A fost o vreme când asistam , pe programul vesperal , la certurile, ca o nouă repetiție la o piesă de teatru absurdă , dintre Adriana Bahmuțean și Silviu Prigoană.
Adriana, cea în cauză, cu un glas ce nu era deloc catifelat, ne vorbea despre îngrădirile la care era supusă în mod sălbatic. Își dorea cu atâta ardoare să trăiască în libertate încât ai fi putut crede că Silviu Prigoană, eroul piesei, o ținea legată în lanțuri.
Cromatica limbajului lor, al amândurora , nu era defel incolor și inodor dar în mod sigur era concentrat cu expresii colocviare și deloc academice.
Poate că se dorește de către PDL o dispersie a intelectualilor din partid, poate se vrea o întoarcere la popor, la cetățenii sectorului 5 , nu știu dar oricât de adânc aș gândi , de data aceasta, nu sunt de acord cu doamna Elena Udrea.
Diriga Psi va trebui să mă învețe cum să postez imaginea clubului din care cu mândrie fac și eu parte. La noi în club nu se duce o politică de disperasare … a știți voi cine.
Toți cei care au bunăvoință pot să afle despre ce e vorba.
