Fondatorul corporatiei Megapower enumeratoti politicienii romani implicati in distrugerea afacerii

Nu sunt Ponta, nu plagiez și nu îmi atribui munca altuia, acest articol a fost semnalat de către  Robert Nicolae Schengen Turcescu acum   23 ore  și este scris de către cei care semnează.

 

 

„ Cornel Dumitrescu, co-editorul publicatiei „Lumea Libera” din SUA, arata cine sunt vinovatii pentru exportarea valutei nationale

In Afacerea Megapower, intermediarul lui Romana fost miliardarul Robert Deutsch

Liderul PD a aprobat transferul in SUA a 12 milioane dolari pentru afacerea MEGAPOWER l Banii au disparut iar Guvernul Romaniei nu a reclamat niciodata prejudiciul produs

Robert Deutscha fost coleg cu Iliescu, in timpul studiilor din URSS

Continutul containerului abandonat in Portul Constanta cuprinde ceea ce se pare a fi arhiva firmei MEGAPOWER, din SUA, aflata in momentul de fata in proces de faliment in fata unei instante americane. Din firma respectiva fac parte doua vechi cunostinte ale ziarului nostru, doi „imigranti” romani: Cristian Lazarovici si Robert Deutsch. Despre primul se stie ca a fost cadru universitar la Institutul Politehnic din Bucuresti si, la sosirea sa in Statele Unite, prin anii 1975-’76, s-a vorbit ca ar fi fost angrenat in reteaua Directiei de Informatii Externe. S-ar putea ca acest aspect sa fi fost doar un zvon provocat de faptul ca Lazarovici era un specialist in electronica, care a reusit, in scurt timp, sa-si asigure o situatie materiala buna. Cel de-al doilea personaj este, insa, mult mai ciudat. Despre el am scris, sub titlul „Omul nostru din California”, la 23 martie 1991, in nr.129 al „Lumii Libere”, in serialul „Nimic nou la Externe” (capitolul 7). La vremea respectiva, Robert Deutsch reusise sa obtina, din partea unei universitati californiene, o invitatie in Statele Unite pentru premierul de atunci al Romaniei, Petre Roman. Se pare ca era un pretext pentru vizita ce urma sa aiba loc in aprilie acelasi an, pentru ca premierul roman sa intre prin poarta din spate la presedintele Statelor Unite. Despre personajul care tragea sforile acestei vizite neoficiale a premierului roman noi am publicat numeroase date, unele dintre ele provenite, acum putem deconspira sursa, de la Mihai Botez, monarhist infocat la acea data, ulterior devenit ambasador al lui Iliescu la Natiunile Unite si apoi la Washington. Robert Deutsch s-a nascut in 1934 la Bucuresti, parintii sai, care in 1991 inca traiau la Bucuresti, erau membri ai PCR din ilegalitate. Tovarasi de idei si coreligionari cu Walter Roman, tatal premierului Romaniei la acea data, parintii lui Robert au ocupat functii de activisti in aparatul CC al PCR, fara insa a ajunge in esalonul superior al partidului. Ca multi alti fii de nomenclaturisti, junele Robert, dupa ce a absolvit liceul „I.L.Caragiale”, a fost trimis la studii in Uniunea Sovietica. Urmeaza cursurile facultatii de istorie a Universitatii din Kazan (unde a studiat si Lenin) si apoi pe cele ale Universitatii „Lomonosov” de la Moscova, pe care le absolva in 1957, lucrarea sa de diploma fiind „Participarea brigazilor romanesti la Revolutia din 1917”, pe care a si tiparit-o mai tarziu la Editura Politica din Bucuresti, de sub conducerea lui… Walter Roman. Intors din URSS, este incadrat la Institutul de Istorie al Partidului, unde lucreaza pana la inceputul anilor ‘60, cand, datorita unor necazuri intampinate de catre parintii sai, in urma vesnicilor lupte interne dintre diversele grupuri din partid, este scos si transferat la Ministerul Invatamantului.

Desi refugiatiin Occident,sotii Deutschau pastrat legatura cu regimul ceausist

Marea lovitura pe care o da Robert Deutsch este casatoria sa, in 1966, cu Carmen Petrescu, doctor in geologie al unei universitati din Elvetia, fiica lui Dumitru Petrescu, ilegalist comunist inca din 1924, fost secretar al Consiliului Sindical din Bucuresti, in perioada grevei din februarie 1933, membru in Comitetul Central al PCR din 1945 pana-n 1955, cand este inlaturat de Dej, reabilitat de Ceausescu in 1965, care-l face din nou membru in CC al PCR, si ajuns, in 1969, cu cateva luni inainte de a muri, chiar membru al Comitetului Executiv al PCR. Dumitru Petrescu a fost, dupa cum se stie, bun prieten cu Walter Roman. In 1969, dupa ce Mircea Malita a fost numit ministru al Invatamantului (probabil cu sprijinul socrului lui Robert Deutsch) l-a facut pe Robert unul dintre principalii sai consilieri la Ministerul Invatamantului. Mai mult decat atat, cunoscand relatia stransa dintre Ceausescu si Dumitru Petrescu, Mircea Malita ii faciliteaza lui Robert Deutsch numirea, la Universitatea din Craiova, direct ca profesor prim, pe un post creat special, scos la concurs, pentru care a concurat un singur candidat: Robert Deutsch. In 1972, tot cu sprijinul lui Mircea Malita, este trimis cu o bursa de specializare la Universitatea Tubingen in Germania Federala, unde o ia si pe sotia sa. In 1974, ramane definitiv in Germania, dupa ce a reusit sa „convinga” autoritatile germane, ca atat el cat si sotia sa, a carei mama este evreica, sunt, de fapt, germani pur-sange. Desi refugiati in Occident, sotii Deutsch isi pastreaza cetatenia romana si intretin, pana prin anii ‘80 legaturi cu regimul ceausist, frecventand chiar Ambasada romana de la Bonn. Foarte abil, nu lipsit de inteligenta si vorbitor de rusa, germana si engleza, reuseste sa-si faca relatii si in Germania, ajungand, la un moment dat, nici mai mult, nici mai putin, decat un fel de consilier-specialist in problemele Europei Rasaritene al lui Helmut Kohl, cel care mai tarziu va ajunge cancelarul Germaniei Federale.

Deutsch si Lazarovici s-au acuzat reciproc

Cu cativa ani inaintea evenimentelor din decembrie ‘89, Robert Deutsch este trimis impreuna cu familia, prin interventia guvenului german, la o bursa de studii a Universitatii Stanford, din California ca specialist in probleme est-europene, dar unde s-a ocupat in principal de „studiul si ameliorarea sistemului de invatamant din… Mexic” (?!). Se zice ca Robert Deutsch ar fi reusit, prin cunoscuta-i abilitate, sa devina prieten cu fostul secretar de stat american George Schulz, care se ocupa, la vremea aceea (1991) de realizarea unor programe pentru diplomatii americani ce vor lucra in tarile est-europene. Ametitoare ascensiune, dle profesor! Prietenia lui Walter Roman cu Dumitru Petrescu, socrul lui Robert Deutsch, cimentata de faptul ca amandoi au fost, la un moment dat, cazuti in dizgratia lui Dej si apoi reabilitati de Ceausescu, pe care l-au servit cu credinta pana la moarte, precum si afinitatile dintre parintii lui Robert si tatal lui Petre Roman stau la baza relatiei dintre cei doi fii de nomenclaturisti. Trebuie remarcat in mod special ca Robert Deutsch, specialist in problemele marxist-leninismului, nici macar dupa ce s-a stabilit in Germania si apoi in Statele Unite nu a criticat vreodata regimul dictatorial comunist al lui Ceausescu. Fata de cele de mai sus, nu trebuie sa ne surprinda ca Robert Deutsch, fiul unor ilegalisti de partid, cu studii in URSS (unde, conform practicii obisnuite nu este exclus sa fi fost racolat de anumite servicii), casatorit cu fiica unuia dintre cei mai importanti membri ai ierarhiei de partid din Romania, specialist in doctrina bolsevismului, a actionat puternic pentru aducerea in Statele Unite a premierului Petre Roman. Sa mai amintim si faptul ca, imediat dupa evenimentele din decembrie ‘89, Robert Deutsch s-a deplasat, pentru o saptamana, la Bucuresti, unde a fost primit oficial atat de premierul Petre Roman, cat si de presedintele Ion Iliescu (cu care a fost coleg de studentie moscovita). In Statele Unite, Robert Deutsch, impreuna cu Cristian Lazarovici, a fost direct implicat in constituirea firmei MEGAPOWER, care exista si la ora actuala. Prin aprobarea premierului Petre Roman, Banca Romana de Dezvoltare a aprobat un imprumut de circa 12.000.000 de dolari, transferat in Statele Unite prin intermediul firmei romanesti IIRUC. La ora aceasta, IIRUC se afla intr-o situatie dezastruoasa. Pana la sfarsitul acestui an ea mai are de rambursat ultima rata scadenta, plus taxele aferente, care totalizeaza 762.766.400 lei, Bancii Romane de Dezvoltare. In ultimii ani, cei doi fosti parteneri, Deutsch si Lazarovici, s-au despartit, fiecare acuzandu-l pe celalalt ca si-ar fi insusit sume enorme din banii Romaniei. Analiza documentelor din containerul aflat acum in posesia SRI ar trebui sa aduca lumina in aceasta afacere de multe milioane de dolari facuta pe spatele statului roman. Nu suntem insa convinsi ca acest lucru se va intampla, ca adevarul va iesi la iveala, asa cum nu a iesit nici in celelate mari afaceri de coruptie din tara noastra de obarsie.

Cornel DUMITRESCU

Nota: Titlurile si intertitlurile apartin redactiei

· · ·

Petre Roman recunoaste!

El a semnat, in calitate de prim-ministru,aprobarea creditului pentru MEGAPOWER

Intrucat in ultimele zile, numele meu a fost asociat cu informatiile de presa referitoare la proiectul Megapower, precizez: singura mea implicare privind acest subiect este aprobarea, in calitate de prim-ministru, la propunerea viceprim-ministrului Anton Vatasescu si a ministrului Theodor Stolojan, a unei hotarari de guvern, pentru dezvoltarea si producerea de tehnica de varf in SUA in interesul statului roman. Dezvoltarea proiectului respectiv si gestionarea lui s-au facut in timpul guvernelor Stolojan si Vacaroiu. Repet, singura mea legatura cu acest subiect se refera la adoptarea acelei hotarari de guvern. Orice fel de alte comentarii sunt pure speculatii.

Petre ROMAN

· · ·

Desi IGP si Ministerul de Interne refuza orice fel de comentariu, adevarul este unul singur

Oamenii lui Dejeu si-au bagat pe sub vestoane documente secrete din operatiunea „Container 1”

Politistii prezenti in portul Constanta ar fi fost delegati de la Bucuresti, de Inspectoratul General al Politiei l Colonelul Carlig, seful IPJ Constanta, afirma ca el a trimis doar un singur ofiter,care a fost indepartat, insa, din zona de catre trimisii IGP-uluil Desi reprezentantii Vamii s-au opus vehement,politistii au xerocopiat mai multe documente

Din surse confidentiale, reporterii ZIUA au aflat ca celebrul transport al firmei Megapower era cunoscut de catre Serviciul de Informatii Externe condus de Catalin Harnagea, inca de la plecarea sa din SUA. Reprezentantii Vamii au fost informati de SIE cum ca firma Megapower va aduce in portul Constanta un transport suspect, cerandu-le ca acesta sa fie supravegheat zi si noapte, pana cand va sosi destinatarul. Dupa cele 150 de zile, stabilite prin lege, cum destinatarul nu a venit sa isi ridice marfa, containerul a devenit proprietatea statului roman.

Momentul primei desigilari a containerului s-a produs in prezenta vamesilor si a unei echipe de ofiteri superiori din Politie. In clipa in care s-a constatat existenta unor documente cu caracter secret, care vizau siguranta statului, ofiterii din Politie au trecut la fotocopierea acestora. Ofiterii vamali au considerat ca Politia nu are competenta necesara de a cerceta cazuri care vizeaza siguranta nationala, cerandu-le politistilor sa opreasca orice actiune si sa anunte Serviciul Roman de Informatii.

Containerul a fost sigilat din nou, de aceasta data cu sigiliu vamal, si s-a trecut la informarea SRI. Acesta a primit atat o sesizare scrisa din partea IGP cat si una, mai rapida, telefonica a Directiei generale a Vamilor. „SRI-ul a aflat ulterior de existenta acestui container”, afirma Nini Sapunaru.

Catarati pe garduri, politistii s-au dat la SRI-sti

Ziua in care SRI-ul a descins in portul Constanta pentru a ridica cutiile cu documente, a fost plina de peripetii. Politistii s-au opus vehement ca agentii de informatii sa le preia „comoara”. Catarati pe garduri, acestia au inceput sa ii huiduie pe SRI-isti mai ceva ca la vreun derby fotbalistic. Spiritele incinse au fost potolite doar printr-un ordin venit de sus, pentru ca politistii sa paraseasca zona.

Unde sunt fotocopiile?

O intrebare fireasca ne-am pus si noi, cand am aflat ca Politia a facut xerocopii dupa documentele din container. Cine sunt ofiterii care au facut acest lucru, din ordinul cui, si, mai ales, unde se afla acum aceste fotocopii?

Colonelul Ion Carlig, seful IPJ Constanta ne-a declarat telefonic, in cursul zilei de ieri ca „la prima desigilare a containerului, din partea IPJ Constanta a fost un sigur ofiter care a avut rolul de a-i indruma pe cei veniti de la Bucuresti in zona portului, mai precis, in locul in care se afla containerul. De indata ce ofiterul meu i-a condus unde trebuia, el a fost impiedicat sa asiste la desigilare, spunand-i-se ca treaba lui s-a incheiat”. Colonelul Carlig spune ca nu stie de la ce Serviciu, Directie sau Brigada erau ofiterii trimisi de la Bucuresti, ci doar ca „acestia aveau ordin semnat de IGP”.

IGP si MI afiseaza o tacere suspecta

Ca si in cazul „Tigareta 2”, cand, la inceput, Politia a refuzat orice fel de comentariu, si de aceasta data, pozitia acesteia a fost similara. Nenumaratele eforturi prin care am incercat, pe tot parcursul zilei de ieri, sa obtinem o pozitie oficiala de la conducerea IGP sau MI cu privire la acest eveniment s-au soldat cu aceleasi raspunsuri stupide, in care nu mai crede nimeni: „Sefu’ e la o sedinta, si nu stiu cand vine”. Ministerul de Interne ne-a sugerat sa trimitem intrebarile prin fax, catre ministru. Pentru ca am mai incercat acest lucru de cateva ori, neprimind niciodata vreun raspuns, ne-am dat seama ca totul este in zadar.

O singura concluzie se trage din aceasta tacere mai mult decat suspecta a mai-marilor din Politie: ceva dubios este la mijloc. Ce rost are ca Politia sa detina aceste documente, sau la ordinul cui le-a fotocopiat, reprezinta inca un mister.

Asteptam, in continuare, un raspuns de la cei abilitati.

Mara Teodora BANICA

Razvan SAVALIUC

· · ·

Christian Lazarovici lanseaza din Cupertino, California, SUA o dezvaluire senzationala

Fondatorul corporatiei Megapower enumeratoti politicienii romani implicati in distrugerea afacerii

Theodor Stolojan trebuia sa fie membru in staff-ul Megapower l Florin Georgescu a dispus pasarea a cinci milioane de dolari din fondurile firmei, intr-un cont separat pentru romani.Se pare ca aceasta a fost spaga unora dintre demnitarii nostri, nenominalizati inca l In afacere a mai fost implicat si fostul ministru Vasile Baltacl Dupa aparitia firmei fantoma Confidentia si sponsorizarea cu alte patru milioane de dolari a escrocheriei, Lazarovici a fost inlaturat din afacere

Megapowera fost devalizata de romani

„Majoritatea informatiilor canalizate catre presa din Romania in ultimii ani privind afacerea MEGAPOWER au fost premeditat confectionate in scopul de a acoperi un trist adevar: „MEGAPOWER a fost distrusa de catre reprezentantii investitorului din Romania pentru scopuri ce nu au avut nimic in comun cu obiectul de lucru al unei antreprize comerciale”.

As dori sa prezint pe scurt cronologia reala a principalelor evenimente legate de existentta firmei MEGAPOWER. Firma a fost fondata de catre mine in anul 1989 in scopul de a dezvolta o noua generatie de surse de putere folosind o versiune modificata a tehnologiei VICOR. La acea data, functionam ca vicepresedinte de inginerie la una din diviziile firmei VICOR si primisem acordul presedintelui firmei de a urma acest plan. La sfarsitul anului 1989 si inceputul anului 1990 am contactat primele grupuri de „venture capital”: MOHR, ALPHA PARTENERS si CONCORD PARTENERS in scopul ridicarii fondurilor necesare de capitalizare. In primavara anului 1990, Robert Deutsch imi propune sa prezint planul de afaceri si in Romania. Capitalizarea previzionata pentru centrala din SUA si deschiderea diviziei din Romania dupa doi ani de functionare s-a ridicat la 12 milioane de dolari, dublu decat era necesar pentru o singura operatiune in SUA. IIRUC SA a fost desemnat ca investitor oficial din partea romana si in schimbul unei investitii de 11,4 milioane de dolari achizitioneaza un pachet majoritar de actiuni. Patru din cele cinci pozitii ale Consiliului de Directori au fost alocate investitorului roman, dupa cum urmeaza: Cornel Moldovan, Director General IIRUC SA – chairman, Vasile Baltac, ministrul Industriei Electronice – membru, Robert Deutsch, consilier al Guvernului Romaniei – membru, si o pozitie vacanta ce urma sa fie ocupata de catre Theodor Stolojan, Primul Ministru al Romaniei, dupa terminarea mandatului in Guvernul Romaniei in toamna anului 1992. Cea de-a cincea pozitie a Consiliului a fost ocupata de catre mine ca reprezentant al managementului american si director general al firmei.

Robert Deutsch castiga din afacere 10.000 de dolaripe luna, fara sa lucreze o singura zi

Prin stipulatiile contractului de cumparare de actiuni, oricare din membrii managementului firmei putea fi inlocuit prin patru voturi. Deci investitorul roman a avut controlul total al conducerii firmei de la bun inceput. Chiar fara Primul Ministru Stolojan in conducere, se putea numi instantaneu un alt reprezentant roman in consiliu. Tot prin contractul de cumparare s-a prevazut ca deschiderea diviziei din Romania sa aiba loc la doi ani dupa inceperea operatiunilor firmei, exceptand situatia in care toti cei cinci membri ai conducerii voteaza unanim s-o deschida mai devreme. De asemenea, in contractul de cumparare se prevazuse inceperea prospectarii pietei de desfacere europene in primavara anului 1992, unde divizia din Romania urma sa-si desfaca produsele.

Dupa achizitionarea licentei VICOR, firma isi incepe efectiv activitatea in februarie 1992. Catre sfarsitul anului 1992, MEGAPOWER avea deja dezvoltata prima linie de produse si era in plin proces de marketare. Firma avea 54 de angajati si avea aprobarea agentiilor pentru siguranta in functionare. Din pacate, in aceeasi perioada, cateva evenimente nefericite aveau sa pecetluiasca soarta tragica a firmei. Robert Deutsch, care functiona ca vicepresedinte pentru afaceri internationale cu un salariu de 10.000 de dolari pe luna, a refuzat sa indeplineasca dispozitiile conducerii si nu s-a prezentat la serviciu nici macar o zi. Managementul american a cerut eliberarea sa din functie, fapt ce a declansat un razboi total intre partea romana, condusa de ministrul Baltac si partea americana. In vara anului 1992, partea romana a cerut sa se foloseasca o parte din fondurile firmei pentru diverse plati in Germania (nici o legatura cu firma) si sa se cumpere echipamente electronice pentru IIRUC SA. Managementul american a inceput sa primeasca nenumarate faxuri de la domnii Baltac, Deutsch si Moldovan continand amenintari si insulte. Actiunea de prospectare a pietii europene in folosul diviziei din Romania este anulata de catre ministrul Vasile Baltac. Intregul personal al firmei este stupefiat de aceasta situatie nemaiintalnita: ministrul roman insarcinat cu activitatea firmei in Romania se opune fara motiv la o actiune esentiala pentru viitorul firmei. Acesta este primul semn pentru managementul american ca partea romana avea alte planuri cu firma MEGAPOWER.

Florin Georgescu „a pus deoparte” cinci milioanede dolari

Nu mult mai tarziu, o serie de evenimente stranii incep sa se petreaca. Proaspatul sosit in consiliul de directori in toamna lui 1992, ministrul de Finante, Florin Georgescu, cere imediat deschiderea diviziei europene si hotaraste plasarea a cinci milioane de dolari din fondurile firmei intr-un cont separat controlat de catre investitorul roman. Acest fapt conduce imediat la pierderea credibilitatii firmei in mod oficial: firma de auditori Ernst&Young retrage imediat calificativul de credibilitate („on going concern”). Firmele doritoare de a folosi sursa MEGAPOWER (Tektronix, HP si altele) refuza sa angajeze comenzi din cauza lipsei de „on going concern”. La inceputul anului 1993, firma nu isi poate plati obligatiile de licenta deoarece ministrul Florin Georgescu vrea sa deschida divizia europeana in schimbul eliberarii de fonduri pentru functionare. Ministrul Vasile Baltac cere sa fiu inlaturat de la firma. Conflictul se agraveaza prin pregatirea unei actiuni de judecata de catre managementul firmei in scopul prezervarii existentei firmei. Subit, ministrii Georgescu si Baltac demisioneaza. Sunt inlocuiti de functionari superiori de la MF (consilierul Alexandru Iordachescu) si de la MI (directorul Iancu Dumitrescu). O comisie de audit de la MF condusa de Alexandru Iordachescu este trimisa la firma. Angajatii romani de la firma sunt amenintati cu confiscarea averilor din tara si revocarea vizei de lucru, si li se cere imediat sa se reintoarca in Romania. La cererea partii romane, doi dintre ei sunt concediati ilegal, fapt ce conduce la o actiune de judecata castigata de catre cei concediati. In aceste conditii, conducerea departamentului de inginerie isi da demisia. Situatia instabila a firmei devine publica in comunitatea industriala din SUA. Nici una dintre marile firme utilizatoare de surse nu mai doresc sa considere MEGAPOWER ca un potential furnizor. Treptat, alti angajati de valoare parasesc firma. Devine evident ca o actiune de refinantare este necesara. Firma ACMA din Singapore este dispusa sa investeasca 3,5 milioane de dolari daca va imparti controlul firmei cu partea romana. Partea romana refuza sa cedeze controlul absolut al firmei. Ca urmare, MEGAPOWER falimenteaza la inceputul anului 1994 si intra sub protectia Capitolului 11 al legii federale de faliment a SUA.

Confidentia esteo firma fantoma

Guvernul Vacaroiu, prin Hotararea de Guvern din 6 mai 1994, deleaga Ministerul de Finante si BANCOREX sa recapitalizeze firma. Ca urmare, recapitalizarea se face printr-o firma fantoma, CONFIDENTIA, care achizitioneaza pachetul majoritar de actiuni. Devine evident ca domnul Alexandru Iordachescu nu are nici cea mai simpla idee cum sa recupereze firma din situatia de faliment. Politica de conducere a domnului Iordachescu era sa numere bucatile de hartie de la Xerox si sa scrie rapoarte zilnice ministrului Georgescu. Dovezi de necontestat ca MEGAPOWER este mentinuta in viata numai pentru alte scopuri ma determina sa informez Guvernul Romaniei si conducerea BANCOREX despre situatia firmei. Imediat, ministrul Florin Georgescu cere bordului de directori sa fiu eliberat din functia de presedinte. Dupa plecarea mea de la firma, in octombrie 1994, fostii angajati ai firmei mi-au adus la cunostinta ca noii directori generali, George Popescu si apoi Grigore Maimut nu au facut altceva decat sa continue activitatea domnului Iordachescu, la salarii de peste 100.000 dolari pe an. Recent am aflat ca firma nu mai are sediu, dar ca este inca inregistrata. Ultimii ingineri si muncitori (patru la numar) nu au fost platiti pentru ultimele trei luni de lucru prestate la inceputul acestui an. O actiune legala este in plina desfasurare la departamentul Muncii al Statului California. Este foarte probabil ca firma sau actionarii principali sa plateasca amenzi importante”.

Dr. Christian LAZAROVICI

NOTA: Titlurilesi intertitlurileapartin redactiei

· · ·

Seminarul „Mesajul nationalist in mass-media” a inflamat presa romaneasca

O fundatie bulgareasca ii considera pe tigani victimele romanilor

Studiul prezentat la Cluj de Vera Campeanu, finantat de fundatia „Accept” din Sofia si publicat in revista „Balkan Neighbours”, sustine ca tiganii sunt „cel mai dispretuit si urat dintre grupurile etnice din Romania”

Seminarul „Nationalismul in mass-media”, recent incheiat la Cluj, a lasat in urma, alaturi de profesionalismul dovedit de studiul realizat de Agentia de Monitorizare a Presei de pe langa Fundatia Catavencu si o cel putin indoielnica „pata de culoare”, provocata de ceea ce vrea sa fie studiul Verei Campeanu, „Imaginea minoritatilor nationale si religioase in presa romaneasca, octombrie 1997 – martie 1998”. Vera Campeanu, dupa cum ne-a marturisit, este filolog (!) si s-a marginit sa lucreze singura (!) la colectarea si interpretarea datelor pe care le-a folosit. Studiul ei pune asupra romanilor o rezolutie clara: suntem un popor intolerant iar presa, in totalitatea ei, nu face altceva decat sa instige la ura impotriva romilor. Din informatiile obtinute prin amabilitatea Verei Campeanu, studiul d-sale s-a derulat cu fondurile asociatiei „Accept” din Sofia si a aparut integral in paginile revistei „Balkan Neighbours”, publicata in Bulgaria. Afirmatiile filologului au avut rolul de a crea o atmosfera tensionata, personalitatile prezente considerandu-se jignite de acuzatia ca atitudinea lor ar fi cea de „dusman declarat al etniei romilor”.

Doua studii – acelasi obiect – rezultat diferit

Obiectul celor doua studii este nationalismul ilustrat in mass-media romaneasca. Primul, „Teaching Intolerance”, realizat de Academia Catavencu, cu sprijinul Fundatiei pentru o Societate Deschisa, King Baudouin Foundation si Project on Ethnic Relations a analizat sapte cotidiane: ZIUA, Adevarul, Evenimentul Zilei, National, Romania Libera, Jurnalul National si Libertatea, precum si doua posturi de televiziune, TVR 1 si Pro TV, prin monitorizarea aparitiilor timp de 14 saptamani, intre 1 octombrie 1997 si 31 ianuarie 1998. Cel al Verei Campeanu, „Imaginea minoritatilor nationale si religioase in presa romaneasca intre octombrie 1997 si martie 1998”, a urmarit tot sapte cotidiane, dar a inlocuit Libertatea cu Cronica Romana si nu a inclus posturi de televiziune. Ambele studii au identificat doua cotidiane ca fiind cele mai contaminate cu atitudini negativ nationaliste: Adevarul si Jurnalul National.

Rezultatul monitorizarii „Accept” a fost deformat grav de stilul de lucru si de comentariile personale

Daca primul studiu identifica influenta partinitoare din textul aparut in presa, prin exact cuvintele jurnalistului, al doilea cuprinde comentarii personale, partinitoare in aspectele privind minoritatile nationale. In timp ce studiul realizat cu contributia Fundatiei Catavencu prezinta date concrete, sub forma tabelelor si a schemelor, o evaluare usor manevrabila a atitudinilor nationaliste in presa, cel al Verei Campeanu abunda in comentarii personale la fiecare situatie sau eveniment cuprins in perioada „monitorizarii” in fiecare institutie mass-media vizata. Acesta debuteaza cu o prezentare generala a perioadei octombrie 1998 – martie 1998 vazuta prin ochii autorului. In prim plan este analizat sectorul UDMR versus PNTCD, respectiv partenerii de coalitie, uzand foarte des de termenii „santaj”, „cereri nerusinate” sau „interesul cercurilor politice romanesti, fie la putere fie in opozitie, doar pentru numarul de voturi si nu pentru drepturile minoritatilor”.

Studiul Verei Campeanu vede totul in negru

Fundatia „Accept”, prin „expertul international” Vera Campeanu, considera minoritatea roma „ca fiind cea mai dispretuita si urata dintre grupurile etnice din Romania”. In schimb, filologul ucenic intr-ale sociologiei atrage atentia asupra interesului neobisnuit manifestat de presa fata de minoritatea greco-catolica. Concluzia generala fata de atitudinea presei, prezentata de Vera Campeanu la inceputul studiului ei, corespunde unui articol publicat in „22” de Emil Hurezeanu. Citam din articol: „Anumiti analisti sau ziaristi, intotdeauna aceiasi, sunt invitati sa-si prezinte opinia cu privire la evenimente politice sensibile. Multi dintre ei au propriile lor pareri. Total in afara intereselor si asteptarilor societatii in Romania este un grup de patru sau cinci analisti politici editorialisti, ale caror competente si talent personal sunt inevitabil limitate si chestionabile, care au devenit Consiliul de Coroana al discursului Mediei romanesti, formuland agenda politica intr-o mai mare masura decat o fac politicienii sau alegatorii lor” („22”, octombrie, 7-13).

Studiul Verei Campeanu ofera un top al intereselor negativiste la adresa minoritatii maghiare si a problemelor ce o intereseaza in lunile octombrie (considerata cea mai bogata in aparitii) si februarie (cea mai saraca). Pe primul loc in atitudinile negativist-nationaliste, in ambele luni, se situeaza Jurnalul National, cu 77 de articole in octombrie, respectiv 17 in februarie si Adevarul, cu 67, respectiv 21. Acestora le urmeaza Cronica Romana si Romania Libera, considerate moderate, Evenimentul Zilei, ZIUA si National, in opinia autoarei, putin interesate de problemele minoritatilor, apoi Dilema si „22”, cu o „atitudine corecta si amiabila fata de drepturile minoritatilor”.

Topul celuilalt studiu, insa, alcatuit pe intreaga perioada de cercetare (octombrie 1997 – ianuarie 1998) situeaza Adevarul pe primul loc in „atitudini negativiste fata de UDMR”, cu 46 de aparitii in proportie de 39,66%, urmat de Jurnalul National cu 22 de aparitii, respectiv 21,15%. Acest studiu insa releva o mai mare neutralitate a acelorasi doua cotidiane, prezenta in proportie net superioara negativitatii: 58,62% la Adevarul si 78,85% la Jurnalul National.

Micuta Vera s-a suparat pe glumele din presa romaneasca

Se poate observa lesne ca, chiar daca unele criterii difera, neconcordanta rezultatelor celor doua studii este flagranta. In timp ce studiul lui Campeanu urmareste indeaproape fiecare eveniment al perioadei si ilustrarea sa in fiecare cotidian vizat, cu comentariile de rigoare, studiul Fundatiei Catavencu, „Teaching Intolerance”, prezinta cumulat evaluarea atitudinilor de „nationalism” versus minoritatile maghiara si roma, dupa cum urmeaza: Jurnalul National pe primul loc, cu 77 de articole nationaliste, urmat de Adevarul cu 58, Nationalul cu 34, Evenimentul Zilei cu 30, ZIUA cu 29, Romania Libera cu 21, Libertatea cu 18, TVR 1 si Pro TV cu nici un reportaj nationalist. Studiul mai completeaza lista cu criteriul articolelor bazate pe evenimente conflictuale sau non-conflictuale, si cu o selectie de titluri ilustrative discursului discriminatoriu.

Studiul Verei Campeanu, insa, urmareste indeaproape discutiile si „atacurile in presa”, sustinute de declaratiile senatorului George Pruteanu impotriva lui Marko Bela, cu privire la Legea Invatamantului din toamna lui 1997, politica defensiva a lui Ciorbea fata de pretentiile UDMR, declaratia lui Laurentiu Ulici (PAR) din 21 noiembrie, prin care sustine predarea istoriei si geografiei in limbile minoritare (maghiara), pozitia relativ neutra a ministrului Marga fata de universitatea pe criterii etnice si reactia presedintelui Constantinescu la „santajul UDMR”, precum si interpelarile declaratiei comisarului OSCE, Max van der Stoel, in timpul vizitei in Romania (februarie 1998). De asemenea, sunt cuprinse extensia conflictului minoritar catre cultele religioase (ortodoxa-greco-catolica) si boicotul UDMR Mures fata de jurnalistii romani (martie 1998), prin interzicerea participarii acestora la conferintele de presa ale Uniunii sau „pericolul investitorilor maghiari in Transilvania”, cazul MOL. Campeanu surprinde si „atitudinea instigatoare a presei fata de minoritatea romilor prin mijloace implicite sau explicite”. Ea se refera la prezentarea „intentionata” a unor aspecte ale vietii acestei etnii si mai ales in articole despre crime, violuri, razbunari personale sau copii cersetori cu referiri precise prin prezenta termenului „tigan”.

In acest sens, Campeanu aminteste aparitia unei „glume” pe prima pagina a Nationalului din 26 noiembrie 1997: „Stii ce e un rom cu un telefon mobil? E simplu! Mobilrom!” sau „strategia” unor curente de presa „separa si cucereste” (Divide et Impera) prin specularea unor declaratii ca cea a lui Madalin Voicu (reprezentantul romilor in Parlament), „UDMR incearca sa imparta romii”, (Cronica Romana – 9 octombrie 1997).

Fundatia Catavencu are in plan realizarea unui manual scolar, care va „salva” noua generatie de cititori ai gazetelor

O buna „detensionare” a fost anuntul prin care fost lansata propunerea pentru o noua materie scolara intitulata „Competenta in receptarea mass-media”. Pentru inceput, ea ar putea fi predata in licee la orele de dirigentie. Manualul, care urmeaza sa fie elaborat de un colectiv de jurnalisti si profesori, va oferi tinerilor o „vaccinare” impotriva manipularii prin publicitate, presa scrisa si imagine. Autorii acestui manual vor fi Bogdan Ficeac (Romania Libera); Mircea Toma (Academia Catavencu) si Ion Buteanu (profesor la Liceul „Nicolae Balcescu” din Cluj).

In incheierea seminarului, Mircea Toma s-a angajat sa promoveze dezbaterea in cadrul Asociatiei Ziaristilor din Romania in vederea includerii in Codul Deontologic al Jurnalistilor a unui articol privitor la nationalism.

Ofelia STINAN

· · ·

Din ciclul „Privatizarea lui Dimitriu”

Societatea RAMIRA din Baia Mare a fost vanduta pe degeaba

Targul s-a facut pe 292 din cele mai bune utilaje ale fabricii. De exemplu, o masina de ascutit scule a „costat” 55 dolari, desi valora 10.072 dolari, masina de frezat portal de 83 de tone a fost evaluata la numai 200 de dolari, iar o masina de debitat cu disc abraziv a fost vanduta cu 22 dolari desi ea costa 770 dolari l Lichidatorul si evaluatorul „au fost rasplatiti” de FPS cu 106 milioane pentru jefuirea RAMIREI

SC RAMIRA SA Baia Mare este o intreprindere profilata pe productia de masini unelte si scule pneumatice pentru constructiile de masini. In 1997, RAMIRA a ajuns, spre uimirea specialistilor, pe celebra lista a celor 20 de intreprinderi care produc mari pagube economiei si a fost propusa spre lichidare.

Situata pe platforma industriala IMMUM, societatea baimareana este de departe intreprinderea cu cel mai mare potential productiv din Baia Mare. Dupa aparitia pe „lista neagra” au avut loc disponibilizari masive, iar in 1998, procedura de lichidare a fost incredintata firmei engleze Ernst & Young, cu sediul la Londra. La vremea respectiva, directorul FPS Maramures, Mircea Munteanu, a declarat ca lichidarea firmei va fi un exemplu privind modalitatea de privatizare prin acest procedeu. Acum, RAMIRA este obiectul unui jaf de proportii, 85% din activele fabricii sunt vandute la un pret derizoriu, ca fier vechi. In acest context, directorul Alexandru Checiches a rupt tacerea si solicita public sprijin pentru stoparea dezastrului de la RAMIRA.

RAMIRA a ajuns pe „lista neagra” a FPS, fara ca vinovatii sa fie trasi la raspundere

In 1997, conducerea societatii a intocmit un program de restructurare, care viza redresarea unitatii. Planul a fost predat FPS Maramures cu mentiunea ca fabrica nu a solicitat bani, urmand ca restructurarea sa se faca cu forte proprii. La acest studiu, RAMIRA nu a primit nici un raspuns. „In august am aflat si noi din presa ca suntem pe celebra lista”, a declarat Checiches. Societatea datora bugetului trei miliarde de lei, plus penalitati de doua miliarde, la un capital social de 21 de miliarde de lei. Bilantul contabil de la 30 iunie 1997 releva pierderi de 900 de milioane, care, potrivit afirmatiilor directorului societatii, au cauze subiective. „In 1994, am beneficiat de o preluare la datoria publica a unor fonduri de 689 de milioane de lei. In aprilie 1996, Curtea de Conturi a facut un control asupra modului cum au fost preluate aceste fonduri la datoria publica, constatand ca s-a preluat ilegal o suma de 356 de milioane de lei. A urmat procedura fireasca, respectiv sesizarea judecatorului financiar al Curtii de Conturi. Cu toate acestea, la inceputul anului 1997, Banca Comerciala a reactivat creditul de 356 de milioane de lei, prin diverse metode obscure, plus dobanzile aferente din 1994. Astfel, s-a dublat nivelul de creditare. De aceea, din martie 1997, nu am mai reusit sa platim dobanzile datorate bancii. De aici bilantul negativ, cu pierdere de 900 de milioane de lei. Curtea de Conturi s-a sesizat si, in urma unui proces, a constatat ca banca a procedat ilegal. In 1998, am dat in judecata BCR si am castigat procesul, atat la Tribunalul Maramures, cat si la Curtea de Apel Cluj. Avem sentinta definitiva si executorie de a repune RAMIRA in aceeasi situatie care a fost la momentul initial. Din aceasta cauza am avut un bilant negativ”, a spus Checiches.

Autorul moral al jafului de la RAMIRA este chiar Fondul Proprietatii de Stat

RAMIRA a solicitat FPS in 1997 explicatii pentru includerea ei pe „lista neagra”, in conditiile in care in Baia Mare erau societati cu o situatie economico-financiara mult mai grava. Raspunsul dat a fost: „Sunteti o societate constructoare de masini cu capital mare, greu privatizabila prin mijloace obisnuite. Prin lichidare, se lucreaza cu valori mici si cresc sansele de privatizare”. Personalul a fost redus la jumatate si, pana la sfarsitul lui 1997, au fost acceptate unele comenzi. In schimb, procedura de stabilire a lichidatorului a durat pana in mai 1998. Din 20 mai 1998, administratorul unitatii a devenit lichidatorul, respectiv firma Ernst & Young. Dupa inregistrarea in Registrul Comertului a fost convocata conducerea societatii si Ernst & Young a prezentat strategia de lichidare a societatii baimarene.

Protejatul FPS si-a insusit patrimoniul RAMIREI cu un scenariu de lichidare penibil

Reprezentantul lichidatorului englez, Ian Sim, a prezentat un scenariu de lichidare in trei etape: vanzarea societatii ca intreg, vanzarea pe centre de profit si, daca nu se gasesc cumparatori, vanzarea la bucata, activ cu activ. Ernst & Young a informat conducerea societatii ca, de la acea data, in urma unei conventii cu FPS, relatiile cu presa se fac numai in scris de catre lichidator. In 2 iunie 1998, a fost dat singurul comunicat de presa in care este punctata strategia de lucru a firmei engleze. A urmat predarea patrimoniului societatii, cu registrele si actele existente catre Ernst & Young, conform procesului verbal de predare-primire din 24 iunie 1998.

Ernst & Young s-a infratit in hotie cu Henry Butcher, pentru a decima RAMIRA

Pentru evaluarea mijloacelor fixe, englezii au angajat firma Henry Butcher, tot din Anglia, care, la randul sau, a lucrat cu SC Valor SA din Bucuresti. In septembrie a inceput campania publicitara vizand vanzarea societatii ca o afacere. A fost primita o oferta din partea unei firme din Baia Mare. Ca atare, au inceput negocieri intre parti. „Dar, in timpul acestor negocieri, lichidatorul a inclus in campania publicitara si vanzarea societatii bucata cu bucata, sarindu-se, practic, direct la etapa a treia, fara explicatii. Pe noi ne-au asigurat pana la inceputul lunii noiembrie ca se duc negocieri cu firma baimareana interesata de RAMIRA ca o afacere de sine statatoare. Mai mult, lichidatorul a solicitat FPS intreruperea activitatii la RAMIRA si, din 20 august, nu s-a mai lucrat, angajati ramanand doar 70 de oameni pentru conservarea activelor”, ne-a declarat fostul director al societatii.

Lichidatorul englez a scos la mezat ilegal utilajele societatii

Cu toate ca, in urma asigurarilor date de lichidator, negocierile cu firma baimareana nu au fost incheiate, la RAMIRA a fost organizata o licitatie pentru vanzarea activelor fabricii in 12 octombrie. „A fost o ciudatenie, nu o licitatie. Pentru utilajele scoase la vanzare nu au fost stabilite preturi minime de vanzare. Cumparatorii au oferit, pur si simplu un pret, care a fost acceptat. Pana in 15 octombrie, cumparatorii, firme din tara si un spaniol, trebuiau sa depuna o garantie de 25% din valoarea activelor cumparate si pana in 2 noiembrie urma sa se aprobe sau nu vanzarea. Toate aceste tranzactii s-au purtat la Biroul de valori al lichidatorului in Bucuresti. Noi nu am stiut ce, s-a vandut la preturi de nimic. In 3 noiembrie am fost informati ca vanzarea societatii ca intreg a esuat si ca s-a hotarat vanzarea activelor. Au fost intocmite rapid, in aceeasi zi, facturile de vanzare in urma pseudolicitatiei facute in 12 octombrie. Totul s-a facut fara stiinta noastra, desi trebuia sa fie un proces transparent”, ne-a spus Checiches. El a precizat ca, pana la urma, a facut rost de facturile in cauza. „Am ramas socati cand am vazut la ce preturi se vand utilajele unitatii. Preturi de fier vechi, de gunoi”.

Utilajele au fost vandute pe cativa centi pentru a-l face miliardar pe cumparator

Au fost vandute 292 de pozitii reprezentand „crema” utilajelor din fabrica. Cele mai multe active au fost cumparate de o firma spaniola, Perbossa SL Barcelona, care a venit la asa zisa licitatie cu o firma din Oradea, Delta Masini. Firma romaneasca se ocupa cu comercializarea masinilor-unelte la mana a doua. „La preturile la care au cumparat utilajele, cei de la Delta Masini si spaniolul, in scopul revinderii, in doua luni sunt miliardari”, sustine Checiches. El a luat facturile de vanzare de la 11.001 pana la 11.028 si ne-a dat cateva exemple. „Au fost vandute toate masinile de rectificat ghidaje, import Germania, unice de la Cluj la Oradea, cu doar 7.000 dolari. La Remat, ca fier vechi, obtineau de 5 ori mai mult. Iata cateva exemple care nu au nevoie de nici un comentariu: masina de mortezat – 250 dolari, masina de ascutit scule – 55 dolari (pret de vanzare- 10.072S), masina de debitat cu disc abraziv – 22 dolari (pret de vanzare -770 dolari), masina de mortezat tip MMR – 500 S (pret de vanzare-12.041 S), masina de frezat portal de 83 de tone – 200 de dolari, masina de rectificat roti dintate, import Italia, – 100 de dolari, freza unionala – 300 de dolari, masini cu comanda numerica (centre de prelucrare) – numai comanda numerica costa 1,2 miliarde de lei – vandute cu 2.300 dolari, strunguri cu 400 de dolari etc. Si exemplele pot continua pe fiecare factura in parte”, a spus cu deznadejde fostul director Checiches. In total, utilajele de la cele 292 pozitii au fost vandute cu 3,1 miliarde. Checiches a spus ca, daca se accepta aceasta vanzare, RAMIRA nu va mai exista „cu toate ca lichidarea s-a facut in scopul privatizarii”. In fine, se vede ca din tot acest tel se face o bataie de joc.

Evaluatorii nu au deosebit un strung de o freza. Sau nu au vrut

Directorul societatii baimarene a spus cu amaraciune ca „specialistii” de la Henry Butcher, care au evaluat activele, „nu au deosebit un strung de o freza. Asta este realitatea!”. Pentru serviciile de consultanta, pentru activitatea de inventariere, lichidatorul si evaluatorul au incasat (factura 27/22.10.1998) 106 milioane de lei de la FPS. Checiches a spus ca a trimis un memoriu in 5.11.1998 la FPS, Ministerele Industriilor si de Finante si la autoritatile judetene. El a declarat ca „am evidentiat ca lichidatorul a procedat ilegal si am cerut un contact direct cu factorii de raspundere pentru a semnala incalcarile succesive ale legislatiei si a contractului de lichidare cu buna stiinta de firma lichidatoare”, a incheiat Checiches.

Nicolae TEREMTUS

Aurelian GRAMA

· · ·

ULTIMA ORA

De ieri, cei trei directori ai societatii, Victor Cotan, Vasile Sav si Alexandru Checiches, au devenit someri. Lichidatorul Ernst &Young a considerat ca acestia nu si-au respectat obligatiile din contractul incheiat intre parti. De cateva zile, muncitorii cer clarificarea situatiei de la RAMIRA. Impreuna cu conducerea, ei se opun ca firmele care au cumparat pe un pumn de centi masini-unelte si aparatura tehnica de inalta calificare sa-si duca achizitiile. Prefectul de Maramures si parlamentarii maramureseni au declarat ca au cerut FPS clarificarea de urgenta a situatiei de la RAMIRA.

· · ·

Colonelul rezervist de la SPP nu si-a pierdut timpul degeaba la Buzau, ci a tras sfori pentru a stoarce bani publici

Gheorghe Trutulescu, coordonator de credite pentru rude

Bucatareasa Elena Anghel de la Batalionul 404 Cercetare-Diversiune va ramane fara casa si curte pentru ca a fost pusa de ex-comandantul ei, Trutulescu, sa-si ipotecheze bunurile la Credit Bank l Fostul SPP-ist a intermediat un alt credit, in valoare de 400.000.000 lei, pentru ruda Resiga, de la Deva

Afacerea „Tigareta 2” nu este singura buba a lui Gheorghe Trutulescu. Cert este ca el nu si-a pierdut timpul degeaba prin Buzau, in perioada in care a fost ditamai comandant al Batalionului 404 Cercetare-Diversiune. La aceasta ora, una dintre bucataresele de la aceasta unitate de temut a MApN, risca sa-si piarda casa si ograda pentru ca a fost impinsa sa le ipotecheze in favoarea unui credit luat de la Agentia Sectorului 4 Bucuresti a Credit Bank (CB). Acest credit perfectat in ’95, in valoare de 30.000.000 lei, pentru importuri de bere din Cehia, a fost luat de catre unul din bunii parteneri de afaceri obscure ai lui Trutulescu, Emil Resiga, a carui firma se afla la Deva si se numeste RESIGA COMPANY SNC. Povestea acestui imprumut, aflata de la persoane avizate, este destul de savuroasa.

La inceput, Trutulescu a incercat sa faca trafic de influenta pe langa directoarea de atunci a Sucursalei Credit Bank Buzau, pe nume Elena Brezeanu. Aceasta doamna – in prezent directoare la Sucursala BIR-MIZIL – se pare ca este una si aceeasi cu sotia colonelului Brezeanu, comandantul unitatii militare de fabricare a tehnicii de lupta de la Mizil. Nu se stie de ce, dar Trutulescu nu a reusit sa-i faca pe cei de la Buzau sa-i onoreze cererea in favoarea lui Resiga, cu care – spun apropiati ai fostului SPP-ist – Trutulescu ar fi ruda. In schimb, s-au gasit mai „binevoitori”, cei din conducerea Agentiei Sector 4 Bucuresti a CB, care au semnat pentru acordarea imprumutului cu toate ca nu aveau competenta, intrucat domiciliul lui Trutulescu era la Buzau, iar al lui Resiga, la Deva.

Actualmente, deoarece creditul nu a fost rambursat, debitul a ajuns la peste 120.000.000 lei. Asa fiind si luand in consideratie si situatia deloc roza a CB, conducerea bancii a hotarat executarea silita prin scoaterea la licitatie a casei si curtii bucataresei Elena Anghel de la Batalionul 404-Buzau, bunurile ipotecate aflandu-se in comuna Vadu Pasii-sat Scurtesti. Ieri a fost primul termen al scoaterii la vanzare a acestor bunuri gajate. Surse din anturajul lui Trutulescu ne-au dezvaluit ca actuala sotie a ex-SPP-istului, parasutista recunoscuta pe plan mondial, a dus mobila, imbracamintea si ce-o mai fi fost in apartamentul de serviciu din Bucuresti in aceasta casa scoasa la mezat. Asta ar insemna ca lucrurile familiei sa fie duse, eventual, din locul pierzaniei, la sediul societatii de asigurari OMNIASIG, unde este directoare – nu se stie din ce considerente – consoarta principalului inculpat din „Tigareta 2”.

A doua manevra facuta de Trutulescu, prin relatiile lui sus-puse a fost una de calibru. Ea a fost realizata in 1994. Este vorba de un credit facut de aceeasi ruda „saraca” a fostului SPP-ist, Emil Resiga, care a luat un imprumut de la Credit Bank Deva in valoare de 400.000.000 lei. Debitul se ridica astazi la doua miliarde lei. Resiga a garantat cu investitii, un bloc de locuinte, cu parter destinat spatiilor comerciale, care se afla astazi doar in faza de turnare a fundatiei. Cat despre creditul inlesnit de Trutulescu firmei KIS Distribution (cea despre care este vorba in scandalul documentelor falsificate, prezentand insemne ale Presedintiei Romaniei), vom da amanunte intr-un numar viitor.

Adina ANGHELESCU

Adrian ARTENE

· · ·

Mercenarii folositi de sarbi si albanezi au facut cele mai multe victime din randul populatiei civile

Jihadul macina Kosovo si Metohia

Separatistii albanezi sunt antrenati de instructori croati si sloveni l Mujahedinii au solde de pana la 15.000 DM l Zeci de tone de armament au fost confiscate de la civilii albanezil O parte din ajutoarele umanitare occidentale cad in mainile separatistilor

Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) a devenit activa la mijlocul anilor 1990 cand, in urma retragerii autonomiei provinciei si a cresterii influentei extremismului islamist, s-au inregistrat numeroase atacuri armate asupra politiei si administratiei iugoslave, mai ales in zonele de la granita cu Albania. De atunci, conflictul care a macinat regiunea a depasit cu mult sfera celor doua etnii implicate direct, sarba si albaneza, tinzand sa cuprinda si alti combatanti.

Conflictuldin Kosovo a atras mii de mercenari

Cei care lupta pentru cauza albaneza au transformat acest conflict intr-un adevarat Jihad (razboiul sfant islamic). Astfel, alaturi de musulmanii albanezi, in trupele paramilitare ale UCK lupta mercenari mujahedini din Bosnia, Turcia, Cecenia, Arabia Saudita, Irak sau Yemen. Aceste grupari sunt antrenate in tabere din Albania de catre instructori croati, animati de sentimente antisarbesti, ofiteri musulmani de origine albaneza, din armata slovena sau ceceni, veterani ai razboiului cu Rusia. De cealalta parte, in formatiunile paramilitare sarbe, s-au inrolat, unii pentru bani si aventura iar altii din sentimente filoslave, mercenari din Rusia, Ucraina, Polonia, Bielorusia, Basarabia si chiar din Romania. Atrocitatile cele mai mari, de o parte si de alta, ale acestui razboi, facute tocmai de acesti mercenari, platiti cu bani grei.

Armatade Eliberaredin Kosovoeste sustinuta logistic si financiar de tarile arabe

Albania si anumite tari din lumea araba au asigurat logistic si financiar actiunile UCK din Kosovo si Metohia. Conform surselor militare sarbesti din Pristina, nordul Albaniei reprezinta matca taberelor paramilitare, organizate de catre Sali Berisha, fostul presedinte albanez. Cartierul general, aflat in orasul Prist, este condus de catre fratii acestuia, Cazim, Toma si Dzavid, care detin monopolul ilegal asupra drogurilor si armelor ce tranziteaza Albania. Alte tabere in care se antreneaza mercenari UCK sunt situate in Liban, Afganistan si Sudan, fiind finantate de catre oameni de afaceri sauditi. Pentru sustinerea cauzei albaneze, mujahedinii vin chiar si din tarile vest-europene, pe ruta München-Bari-portul albanez Drach-Tropoje, poarta principala de infiltrare a UCK in Kosovo. Soldele acestor veterani variaza in functie de experienta si specializare. Astfel, cei mai bine platiti sunt specialistii in explozivi, care primesc, in functie de criteriile mai sus amintite, intre 5000 si 15.000 de marci germane pe luna. Ceilalti mercenari sunt platiti cu 4000 de marci, beneficiind si de un bonus de 500 de marci pentru fiecare politist sarb capturat, viu sau mort. Aceasta adevarata industrie de teroare este girata politic de insisi liderii miscarii separatiste albaneze. In acest sens, Fehmi Agani, mana dreapta a lui Ibrahim Rugova si totodata seful negociatorilor albanezi cu Belgradul, a avertizat de nenumarate ori comunitatea internationala: „Nu ne putem elibera singuri, dar putem mentine Serbia in situatie de criza, tot timpul”. Pentru a anihila gruparile UCK, armata sarba, cea mai puternica armata din Balcani, a desfasurat in Kosovo si Metohia, forte impresionante, avand ca varf de lance formatiunile paramilitare conduse printre altii de catre celebrul Arkan, urmarit de Tribunalul de la Haga pentru crime de razboi comise in Bosnia. Mercenarii care lupta de partea sarba, primesc, pe langa solda, cate 1000 DM pentru fiecare asalt, precum si dreptul de a jefui satele ocupate. In aceste confruntari au cazut victime, alaturi de combatanti, sute de civili. Sarbii si albanezii s-au acuzat reciproc de atrocitati inimaginabile, dovada stand fotografiile cu trupuri groaznic mutilate, facute de catre ziaristii prezenti, dupa lupte, la fata locului. Statisticile ambelor tabere, din ultimele sase luni, arata ca in confruntari au fost ucisi peste 250 de sarbi si aproximativ 520 de etnici albanezi, numarul ranitilor civili, de ambele parti, depasind cifra de 5000. Nu au fost crutati nici macar copiii in varsta de doi ani, care au fost gasiti ucisi alaturi de familiile lor.

In Kosovo sunt prea multe arme si prea multe maini dornicesa le foloseasca

Conform unor surse militare sarbe, numarul impresionant de victime din randul civililor s-ar explica prin faptul ca, in majoritatea cazurilor, civilii albanezi ar fi fost sacrificati chiar de catre UCK. De pilda, atunci cand se infiltrau peste granita, din Albania spre Serbia, gherilele albaneze testau terenul cu grupuri de femei si copii iar atunci cand erau reperati de catre patrulele armatei sarbe, acestia, in mod invariabil, erau primele victime. In alte situatii, punctele fortificate de catre separatisti erau sustinute de catre sateni, inarmati fortat si amenintati cu moartea in cazul non-combatului. Dovada sta chiar faptul ca, la apelul autoritatilor sarbe, cei care s-au inghesuit sa depuna primii armele au fost tocmai acesti localnici, prinsi la mijloc de focul evenimentelor. Astfel, in districtul Decane, la vest de Pristina, au fost predate, de catre civili, peste 20 de tone de armament si munitie. La Prizren, oras situat in sud-vestul provinciei, aproape de granita cu Albania, au fost colectate 400 de arme automate, 300 de mine anti-tanc, 30 de mitraliere grele si o imensa cantitate de grenade defensive si munitie. De asemenea, in depozitele de armament ale separatistilor albanezi, capturate de catre armata sarba, au fost descoperite, doar in ultimele saptamani, zece tone de armament, 100.000 de cartusiere, zece mortiere grele si zece aruncatoare de grenade. Luptatorii UCK sunt inarmati cu armament sofisticat, de ultima generatie, care, conform expertilor militari, nu se afla in dotarea nici unei armate regulate din lume. Dupa aceeasi experti, tragatorii de elita albanezi folosesc lunete de fabricatie belgiana, asistate de microprocesoare ce calculeaza viteza tintei in miscare, precum si unghiul de incidenta al acesteia cu glontul. De atacurile lunetistilor UCK, din Kosovo, nu au scapat nici macar masinile blindate ale presei occidentale, care purtau, la loc vizibil, sigla televiziunii. Sutele de milioanele de dolari investite in acest armament nu slujesc procesului de normalizare a situatiei si solutionare a conflictului ci, dimpotriva, il acutizeaza. Pe de alta parte, o cantitate insemnata din ajutoarele umanitare, canalizate, catre refugiati, de catre comunitatea internationala, a cazut in mainile luptatorilor UCK, sustinand, in mod indirect, acest razboi.

Corespondenta din Pristina, de la corespondentii nostri speciali, Sorin Ghica si Petre NiTeanu  ”

· · ·

 

2 Comentarii

Credeti ca DNA il va lasa sa candideze la PREZIDENTIALE,
pe dottore V. Ponta?
(dupa crima, plagiat, urmeaza cumva si…genocid?)

https://www.facebook.com/groups/231819893629902/

Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: