de clipă, gândurile vouă.  Acum voi puteți ca, în mod public, să le arătați recunoștința voastră.

Cum numărul foștilor mei elevi e limitat, v-am rugat pe voi toți să apelați și la prietenii voștri virtuali deoarece ei au avut și alți profesori decât cei enumerați deja. Pentru o analiză corectă avem nevoie de un număr mare de repondenți.

Chiar nu considerați că profesorii voștri merită o recunoaștere publică? Sau sunteți prea ocupați?

Eu cred în voi și în corectitudinea voastră.

PS Pentru cei care nu sunt obișnuiți cu blogurile , trebuie să dați clic pe următorul link

și să răspundeți la o singură întrebare:

  1. Care profesor considerați că v-a predat materia de curs încercând să o facă cât mai accesibilă înțelegerii voastre, care profesor v-a îndrumat și ajutat să învățați mai bine ?

Se dau doar 3 răspunsuri.

  1. X profesor 3puncte
  2. Y profesor 2puncte
  3. Z profesor 1puncte

Conducerea Liceului Tehnologic Agromontan „Romeo Constantinescu” e în concediu!

25 iulie 2016

Coridoarele    Liceul Tehnologic Agromontan „ Romeo Constantinescu”  răcoroase și întunecoase sunt pustii. În școală muncesc doar secretarele, economista Carmen Chivu și Cristina, același birou, administratorul Nițu, și domnul profesor Nicolae Cursaru ajutat de doamna Cursaru, laboranta liceului.

Conducerea școlii lipsește. Lor cine le poate tăia ziua ?

13770244_1167745786581594_6796796572774126056_n

26 iulie 2016

Coridoarele    Liceul Tehnologic Agromontan „ Romeo Constantinescu”  răcoroase și întunecoase nu mai sunt pustii. Elevii corigenți la matematică au venit la pregătirea pentru examenul de corigență.

În școală nu sunt doar eu și elevii mei.

Muncesc ca în fiecare vacanță de vară   doar secretarele, economista Carmen Chivu și Cristina, același birou, administratorul Nițu, și domnul profesor Nicolae Cursaru ajutat de doamna Cursaru, laboranta liceului.

Conducerea școlii lipsește.

Lor cine le poate tăia ziua ?

Cum i-a plătit contribuabilul din Vălenii de Munte directorului meu un premiu la care nu avea dreptul

Primarul orașului nostru a considerat, pe bună dreptate, că ar fi bine să fie recompensați elevii olimpici și profesorii care-I pregătesc pe aceștia.

Am aflat, nu am fost martoră pentru că eram de serviciu pe școală, că anul acesta și directorul școlii noastre ar fi primit 300 lei pentru munca depusă cu elevii olimpici la agricultură.

Am rămas uimită. Omul acesta nu-și ține propriile ore darămite să facă ore suplimentare ca să pregătească pe olimpici.

Un alt motiv de uimire a fost faptul că profesorii care i-au pregătit pe elevi au acceptat.

Ce om cinstit vrea ca să împartă cu alții rezultatul muncii sale ?

Eu susțin că doar  unul care are nevoie ca și celălalt, directorul adică,  să închidă ochii la banii pe care-I ia fără  merite. E nevoie să amintesc de sutele de ore fictive pentru care unii profesori au primit renumerație?

În țara lui Papură Vodă cel care muncește are zilele de lucru  tăiate iar cel care chiulește este plătit și premiat!

PS      Următorul link vă duce la orarul școlii. Ultimele 2 coloane ale ultimei pagini ne arată când trebuia să-l găsim pe director în școală.  L-a văzut cineva înafara celor  care-l susțin?

Dă clic pentru a accesa orar.pdf

De la „Bastilia” la „ Sing-Sing”

În loc de motto :

Bastilia – Wikipedia, Sing Sing – Wikipedia

BASTILIA

Liceului nostru i se spunea, de către noi elevii,  Bastilia și se zvonea că într-adevăr, la un moment dat, fusese tribunal iar  la subsolul clădirii ar fi fost închiși deținuții. Nu știu dacă era vreun adevăr în legendele orare care circulau printre noi dar în mod sigur se încerca să fim , să ne simțim, ca într-o pușcărie și nu era de mirare nimic atâta timp cât  România era o mare închisoare în acele vremuri.

Directorul școlii, mi-a fost profesor prin clasa a XII a dar nu a reușit să mă facă să-l apreciez câtuși de puțin, dăduse ordin ca în fiecare ușă de clasă să se facă o gaură rotundă la nivelul ochilor săi prin care să ne poată spiona ce facem și mai ales să se asigure de faptul că profesorii ăși țin ora, că sunt activi.

Iar nu sunt sigură dacă era vreun sâmbure de adevăr în povestea care circila că  odată, un profesor, introdusese un creion prin gaură în timp ce directorul spiona. Atunci, acum 40 de ani, ne distram copios pe seama acestei povești dar astăzi sunt convinsă că era doar o dorință care nu se materializase în niciun fel.

Profesorii nu păreau afectați, jucau bine rolul nepăsărării, dar gândindu-mă astăzi retrospectiv cred că îi înspăimânta perspectiva de a fi prinși greșind. Nu se explică alfel reacția profesorului meu de română, domnul Marian Barbu, barbu 1

Profesorul şi Scriitorul MARIAN BARBU şi-a sărbătorit .

atunci când a găsit scris pe tablă  „ ouăle zilei” în loc de perlele zilei, așa cum obișnuiam să evidențiem greșelile noastre cotidiene.   Ne-a surprins pe toți reacția sa violentă, am rămas consternați. Unde era omul plin de umor pe care-l divinizam ?

II SING SING

Acum totul este modernizat. Cred că până și George Orwell 1984_poster

s-ar îngrozi văzând că metodele de supraveghere pe care el doar și le imagina în romanul

O mie nouă sute optzeci și patru (roman) – Wikipedia

au devenit realitate precum rachetele lui Jules Verne.

Liceul unde predau este monitorizat. Scrie peste tot că această urmărire continuă este în sprijinul nostru. Directorul nostru nu s-a putut abține, omul acesta précis suferă de un complex de inferioritate pe care nu reușește să și-l stăpânească altfel decât lăudându-se tot timpul , să nu povestească faptul că are o aplicație pe telefon și astfel poate să ne urmărească când venim la serviciu, când ne ducem la ore, cu cine vorbim pe culoare și pe scări.

Pentru că avem mulți turnători printre noi, mă refer la profesori, nu prea vorbim în cancelarie. Bucuria noastră, suntem grupuri și grupulețe , biserici și bisericuțe care se suspectează reciproc de pactizarea cu „dușmanul” , era să urcăm scările împreună și să mai glumim pe seama„ conducerii de partid și de stat” ca în perioada ceaușistă. Acum, din fiecare colț ne zâmbește clipind șmecherește o cameră video.

Ca să pară că este normală această urmărire continuă , Elena Ceaușescu pusese securitatea să-I urmărească proprii copii în paranoia ei, s-a spus în cancelarie că și primarul Florin Constantin ar fi vrut această aplicație.

Nu știu dacă este adevărat, tind să cred că este o minciună aruncată să-l discrediteze pe primarul nostru.  Dar dacă  tot suntem cu toții într-o închisoare de maxima siguranță și dacă beneficiază totuși de o astfel de metodă poate își face timp să îl urmărească și pe directorul nostru. O să vadă atunci când acesta absentează de la ore și semnează apoi condica

Asta pentru că Primăria este ordonator principal de credite!

 

„Tu !? N-ai voie să vorbești! ”

La fel de hotărât mi-l imaginez și pe directorul meu când le cerea colegilor să mă izoleze
La fel de hotărât mi-l imaginez și pe directorul meu când le cerea colegilor să mă izoleze

Condiția suplinitorului din educație este un pic mai bună decât cea a celor angajați din  mediul privat. Condițiile de muncă sunt sensibil mai ușoare dar, în schimb , cel care nu a găsit o catedră pe care să se poată titulariza trebuie „să joace  cum I se cântă”. Adică, atunci când niciun titular nu poate să fie obligat să îndeplinească o anumită sarcină aceasta este adusă la îndeplinire de către suplinitor.

Cunosc situații când o persoană a primit sarcina de a susține „un cerc pedagogic” cu toate că abia reușise să se angajeze pentru prima oară ca profesoară  sau , când o alta, a susținut lecții deschise în fața unor inspectori veniți din minister. Când titularii lipsesc cine oare credeți că-i înlocuiesc la ore ? Pe mine mulți colegi  s-au supărat , pe când eram directoare, că n-am mai admis ca bibliotecara să intre la ore în locul celor care ani de zile fuseseră plătiți pentru ore pe care nu le făcuseră ei .

Sunt situații comune  multor școli și au devenit, ca și în alte cazuri cum ar fi necinstea,  normale .

Anul trecut însă până și eu am rămas interzisă în momentul în care o titulară care îndeplinește o funcție minoră, avea exemplu de la șeful nostru,  i-a spus unei profesoare suplinitoare:

„ Tu ?! N-ai voie să vorbești!” Abia ajunsă acasă am realizat că viața suplinitorilor calificați, la 24 ani de la căderea regimului totalitar, este mult mai aspră. Eu, una, nici măcar atunci n-am fost martora unei astfel de exprimări deplasate.

Marțea trecută  s-a susținut o lecție deschisă de către șefa comisiei din care fac și eu parte. Lecția a fost una normală, ceva previzibil, pentru o clasă bună.

La discuții , crezând că trăim într-o democrație PSD-istă, fiecare ne-am exprimat părerile. A îndrăznit să vorbească și colega care este suplinitoare în școala noastră. Cea căreia i se spusese cu un  an înainte că nu are voie să vorbească. Urmarea ?

A doua zi a fost asistată de către „șefa noastră. ”

Pe mine nu m-a mirat purtarea ei , mulți dintre colegi au fost stupefiați, deoarece am pățit același lucru în  luna aprilie a anului  2013.

Norocul ei , dacă pot să mă exprim astfel, a fost că directoarele adjuncte, fiind bolnave amândouă , nu erau la școală. În cazul meu i-am găsit în clasă, nu fusesem anunțată în prealabil,  pe directorul școlii, pe directoarea adjunctă și pe șefa comisiei de matematică. Detașamentul  de forță care încerca să mă sperie   se întreabă încă, câtă inocență din partea lor,  de ce nu trec peste episodul respectiv și nu mă opresc din dezvăluirea  abuzurilor la care sunt martoră.

PS  Cred că marea greșeală a colegei mele, cea care are statutul de suplinitoare, este aceea că a îndrăznit să vorbească cu mine cu toate că exista o cerere expresă, din ziua de 17 noiembrie,  în acest sens din partea directorului liceului nostru. Liderul de sindicat, cel care în mod normal ar trebuie să ne apere de abuzurile patronatului, nu-mi mai vorbește din aceea zi! Cât de repede sindicatul a redevenit „curea de transmisie” a partidului de guvernământ! Cât de repede!

Câți ca mine?

images[3]

În anul 2000 nu am mers la vot în turul doi. Nu mi-era teamă de Vadim  iar de Iliescu nici atât.

„ M-oi descurca eu cumva!”

Și am stat liniștită în casă.

În vară m-am jurat că nu-l votez pe Klaus Iohannis în turul doi, știu băsiștii de ce.

După ce-am văzut că PSD-iștii care erau în măsură, nici primarul Florin Constantin  și nici domnul professor Petre Năchilă șeful Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova  , nu-l schimbă pe directorul școlii care a devenit mai agresiv decât înainte, după ce în data de 31 octombrie am fost judecată public   ca pe vremea lui Iosif Vissarionovici Stalin , după  ce unii colegi mi-au reproșat în consiliul profesoral că sunt băsistă, de parcă  Traian Băsescu ar fi fost declarat la Numberg  criminal de război și scos înafara legii  (Procesele de la Nürnberg – Wikipedia)  și nu merit să muncesc în oraș, mi-am zis că singura mea salvare este ca guvernul PSD-ist să pice.

Mi-am încălcat jurământul, Dumnezeu să mă ierte, și am mers la vot împotriva lui  Victor Ponta și a ministrului Remus Pricopie . La ministrul Remus Pricopie  am apelat acum 2 ani, tot în legătură cu un abuz al tovarășului  manager și nu m-a ajutat cu nimic.

Când președintele  Traian Băsescu  ne-a îndemnat să mergem la vot am știut că nu greșesc și că procedasem corect în toată perioada în care am distribuit pe facebook mesajele negative legate de guvernare. 1798350_579990522147744_3382960362469582007_n[1]

Câți ca mine au ieșit la vot și au votat cu îndârjire împotriva unui   guvern care conduce discreționar ? Câți directori abuzivi, cum nici pe vremea comuniștilor nu existau, sunt în funcții ?

PS Un PSD-ist înrăit, căruia i-am povestit cum directorul m-a apostrofat  public   doar pentru că îndrăznisem să…. zâmbesc, mi-a dat dreptate. Am uitat  să-i spun deasemenea , o voi face mâine, cum s-a răstit la niște colege doar pentru că au îndrăznit să dea un like pe facebook!

PSS PNL cere demisia ministrului Educatiei, Remus Pricopie, pentru ca nici pana in ziua de azi noile Abecedare nu au …

PSD-iști pe care-i respect, astăzi domnul inspector general Petre Năchilă

Îmi voi scrie memoriile după ce mă pensionez iar ce voi povesti în rândurile   următoare ar fi urmat să fie un capitol în aceea carte . Din păcate,  evenimentele s-au  precipitat și realizând faptul că pe tovarășul director al școlii noastre îl scoate din minți când scriu ceva laudativ la adresa cuiva, m-am hotărât , acum când presiunea alegerilor a trecut, să deapăn amintiri . Am realizat că-i provoacă invidie,  precum mamei vitrege a Albei ca Zăpada frumusețea prințesei ,  când , pe 31 octombrie, în ședința de consiliul profesoral mi-a reproșat că am avut îndrăzneala să o laud pe doamna directoare Raluca Popescu. ( Doamnele muncesc iar bărbații se laudă cu rezultatele … )El nu a putut înțelege cum de o apreciez eu sincer pe cea care muncește în școală chiar și 50 ore pe săptămână. Curios , nu ? Eram directoare la Școala Poiana Copăceni de aproape 2 ani când PSD-ul a câștigat alegerile din toamna anului 2000. Nu-l cunoașteam pe noul inspector general școlar , nu ne întâlnisem niciodată până  atunci când am fost nevoită să merg în audiență. Mi-era teamă. Mi-e teamă de mintea încuiată a comuniștilor. M-am rugat la Dumnezeu și l-am rugat să mă aibă în pază și să mă lumineze ca să știu ce să spun. Făcându-mi semnul crucii am deschis ușa Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova. Când așteptam , un inspector m-a văzut și m-a întrebat ce fac. După ce i-am povestit,   acesta, nu-i dezvălui numele pentru că nu vreau să provoc cuiva probleme, a pus gaz pe foc.

Domnule inspector general școlar     Petre Năchilă, eu vă respect.
Domnule inspector general școlar Petre Năchilă, eu vă respect.

„Ai grijă! Ăștia nu sunt democratici, niște comuniști! Iar despre tine se cunoaște faptul că ești țărănistă.” Cu Dumnezeu înainte ! M-am încurajat singură.

Am intrat și am fost , prima impresie, uimită de ochii săi mari, senini  și albaștri. Omul ăsta nu poate să fie rău, mi-am zis în sinea mea și am continuat să vorbesc mult mai liniștită. M-a ascultat tăcut, trăgea din când în când câte un fum din țigare iar eu nu găseam pe chipul său nimic care să reprezinte un cât de mic indiciu a ceea ce gândește. Când am terminat mi-a povestit despre cazul unei profesoare care se duce la ore cu pisica sa.

„Dumneavoastră , mi-a zis el, îmi păreți o persoană responsabilă. Dacă vă place să scrieți puteți să –mi dați  demisia dar vă spun că nu v-o aprob. ”

Am plecat foarte încântată , aveam un inspector general în care aveam mare încredere cu toate că era PSD-ist. Domnul general  Petre Năchilă nu m-a dezamăgit niciun moment în cei patru ani cât a condus Inspectoratul Şcolar al Judeţului Prahova. Am auzit și eu diverse legende , unele compromițătoare altele în favoarea sa dar cum eu am întâlnit în toți acești ani mulți mincinoși nu mă încred decât în ceea ce trăiesc .

Au fost multe situații când domnul general a rezolvat situații de bun simț.

N-am timp, trebuie să pregătesc subiectele pentru lucrarea scrisă de mâine, dar voi aminti totuși câteva. Profesoara de biologie din școala noastră a intrat în concediu de maternitate. O altă colegă, doamna profesoară Rențea, mi-a povestit cazul unei tinere absolvente care terminase cu nota 10 facultatea dar care nu luase nota 5 la examenul de titularizare. „E o fată foarte bună! Ar fi bine să vină aici în școală .Tatăl i-a părăsit iar mama ei bolnavă trebuie să se opereze urgent.” Nu cunoșteam pe tânăra respectivă nici măcar din vedere dar doamna profesoară Rențea reușise să mă înduioșeze. Kati Andronescu, Abramburica, dăduse un ordin de ministru după mine ciudat. Cei care luaseră note sub cinci, tănăra respectivă obținuse nota 4,95 la titularizare, nu puteau să fie angajați decât pe alte catedre altele decât cele pentru care se pregătiseră. Puteau absolvenții de biologie să predea matematcă și veceversa.

De pe facebook-ul atât de urât de actuala putere
De pe facebook-ul atât de urât de actuala putere

Am mers cu dosarul la domnul inspector general și i-am povestit situția. Ministrul educației îi amenințase pe inspectorii generali că vor fi demiși în cazul în care îndrăznesc să încalce respectivul ordin de ministru. Domnul general Petre Năchilă m-a ascultat, mi-a amintit de ordin după care a aprobat dosarul. Astăzi, când se duce o luptă împotriva corupției generalizate , pentru care militez și eu , n-aș fi scris aceste rânduri pline de respect dacă l-aș fi mituit, eu sau tănăra profesoară în cauză,  pentru gestul său uman chiar doar cu o sticlă de țuică de prune de Vălenii de Munte. Am mulțumit și am plecat. Altă dată,  o colegă a avut nevoie de niște semnături. Nu i-au folosit la nimic pentru că nepotul ei a obținut o notă proastă la un examen județean. Singurii inspectori, ale căror uși le-a deschis   și care nu au vrut să primească nimic de la ea, semnăturile erau legale, nu-i făceau niciun favor, au fost domnul general Petre Năchilă și domnul inspector  Tudor Iancu.( Oameni pe care-i respect : astăzi inspectorul şcolar Tudor … )

Vă dați seama cât am discutat după aceea și cât am râs, se umpluse inspectoratul de găini tăiate, și cum vorbim și astăzi și cu cât respect despre cei doi. Faptele sunt prescrise, de aceea îmi permit să le amintesc, dar respectul câștigat atunci de către cei doi inspectori școlari dăinuiește. Am privit cu multă atenție cum muncesc conducătorii noștri. Dintre toți cei trei inspectori generali școlari pe care i-am prins ca director de școală,  cel mai responsabil, serios și muncitor mi s-a părut domnul profesor de matematică Petre Năchilă. Nu-și delega niciodată adjuncții, stătea zile în șir în comisii, până la epuizare. În unul dintre ani , cred că în vara anului 2001, elevii care nu promovaseră examenul de capacitate au fost repartizați manual și nu computerizat. Mămicile mele mă rugaseră să merg cu ele la Ploiești. „Nici nu știm unde este inspectoratul. ” Am acceptat nebănuid despre ce era vorba. Era o coadă imensă, dezorganizată, haotică chiar, mamele din mahalale orașului  urlau, vociferau tot timpul și amenințau. La un moment dat se zvonise că printre persoanele prezente cineva are păduchi. M-am speriat, am încercat să ies din rând și m-am trezit cu o sanda ruptă și o mânecă smulsă. M-am înfuriat și , după cum îmi este firea, am plecat spre redacția ziarului „Telegraful de Prahova” unde scria o prietenă. Mergând pe drumul spre redacție, parcă revăd ziua aceea frumoasă și însorită,  mi-am dat seama că o știre negativă l-ar fi supărat pe domnul general. M-am întors din drum , un astfel de om nu merită supărat. Toată noaptea a durat operația de repartizare. La ora 10 dimineața, când am plecat noi, toate mămicile, foștii mei elevi și cu mine, domnul inspector general încă nu rezolvase toate cazurile. Domnul inspector general școlar Petre Năchilă nu se preface, nu simulează munca, nu mai spun precum cine, ci chiar este responsabil în toate acțiunile sale. În plus, domnul inspector general școlar nu-i un comunist cu mintea încuiată cum se mai găsesc prin cancelarile școlilor. Când am scris astă toamnă,   Un act de dreptate minor dar cu consecințe majore, am fost destul de laconică. Chiar dacă voi plânge,  cum am făcut-o în anul 2005 când ADA a preluat puterea  și domnul inspector general Petre Năchilă  a fost înlocuit, când  o să fie iar schimbat , atunci când guvernul PSD-ist o să pice, rămân de dreapta.

Rămân de dreapta dar pentru fair  -play recunosc că există și PSD-iști care merită respectați pentru faptul că sunt corecți și nu obtuzi la minte.

  PS Un om ajuns într-o funcție pentru meritele sale profesionale, și nu doar pentru că este membrul unui partid politic , știe cum să se poarte ca șef! Niciodată în perioada 2000- 2004 nu mi-a fost teamă că voi suporta vreun abuz din partea puterii PSD-iste.

Și oamenii lui Ceaușescu erau mai democrați decât cei ai lui Ponta

Supărată fiind pe directorul meu, profesorul Roman, se întâmpla în anul 1980, am mers în audiență la Ministerul Învățământului. Eram , ehe, cu 34 ani mai tânără și nimic nu putea opri din drumul meu. Atunci i-am cunoscut pe ministrul adjunct Rada Mocanu dar chiar și pe ministrul Ion Teoreanu. Dumnezeu să-l odihnească ! Ion Teoreanu, fost ministru al Educaţiei, a murit   iar eu nu pot să-I reproșez nici post-mortem nimic. Aici găsiți organigrama de atunci : MINISTERUL EDUCATIEI SI INVATAMANTULUI Am ajuns și la tavarășa inspector  general Domnica Alexandrescu și m-am plâns de tot ce nu-mi convenea. Pe fostul inspector general îl găsiți pe lista Membrii ultimului Comitet Central al Partidului Comunist …

Nu cred că i-a picat directorului meu Roman bine dar niciodată nu a îndrăznit să-mi interzică acest drept. Exista și atunci un articol în   Constitutia Romaniei – 1965 – Legislatie pentru Democratie:

prail[1] „Art. 29. Libertatea cuvintului, presei, intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor nu pot fi folosite in scopuri potrivnice orinduirii socialiste si intereselor celor ce muncesc. Orice asociatie cu caracter fascist sau antidemocratic este interzisa. Participarea la astfel de asociatii si propaganda cu caracter fascist sau antidemocratic sint pedepsite prin lege. ”

Cum nu m-am plâns decât de lucruri concrete, nu mă dau dizidentă, nimeni nu s-a răzbunat pe mine. Nu m-au iubit dar nici nu m-au năpăstuit.

În schimb, în perioada ministrului Remus Pricopie, un așa zis tânăr democrat cu mentalitate europeană, ministrul Ion Teoreanu a fost un comunist convins dar cu studii adevărate nu plagiate, directorul meu nu face altceva decât să mă amenințe și să-i instige și pe colegii mei împotriva mea și asta pentru că am îndrăznit să mă adresez instituțiilor statului cu plângeri.

Sigur că sunt unt nemulțumită de întreaga sa purtare de când a fost numit în această funcție și,  pentru că directorul meu împreună cu oamenii săi vor să-mi facă rău, vă voi povesti în altă seară despre ședința în care s-a trecut la linșajul meu public, de aceea  scriu în continuare pe blogul meu și pe facebook  .

PS A avut îndrăzneala să-mi reproșeze până și faptul că , tot pe blogul meu, am lăudat-o pe d-na directoare Raluca Popescu!

PSS Câutând imagini pentru ministrul Teoreanu, ghiciți de cine dau ? Al doilea este directorul meu !  Imagini pentru prof. ion teoreanu