Duzina de cuvinte : Un popor măcinat de ură

Când vă plângeți că o duceți greu amintiți-vă că au fost tineri care-au plătit cu viața ca voi să vă puteți exprima
TURBULENȚELE din ultima perioadă au demonstrat ceea ce știam de mult , ne-o mai spuseseră unii, că suntem un popor divizat și , zic eu, măcinat de ură.
Sunt printre persoanele, încă în viață , care-am trăit destul de mult și de prost și în anii premergători marii lovituri de teatru numită pompos revoluție.
CENUȘA acelor vremi, pentru unii Rai, pentru alții Iad, nu s-a spulberat încă în cele patru zări. O vedem cum încearcă, cu ÎNFRIGURARE, să se adune, să se coaguleze și , precum celebra și mitica Venus, să se prezinte ca ieșită din spuma mării.
S-a încercat , în mod forțat și absurd , să se facă o ARCADĂ în timp, să se compare starea de spirit a celor care au fost în Piața Universității, depun mărturie pentru că eram și eu pe acolo în Primăvara Golaniadiei, și cei care stau acum în ”Iarna învrăjbirii noastre”. Nu dragii mei, chiar dacă unii dintre cei ce-au stat în Piață Universității, atunci în Primăvara Golaniadiei, se regăsesc acum printre protestatari lăudându-se cu acest fapt incontestabil , nu îi leagă aceleași idealuri mărețe și nu-i animă aceleași sentimente curate.

Morții din 20 decembrie 1989, morți cărora nici până acum nu li s-a făcut dreptate
BALANS în memorie, voi povesti despre ceva neprelucrat , netrucat sau nefardat. Gânduri și imagini rămase în mintea și sufletul meu ca pe o TIPSIE. Înregistrate automat și fără înțelegerea semnificațiilor, poate pentru că eram prea tânără și nejudecată sau poate că în egoismul specific vârstei eram preocupată doar de propriile mele trăiri sufletești. Cine știe ?

În anii cenușii ai gloriosului comunism făceam frecvent drumul de la Vălenii de Munte la Ploiești și retur cu trenul personal.
Vedeam de fiecare dată figuri mohorâte, triste sau revoltate. Fum , băutură și multe înjurături. Bărbații se refugiau în aburul licorilor, iarna țuica de prună autohtonă iar în rest vinul spumos cu etichetă de șampanie, fumul țigărilor de proastă calitatea, mahorca numită ” Mărășești ” sau ” Carpați ”, cele mai ieftine de altfel și vândute pe față la lumina zilei, și se eliberau de stresul zilelor înjurând birjerește.
Suportam cu greu atmosfera dar, pentru că acel salariu pe care-l primeam ca intelectual nu-mi

Într-o dictatură adevărată unde se moare cu adevărat nu doar în mintea înfierbântată a unora
ajungea de la o lună la alta, preferam să îngroș rândul celor ce călătoreau cu ” nașul ”.
O exagerare care-i stimulează pe ” curajoșii și vitejii ” din zilele noastre

   INTEMPESTIVĂ pentru cuplul Ceaușescu, ” revolta spontană ” provocată de cei cu state vechi în serviciile secrete străine dar și românești CONCOMITENT cu prezența celor care voiau o adevărată libertate de exprimare și o schimbare radicală a sistemului, a dus la căderea doar a capetelor celor doi conducători ” mult iubiți ”. 
Fotografie din 14-martie-2011-universitate1 prezentată ca din fiind  din15 ianuarie 2012
În timp ce ”revoluția ” era confiscată, noi, poporul ne bucuram sincer sărbătorind prea devreme o victorie pe care-o speram dar pe care, în modul cel mai ironic al sorții, am pierdut-o în momentul în care, amăgiți de cei care se voiau salvatorii noștri, am rămas acasă și ne-am mulțumit cu privitul la televizor.
Ne-am dat seama de greșeală făcută, unii din chiar zilele acelea, soțul meu imediat cum l-a văzut pe Iliescu la televizor fericit, 22-23 dembrie 1989, și-a zis că nu-l place, era normal atâta timp cât SILISTRA era încă prezentă prin numeroase locuri ale țării, eu am realizat prin 12 ianuarie la ce minciună asistăm, alții mai târziu, și-am început să protestăm. Pașnic. Chemând la unitate. Cu cântece și aplauze . Nu cu ură și violență verbală, discursuri sau scrieri suburbane.
Îmediat după căderea cuplului Ceaușescu ne zâmbeam între noi, necunoscuți rămași străini unii altora pentru totdeauna, ne vorbeam și ne bucuram împreună. Era o mare sărbătoare la care, credeam cu naivitatea specifică celor ținuți ani de zile în ” întunericul dezinformării ”, că participăm cu toții.
Nimic mai fals. În timp ce unii o duceam greu cu adevărat, alții, nu mă refer la nomenclatura de partid și de stat, se strecurau printre miile de obstacole și se descurcau bine.
Întrebați astăzi, pe mine n-o să mă credeți pe cuvânt, un fost vânzător sau gestionar din timpul regimului comunist ajuns între timp patron de magazin, dacă-i convine actualul regim ?
Unul care a continuat să-și facă avere în continuare. Vă va spune că nu-I convine și că prefera să trăiască în regimul trecut.
E absolută normală gândirea sa. Acum are o responsabilitate, pentru tot ceea ce face, nu doar foloasele unei anumite munci.
În acele zile , în trenurile personale ticsite cu muncitori navetiști nu se mai întâlneau oameni beți. Nici înjurături nu se mai auzeam.
Era o primăvară plină de speranțe în sufletul fiecăruia dintre noi.
În Piața Universității m-am simțit, de fiecare dată când am reușit să ajung, alături de frații mei.
Mă încărcam cu o puternică stare de bine descoperind, ca într-o agora modernă, că sunt mulți cei care împărtășesc aceleași idei ca și mine dar și că pot afla multe altele la care nicio clipă nu m-am putut gândi.
Văd astăzi cum se amestecă intenționat totul, asist, ca și ceilalți vechi Golani ,la pervertirea Pieţii Universității ca simbol, ca să se legitimeaze niște acțiuni care n-au nimic comun cu adevăratul spirit al ei sau ca să distrugă niște simboluri dragi unora dintre noi.
Mă gândesc că acum în Piața Universității sunt unii , și anume cei frustrați de faptul că n-au luat parte la adevărata Revoluție, cea în care-au murit oameni bravi pentru c-au avut curajul să se opună cruntei dictaturi și care-au plătit cu viața eroismul lor, alții care-au pierdut momentul înălțător al Golaniadei și regretă-n ascuns și , sunt mai puțini dar mult mai eficienți, cei care vor ca să ne întoarcem la vechiul sistem social cu tente comuniste.
În Piețe nu se manifestă împotriva unei dictaturi , ea există doar în mintea –nfierbântată a unora, pentru libertate în exprimare, ea există și chiar a devenit împovărătoare și agresivă, nu se manifestă împotriva comunismului ci împotriva capitalismului .

De aceea cred că nici într-o ETUVĂ uriașă dac-ar fi introduși toți bolnavii de comunism , toți cei care sunt în imposibilitatea de a se adapta la noul regim, nu s-ar obține sterilizarea acestui microb mortal.

Pe un pământ ARID dacă s-ar fi încercat însămânțarea capitalismului și tot s-ar fi obținut recolte mai bune.

Ce TROC a avut loc, între guvernanții ce s-au perindat vremelnic la conducerea țării, nu știu. Văd însă că încet, încet, ies la iveală multe secrete.

 Ori ce duzină ai alege psi, eu o țin pe a mea.

Dragii mei, pentru că știu că voi nu sunteți măcinați de ură, mă adresez vouă : OlimpiaredskyanacondeleCitascorpiovirusache  tibi, cioburi de chihlimbar,   vero, cristian, abisuri, două noi participări: lolita şi genovevadans

Voi arăta că nu mint cu exemple concrete :

De când suntem noi românii intoleranți și antisemiți ?http://bataiosu.wordpress.com/2012/02/11/tupeul-evreului-sionist-ungureanu-este-inadmisibil-ca-militarii-sa-deszapezeasca-si-cetatenii-sa-stea-la-caldura/

http://basarica.wordpress.com/2010/10/26/ganduri-despre-javra-ordinara-unii-ii-spun-presedinte/

http://basarica.wordpress.com/2012/02/10/maimuta-tradatoare-berca/

Ce vă spuneam : http://theodora0303.wordpress.com/2012/01/31/solidara-cu-adrian-nastase-pentru-o-justitie-independenta-si-impartiala/

http://theodora0303.wordpress.com/2012/01/26/traian-basescu-catre-popo-romania-a-iesit-din-recesiune-suntem-acolo-unde-trebuie-stim-unde-suntem-si-ce-avem-de-facut-nu-am-ratat-niciodata-destinatia-va-trebui-sa-cream-locuri-de-munca-prin/

Despre ”diktatura ”

http://sfinx777.wordpress.com/2012/02/07/nu-cedam-rezistam-pentru-noi-cei-mereu-uitati/

Un mesaj civilizat  dezamăgește :

http://popateapa.wordpress.com/2012/02/09/domnule-victor-ponta-m-ati-dezamagit-profund/

http://www.ciutacu.ro/articol/nemultumitii-si-propagandistii-mars/

http://www.gicacontra.eu/scrisoare-deschisa-domnului-presedinte-crin-antonescu/