Ce nu face un amant pentru iubirea sa !

Amanta-este-femeia-care-caută-fidelitatea-şi-o-găseşte-gata-făcută-la-bărbatul-însurat - Copy

Dragostea este un motor cu mult mai puternic decât orice alt sentiment. Nu, nu e citat din nimeni, e propria mea  constatare dar, dacă aveți argument pertinente,  puteți să mă contraziceți.

Nu voi dezvălui adevăratele nume deoarece personajele sunt acum bătrâne, cu vreo 15-20 ani mai mari decât mine, și pot face cu mare ușurință un AVC.

Un tânăr profesor de matematică își permisese să declare câțiva elevi repetenți. Avea de unde, școlile erau pline cu copii-decreței! Greșeala sa, elevii proveneau dintr-o clasă unde învățătoarea era amanta directorului. Directorul din poveste, era învățător la originea sa de intelectual care își continuase studiile  universitare la fără frecvență sau frecvență redusă, parcă am mai auzit despre cazuri asemănătoare, și îi ura de moarte pe toți profesorii de matematică pentru faptul că ultimii erau candidații ideali pentru funcția de manager.

(E un neologism ultimul cuvânt dar am văzut noi adaptări și mai și.)

Învățătoarea, profesionistă de altfel, punea în scenă niște serbări ca nicio alta iar  ochii îi dădea peste cap cu mare farmec, avea o mare slăbiciune pentru copiii ai căror părinți aveau grijă să-I dăruiască mai tot timpul câte ceva. Cum ați dedus déjà aceia primeau întotdeauna premiu cu coroniță.

Tânărul profesor de matematică era ca un voinic, un David mioritic, ce voia să se lupte pentru cinste și dreptate cu orice Goliat întâlnit în calea-i.

S-a făcut o comisie de reexaminare pentru ca elevii repetenți să fie promovați.

„Loazele” nu știau matematică, niciun profesor nu declară repetent un elev care știe cât de cât noțiunile elementare, acolo, de un cinci, iar învățătoarea speriată , conștientă de faptul că își pierdea din aura pe care o avea de dascăl foarte bun,bazele operațiilor  matematice se pun în clasele primare,  i-a strecurat o fițuică profesoarei care făcea parte din comisia de reexaminare și care avea doar vreo 2-3 zile de când își începuse cariera. Aceasta urma să le dea fițuica cu rezolvările făcute elevilor reexaminați.

Profesorul de matematică a surprins mișcarea și i-a cerut colegei sale fițuica.

În acest moment trebuie să recunosc, directorul meu și-a luat toate măsurile necesare ca eu să nu pot demonstra că eleva Ionescu a fost promovată fără să fi învățat vreodată ceva. Să nu am probele materiale  necesare.

Inspectoratul școlar, în vremurile comuniste reprezentanții acestei instituții mi s-au părut că aveau un simț al datoriei mult mai evident decât astăzi, i-au dat câștig de cauză tănărului profesor de matematică pedepsind pe profesoara care acceptase să o ajute pe învățătoare.

Post Scriptum

Tânărul profesor de matematică, ajuns peste ani director de școală, s-a schimbat mult. Exigențele sale profesionale au scăzut, ajunsese să semene cu cei pe care îi combătea în tinerețe, iar ca professor nu a mai fost la fel de dedicat meseriei.

Funcția îl făcuse să aibă o altă viziune despre viață.

Învățătoarea a avut aceleași obiceiuri pănă s-a pensionat.

Tănăra profesoară nu a mai acceptat niciodată, în nicio împrejurare, să facă jocurile cuiva. A fost singura, dintre ei, care și-a făcut meseria timp de 36 de ani fără niciun compromis.

Astăzi, toți sunt  pensionari în viață,

2 Comentarii

Ei, a copiat și Ioneasca aia mică un pic și gata.. scandal… :)))
Lăsați femeie oamenii să copieze … poate ajung doctori … sau și mai rău, premieri…😀
Să știi că și plagiatele au in aspect bun.
Dacă Ponta nu plagia, poate nu ajungea premier și se făcea avocat. Tupeist cum e și avid de bani ar fi apărat tot felul de penali bogătași. Băga la ei la bulău mai rău decât avocatul ăla care l-a apărat pe Dan Diaconescu …
Aveam un coleg, Florin, care ajunsese de pomină. Și aveam un profesor Mirion, un tip „British” cu pălărie și baston. Tip de modă veche, antebelică.
La un moment dat Mirion află că Florin s-a lăudat că îl poate copia și pe Mirion chiar dacă stă în bancă cu el.
– Mâine vă dau extemporal la Analiză (analiză matematici) dacă reușești să copiezi, fără să te prind ai zece indiferent cât scrii.
Vine a doua zi, Mirion scrie pe tablă problemele se duce la banca lui Florin și zice către colegul lui de bancă.
– Dumneata ești liber .. ăla iasă fericit și Mirion se așeză lângă Florin. Trece ora, totul e OK, adună extemporalele.
Când le aduce Florin avea zece deși rezolvase o singură problemă din trei. Lipise cu scoci de spatele lucrării fițuica.
După ce îi dă lucrarea și trce nota în catalog, profeorul se uită la Florin:
– Sunt parolist, să știi că nimeni nu a reușit asta. Meriți zecele din plin.
La ieșire din clasă Florin îi spune:
– Să știți dom profesor că am învățat și nu a trebuit să copiez …
Peste ani l-am întrebat pe Florin dacă totuși copiase:
– Cum dracu să copiez mă? A stat toată ora lângă mine și s-a uitat ce scriu, chiar am învățat.
– Și atunci de ce i-ai dat fițuica?
– La ce am scris nu îmi dădea mai mult de șase …

Acum câțiva ani prof Miron a murit. Mulți îl înjurau, dar, datorită dumnealui au învățat un pic de matematică și asta le-a folosit. Dacă aveai un șase la dumnealui înseamnă că erai de opt. Corigenți nu lăsa decât dacă erau cretini de tot, îi trecea în ultimul moment, nu dorea să își strice vara. Avea o vorbă: ”Hai mă să treci și tu. La 90% din oameni oricum nu le folosește matematica, iar dacă te-ai născut bou nu e vina mea”.
Florin a ajuns prin Germania .. muncește cinstit, din greu în construcții, conduce un BMW, câștigă cum n-ar fi câștigat niciodată în România. Și-a făcut acolo o casă, are famile frumoasă, s-însurat cu o săsoaică de prin Sighișoara și nu mai vrea să revină .. poate când se pensionează.
Și vorbește, ca toți foștii elevi ai domnului Mirion, un mare respect față de dumnealui …
Dacă stau să mă gândesc chiar e o poveste frumoasă asta …🙂

Apreciat de 1 persoană

Sorin, frumoasă poveste! Aș crede că este inventată de un scriitor cu mare talent dacă tu nu ai fi scris încă de la început că este total adevărată.
Cu Ioneasca nu am nimic, ne întâlnim și ea este de fiecare dată foarte politicoasă, mi se strânge inima când o văd cu atâta bun simț. Ca elevă de liceu nu era astfel ba, din contră, era plină de tupeu.
Fac eforturi să le inoculez cinstea, corectitudinea. Cât de fericit ar trebui să fie cineva care obține ceva prin propriile forțe știe doar acela care nu fură munca altcuiva.

Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: