Povești de spus dumineca după Liturghie

Mi-am luat cei doi plozi de mână și-am plecat acasă , la Craiova. În aceea perioadă ar fi trebuit să mă bucur în LINIȘTE de fericirea că, încă , toată familia-mi trăia. Dar așa cum suntem toți , ne plângem de toate nimicurile cotidiene de care ne lovim fără a ne gândi la adevăratele necazuri ce urmează să vină, la fel de neprevăzut ca orice PERICOL, abracadant ca într-un FILM.

Am avut mare noroc să-ntâlnesc în drumul meu o familie prietenă ce mergea la București. Au oprit, fără ca eu să fi schițat vreun semn, și ne-au invitat în mașină. LĂUDABILA lor purtare mi-a adus un real folos. MAJORA realizare, pe lângă faptul că am scutit ceva bani, a fost că am ajuns cu mult mai devreme decât ora fixată pentru plecarea trenului. Ne-au lăsat în plin centru lângă Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Mi-am amintit brusc despre norocul purtat de CĂMAȘA lăsată cândva la biserica din sat , o altă poveste la care altădată voi reveni, și-am hotărât c-ar fi bine să intrăm ca să aprind vreo două lumânări.

Am văzut mai multă lume strânsă lângă un perete anume și, fiind curioasă din fire, m-am apropiat și am întrebat despre ce era vorba.
Mi s-a spus că se obișnuiește ca, după ce în prealabil se pune o dorință, fiecare să lipească un ban de acel perete. Dacă moneda metalică se lipește urmează ca dorința pusă să se îndeplinească.
Cum nu mi s-a părut nimic NECURAT mi-am pus și eu vreo trei dorințe pentru fiecare dintre ele lipind câte un ban. Doi dintre ei au rămas , lucru curios, pe perete, în schimb, cel pe care l-am pus după ce m-am rugat pentru vindecarea mătușii mele Marta s-a desprins și-a căzut zgomotos pe podea.
Noaptea târziu am ajuns acasă. Așa cum ne era obiceiul, am stat la taifas cu mama până când ceilalți toți au adormit. Abia atunci i-am povestit despre obiceiul de la biserică, ceva nemaiîntâlnit de mine până în acel moment, și despre dorințele puse de mine.

Era o noapte plăcută de septembrie . Școala nu începuse încă .

– Nu cred că Marta nu se va vindeca. Obiceiuri păgâne. Superstiții prostești. Zilele trecute a venit medicul de familie la noi în vizită. Este foarte mulțumit de modul în care s-a recuperat după accidentul vascular cerebral avut.
Mama se uita cam mult la telenovele sud- americane și începuse să folosească un limbaj ca în filmele vizionate.

M-am bucurat s-o aud pe mama vorbind astfel iar mătușă-mea într-adevăr mi se părea că arăta bine. Peste o zi sau două mi-am luat băieții și-am venit la Văleni. Urma un nou an școlar să-nceapă atât pentru mine cât și pentru Băiatul cel mare.

Cred că era 5 octombrie, dormeam deja de câteva ore bune în noaptea acea în care a sunat strident telefonul.
În primul moment n-am răspuns gândind că doar un PSIHOPAT poate să mă trezească din somn ca să-mi spună vreo inepție. Telefonul a continuat să facă gălăgie până când, exasperată de zgomot am răspuns.
– A murit nășica. Mi-a spus cineva în receptor. Te așteptăm la înmormântare.
” Voi SOLUȚIONA mâine problema asta! ”Mi-am zis și spre rușinea mea am adormit imediat. Așa-i sistemul meu nervos.
Dimineața m-am gândit la INEXACTA eventuală informație.
” Nu se poate ca mătușă-mea Marta să fi murit. Nu e deloc ETIC din partea lor să facă o astfel de glumă . ”
Am telefonat la Craiova . Voiam să fiu sigură de faptul că nu înțelesesem greșit mesajul.
– A murit Marta. Mi-a reconfirmat nepoata mea, fina mătușă-mii.

Cum era și firesc, mi-am luat din nou plozii și-am plecat acasă. De data asta la o înmormântare. Am mers doar cu trenul, n-am mai avut norocul de a ne lua cineva la ocazie.
Le-am povestit toate acestea și unor tipi foarte curajoși și încrezători doar în forțele lor proprii și care nu erau prea duși la biserică. Niște SALVAMONTIȘTI.

Mi-am făcut tema cu întârziere, aștept să fiu iertată de  psi  

Au fost mult mai serioși decât mine :

 tiberiu, vero, blueriver,carmen sima Cita

http://experimentesiexperiente.wordpress.com/2011/09/11/cuvinte-din-trecut-4/

Anunțuri