Nelson Mandela, din perspectiva unui român dezamăgit

Nelson Mandela

A mai murit un om în deșert, zilnic mor neștiute  milioane pe Pământ  iar în zona  deșertului Namib pot fi zeci de mii pentru că, în Republica primul președinte al Africii de Sud un sfert din populație este în șomaj și trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi,  și alături de ceilalți, care încă știu pe ce lume trăiesc, sunt mândră că am fost contemporană cu o astfel de personalitate.

Mulți dintre politicienii noștri și-ar dori să fie considerați de o teapă cu Nelson Mandela, cu jurnaliști precum Lucia Hossu Longin   mâine vom afla că și Victor Viorel Ponta s-a luptat cu apartheidul lui  Traian Băsescu , nimic nu m-ar mai mira din partea lor după ce  Adrian Năstase a fost comparat cu Iuliu Maniu și alți martiri ai neamului românesc, și să primească și un premiu Nobel pentru Pace eventual.

Gașca lor este puternică, majoritatea de 70% din Parlamentul țării nu-I pune pe gânduri , oricât ai vrea să fii de calm simți cum țipă toți nervii în tine , ți-ai dori să dea peste hoți și mincinoși câte un tanc , justiția se mișcă surprinzător de calin, iar în acest timp doar niște  copii, femei și bătrâni încearcă , iluzorie dorință, să lupte cu ei.

Nu știu câte zile vor trece,  bănuiesc că  de la 1 Decembrie până la Crăciun, și toți cei care acum stau înconjurați de către jandarmerie vor fi făcuți mat.

Nici de mi-aș pune –un șort pe mine, nici de-aș mânca jăratec precum calul din poveste, nu am puterea să mă sui acum  pe munte, la Padeș de unde-mi sunt rădăcinile, să bat voinicește călcăi și să –I anunț pe toți că Revoluția începe în sfârșit.  Corneliu Coposu

Privesc fotografiile cu Nelson Mandela și-mi amintesc de seniorul Corneliu Coposu, asemănarea dintre ei îmi pare uluitoare , și realizez , a nu știu câta oară , cum noi poporul roman nu știm să ne prețuim eroii decât, poate, după moarte.

Și ca orice roman care se respectă, după atâta cugetare,  voi merge la piață după mâncare  iar deseară o să cânt un colind că doar ne este bine ca nație și vin sărbătorile de iarnă.

 Macel la Pungesti (video),

Fracking Romania | România. Sat polițienesc,

Mesajul Regelui Mihai pentru…

Jandarmeria, la fel ca armata și securitatea acum 24 ani, este alături de noi.

în tabel, la psi. veți găsi multe alte duzini.

anacondele,  Dan, Scorpio, Carmen  Pricop, Maria Calin,adriana tirnoveanu, Adrian, Adriana, Drugwash, dordefemeie, maya, racoltapetru6, Vienela, Radu Thor adicherish, ComiCultural,  Alina, Gabriela.

6 Comentarii

Să ştii că m-am gândit că ai să scrii despre Nelson Mandela! Ce n-am gândit e felul în care ai întors condeiul ca să împungi cu vârful ascuţit în politicienii şi ziariştii români!

Apreciază

Mă bucur de faptul că ai ajuns să mă cunoști.😆 Sunt conectată la evenimente și deși îmi doream să continui povestea începută sâmbăta trecută n-am rezistat tentației 😦

Apreciază

Mi-a plăcut că ai amintit despre trecerea în nefiinţă a lui Nelson „Trouble maker” Mandela. Sunt întrutotul de acord cu tine, a fost o personalitate a secolului trecut. Doar că, cu riscul de a te supăra, comparaţia cu Corneliu Coposu mi se pare nedreaptă. Seniorul politicii româneşti, poate singurul om cu coloană vertebrală pe care ni l-a adus în faţă lovitura de stat din 89 a fost un om fără de pată, un om căruia nu i se va putea reproşa nimic niciodată. Personalitatea lui Mandela a suferit în timp o cosmetizare. Lumea pare să fi uitat că la baza condamnării acestuia a sta şi faptul că se afla la conducerea unei formaţiuni politice cu apucături de reţea teroristă. Asta ca să nu mai spunem faptul că, ceea ce a trăit Corneliu Coposu în închisorile comuniste nu poate fi comparat cu regimul de detenţie la care a fost supus Nelson Mandela.
Dar, cum vorba românească spune : „Despre morţi numai de bine”, văd şi eu acum doar realizările acestui om şi mă alătur celor care spun : RESPECT !

Apreciază

Bună! Amănuntele pe care mi le-ai relatat, îți jur, nu le cunoșteam cu toate că despre Nelson Mandela am auzit de când eram foarte tânără. Nu mă supăr, sufăr însă că unui om ca seniorului Corneliu Coposu nu i s-a decernat un premiu , chiar dacă nu un Nobel pentru Pace, și abia după moarte românii l-au recunoscut meritele certe pe care le-a avut.
Mai îți amintești când tovarășul Iliescu a vrut să-l întineze afirmând că ar fi fost și el turnător ? În mod curios, Virgil Măgureanu i-a luat apărarea.

Apreciază

Îmi amintesc chiar foarte bine. Este şi motivul pentru care Iliescu şi PSD-ul ca şi unică progenitură a acestui bolşevic nenorocit sunt, din punctul meu de vedere, cele mai nenorocite lucruri care i s-au putut întâmpla poporului ăstuia.
Dar, da, cei din partidul al cărui şef era Mandela, cam aveau obiceiul să pună la cale şi să şi ducă la îndeplinire atentate care şi atunci ca şi astăzi nu puteau şi nu pot fi considerate ca justificate indiferent cărui scop le sunt subordonate.

Apreciază

Pingback: Du(zi)na de cuvinte | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: