Când ajungi la vârsta mea, cea în care apreciezi orice minut dat ție de Dumnezeu ca să rămâi pe lumea asta ce-I drept nebună și complet debusolată, nu mai stai în baie citind o pagină de ziar dacă ți-ai uitat cartea în dormitor, nu citești orice fițuică publicitară în tramvai, tren , autobuz, cabinet medical sau coadă la ceva absolut indispensabil , ci te gândești cum să ieși din războaiele tale cu un sistem ruginit în rele dacă nu chiar corupt, simple găinării pentru că nu te învârți printre mahării abonați la DNA, sau îți faci mental planul unei lucrări de corigență.
Când ajungi la vârsta mea preferi să te odihnești vizionând un film care îți place, a nu știu câta n-oară, sau să recitești o carte dragă ție.
Știați că am citit de 5 ori, am plâns de fiecare dată, „Arcul de triumf ” al lui Erich Maria Remarque și am de gând ca atunci când mă voi pensiona să o citesc a șasea oară?
Dacă sunteți amatori de suspans dar nu vreți să fie doar un simplu roman polițist, dacă vă interesează istoria dar nu aveți puterea să citiți „Fenomenul Pitești ”, dacă vă plac cărțile, psihologice pare prea modern, în care autorul să vă dezvăluie tipologii deosebite dar vă plictisește Balzac, introspecții a la Freud într-o manieră comică, ei bine, dacă vreți să citiți ceva ce nu se încadrează în niciun canon și nu seamănă cu absolut nimic, al cărui sfârșit să nu îl bănuiți nicio clipă, vă recomand Trecator prin viata altora – roman
Nu o să plângeți nici după bani și nici după timp. Și, în plus, o să descoperiți că propria voastră viață nu este chiar atât de rea precum o considerați în zilele mohorâte.
Vă doresc o lectură plăcută!
Multumim, doamna!
ApreciazăApreciază
Nu aveți pentru ce!
Mi-a plăcut într-atât de mult încât aștept cu nerăbdare următoarea. 😛
ApreciazăApreciază
Reblogged this on blogdecainerau and commented:
Un pic de laude…
ApreciazăApreciază