,, Noi, jurații יּיּ

Am văzut un film, mediocru zic eu, care se voia un ,, Doisprezece oameni furioși,, modern, dar care, așa slăbuț cum a fost, m-a pus pe gânduri. 

,, Noi, jurații,, este un film care prezintă un caz de omucidere ce insistă asupra trăirilor successive, de multe ori contradictorii , ale  juraților  care trebuie să hotărască ce verdict să dea în cazul dat.

După cum am scris și mai sus, filmul nu atinge valoarea celui jucat de Henry Fonda și, cu toate astea, a reușit să- mi deschidă ochii în legătură cu posibila modalitate de a gândi a celor care dau o hotărâre judecătorească.

Wynne Atwood, o celebra realizatoare de talk-show și foarte bine plătită , ce primise   Premiul Pulitzer în trecut , fapt pentru care era foarte respectată, merge la amanta soțului ei acasă, își împușcă mortal partenerul de viață după care cheamă poliția și se predă. În timpul procesului încearcă să inducă ideea că nu fusese conștientă de actul său , că îl făcuse în mod automat și ca urmare  nu era vinovată de crimă cu premeditare.

La aceasta dificila intrebare trebuie sa raspunda un grup de oameni, total diferiti, reuniti in grupul de jurati. Decizia lor va fi cea dreapta?

 Dintre cei doisprezece  jurați opt sunt femei, majoritatea înșelate de soți.

 La început sunt tentați, fiecare dintre ei, să judece nu cu gândul la   cazul în sine ci  având în vedere   posibilele urmări ale unui verdict sau altul.

 

Femeile,  unele dintre ele suferind încă de pe urma infidelității conjugale ,  ar vrea ca verdictul să-i fie favorabil doamnei  Atwood, în timp ce  bărbații, unii  recunoscând că și-au înșelat partenerele de viață,  doresc ca ucigașa să primească verdictul de crimă cu premeditare.

,, Ar însemna ca de aici înainte toți să fim uciși pentru infidelitate.” Își motivează unul dintre ei  raționamentul. Ca în aproape toate filmele americane, până la urmă, jurații pun legea mai presus de interesele lor meschine și dau verdictul corect: crimă cu premeditare.

 De ce am adus totuși  în discuție un film de duzină ? Pentru că am înțeles cât de greu îi este celui care judecă să ia o hotărâre obiectivă fără a fi influențat de trăirile sale personale. Cum poate un magistrat corupt să se zguduie de indignare atunci când dă o hotărâre judecătorească legată de corupție, trafic de influență sau  fals intelectual?

Oare nu gândește precum bărbatul infidel : ,, Ar însemna ca de acum încolo toți să fim condamnați pentru astfel de fapte. Și eu. Ori asta nu se poate.יִיּ

Oare nu ar fi mai bine ca să se adopte și în România un sistem juridic asemănător celui anglo-saxon ? Dacă am avea doisprezece jurați, nu ar crește cumva șansele de a putea vedea și persoane ce dețin funcții importante în statul român condamnate?

Nu ne-am săturat de tot spectacolul pe care îl urmărim la televizor și care nu se finalizează niciodată ?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s