Balul bobocilor

I

Urcam greu scările, încă nu mi-am revenit după boală, gândindu-mă cât de dificil îmi va fi să dau cele 20 de bilete la bal.
„E, e cam albastră situația !”
Majoritatea colegilor recunoșteau că nu mai întâlniseră un astfel de colectiv unde aproape nimeni, aproape este impropriu spus pentru că niciunul nu era la ora actuală promovat decât la obiectul religie, nu știa nimic.
Străvezie până la o dispariție totală le era cunoașterea noțiunilor de matematică, nu era ceva nou pentru mine, dar să ia note proaste chiar la toate materiile era un record absolut.
„ V-am adus bilete pentru Balul Bobocilor. Din păcate n-am decât 20 de bucăți. ”
Eleva ce are părul cu reflexe de un blond ruginiu, Elena o cheamă, mi-a răspuns promt.
”Nu vă necăjiți doamna dirigintă, nu vrem să mergem la bal.Nu ne place.”

imagesCAPNNOSV
Are niște ochi de un verde smarald, e frumoasă foc, și mă întreb de ce oare n-o fi fost selecționată.
„E tare scundă! Păcat !” îmi răspund singură în sinea mea.
„N-au bani doamna. Nu vor să recunoască. ” Marius, cel care are părul cu părul cu șuvițe roșiatice, îmi pare natural , are mai multă îndrăzneală, el a mai fost odată în clasa a noua.
„Nu-i adevărat ! Doamna dirigintă nu-l credeți pe el !” zice celălalt Marius, cel cu părul negru ca smoala. Îl bănuiesc a fi romm pentru că este mai plin de curaj, unii se plâng că ar avea tupeu, dar mie îmi pare în limite normale ținând cont că stă într-o casă a copiilor .
„Măi copii, voi vreți ca vineri toți să se distreze iar voi să faceți matematică cu mine toată ziua ? ”
„Aveți de gând să faceți matematică cu noi și în restul orelor ? ”
M-a întrebat un băiat cu un chip surprinzător de trandafiriu pentru vârsta sa și tare drăgălaș.
„Voi nu știți cât îmi place mie să rezolvăm exerciții ?”
„Ba da. ” Au răspuns în cor mai toți și vizibil nemulțumiți.
„Iau eu unul.” Cere primul bilet Radu, băiatul care vine îmbrăcat zilnic doar cu cămăși albe.
„Of!” S-a spart gheața. Încep să ceară unul câte unul câte un bilet pentru bal.
Când văd că au încetinit cererile, n-am dat decât jumătate, plusez.
„În loc de ora de dirigenție, înainte de bal, mergem la cofetărie să mâncăm o prăjitură împreună. ”
„Cui nu-i place să mânânce dulciuri ? ”
”Doamna, eu sunt bolnav și n-am voie să mânânc. ” El este Ionuț.
„Bine, fac o concesie, tu n-o să mânânci prăjitură. ”
Am reușit să dau 19 bilete și sunt încântată. Poate se vor simți și ei altfel dacă mă vor vedea și în altă postură, mai umană, decât cea de profesoară de matematică.

images[9]

II

„Doamna profesoară, participă cineva de la dumneavoastră din clasă la bal? A fost cineva selecționat ?”
„Ela, nu.”
„Cum doamnă? Aveți fete frumoase. Vedeți, suntem discriminate! Nici de la noi din clasă, suntem tot de la profilul lemn ca și ei, acum doi ani n-a fost nimeni selecționat.”
Mă gândesc că este posibil să aibă dreptate, eu una îi văd frumoși doar după cum se descurcă la matematică și de aceea nu pot să fiu numită ca o persoană obiectivă în această privință.
„Mai am un bilet. Te rog să vii și tu, să mă sprijini. Doar se știe ce derbedei sunt.”
„Vin doamna profesoară. ”

Când ieșim pe poarta școlii suntem puțini. Șase elevi și cu mine șapte. Nu sunt stresați, nu urmează să fie ascultați și notați , de aceea chipul lor radiază. La început doar cele patru fete dialoghează cu mine , băieții sunt mai reținuți.
Este soare cu ger, cerul nu-i cenușiu ca ieri,  dar suntem fericiți cu toții că am scăpat din „închisoarea de maximă siguranță” cum este poreclită școala noastră în ultimul an.
În sfârșit, după vreun sfert de oră, un băiat zgribulit și înnegrit de frig mi se adresează.
„Să știți că eu în ultimile zile am mâncat atâtea prăjituri încât nu mai pot să văd măcar una în față. Vin la cofetărie dar să știți că nu cumpăr. ”
„Bine. ” îi răspund fără niciun comentariu mirându-mă în sinea mea de belșugul de la el din familie.
„Doamna, nici eu nu cumpăr. Sora tatei face zilnic prăjituri și ne adduce și nouă. Sunt sătul.”
„Eu știți că sunt bolnav ? Ați reținut? ”
„De ce suferi ? De diabet ? ”
”A, nu doamna. ”
Băiatul cu părul ca smoala nu comentează. Știu că el nu are bani. Mihai recunoaște adevărul.
„Abia am avut bani pentru bal, pentru prăjitură nu mai am. ”
Fetele care-au venit cu noi și vreo câțiva băieți își cumpără prăjituri de 4,5 lei sau de 5 lei bucata. Realizez în sfârșit de ce Maria a preferat să rămână la școală și să vină la spectacol mai târziu.
Îi număr pe băieții care nu și-au comandat ceva și cumpăr pentru noi toți câte o baclava de 2 lei. Nici bugetul meu nu este prea mare și pentru cei care nu mi-au adus banii pe bilet am dat eu.
„Gabi, ce zice mama ta de modul cum te descurci la liceu ? ”
„Eu n-am mamă.”
„Ți-a murit ?” Întreb necăjită de faptul că am pus o astfel de întrebare într-un astfel de moment.
„Nu. M-a părăsit de mic. Nu o cunosc. Mă crește bunica din partea tatei. ”
„Cum se numește prăjitura? N-am mâncat niciodată până acum.”
„ Iuli, se numește baklava. Este specifică turcească. ”
„Gata, putem să mergem ? ”
Ne ridicăm și ne îndreptăm spre locul unde se va desfășura balul. În drumul nostru ne oprim să facem fotografii în unul dintre parcurile orașului.

1465347_487447781370237_1800340868_n[1]

III
În sala Centrului Cultural este frig pentru mine, mă tot gândesc înțepenită de durere că n-am să pot termina articolul pentru   clubul Psi., care –am fost bolnavă dar elevii nu se plâng de asta. Cei ai căror dirigintă le sunt s-au așezat cuminți, undeva în spatele sălii, și urmăresc tăcuți spectacolul ce se desfășoară pe scenă. Acolo sunt 7 perechi de fete și băieți care sunt supuși la diverse probe așa cum se poate vedea și în emisiunile de divertisment ale televiziunilor de consum. Cum eu n-am obiceiul de a mă uita la astfel de programe le privesc cu multă atenție. Cei mai mulți dintre ei îmi sunt absolute necunoscuți și de aceia nu sprijin pe nimeni în mod deosebit. Mă uit spre elevii mei și îi simt că sunt stăpâniți de aceleași sentimente.
„Ema! Ema! ” strigă mai mulți din sală susținându-și colega de clasă.
Văd printre concurenți doi foști elevi și mă bucur deși nu înțeleg cum de băiatul a fost selecționat.
„Este bogat.” Nu mă pot abține să nu gândesc. Băiatul al cărui mamă sponsoriza în anii trecuți toate activitățile, cel care în luna iunie a primit un premiu de excelență pentru mediile obținute în cei patru ani de liceu, abia a obținut nota 5,05 la matematică la bacalaureat.
Printre cei din trupa care cântă hip-hope îl recunosc pe băiatul mut de la matematică dar mă bucur enorm că strălucește și el într-un domeniu.
Se ajunge la faza în care elevii defilează pe scenă în ținută de seară și mă uimeșc ținutele lor frumoase.
Rochii roz, roșii, gălbui, argintii sau violet, costume elegante cumpărate special pentru o astfel de ocazie.
Mă uit spre elevii mei, sunt tăcuți din cale- afară, a apărut și Ela la braț cu prietenul ei, stau în picioare pentru că locurile le sunt ocupate cu toate că au plătit pentru bilete, și mă gândesc câtă dreptate a avut ea, o adolescentă de 16 ani.
Se jurizează și se înmânează premiile. Pentru prima oară în această seară mă bucur și eu. La tombolă s-a tras numărul biletului unei eleve a cărei  sunt dirigintă și este chemată ca să primească un premiu. Radiază de fericire când ajunge pe scenă și este atât de frumoasă încât sunt mândră de ea.
Mă aștept să înceapă balul pentru cei câțiva elevi care n-au fost nevoiți să plece acasă pentru că pierdeau ultimul microbuz, să se simtă în sfârșit și ei egali celorlalți.
Ela și prietenul ei , ca și mine de altfel, au observant că pe rândurile unde stătuseră elevii mei nu erau aruncate gunoaie pe jos ca în restul sălii.
„Trebuie să recunoașteți că au fost cei mai civilizați, n-au fluierat și n-au aruncat cu peturi pe jos. Să fiți mândră de ei !”
„ Sunt Ela, sunt.”
„Gata, s-a terminat!”
Am înțeles și eu că balul nu mai avea loc. Elevii fuseseră păcăliți.
Mi s-a accelarat pulsul  și i-am spus organizatoarei.
„Pe mine să nu mai contați, eu nu vă mai vând bilete.”

Au scris :

Sonia, dor, Vienela, vavaly, lili3d,Irealia,Spunsieu, dordefemeie,Drugwash, alma nahe, greenleaffy, Duzină de cuvinte trandafirii | Hipertensiv, Duzina de cuvinte- Paleta de idei colorate | Cățărătorii, ch3815h, psi-words – duzina de cuvinte: pastel

Psi, Dor, Vienela, Scorpio, AdrianaMaya, Adrian, Anacondele, Carmen Pricop, Ch3815h, Alma Nahe.

Cum tabelul de la psi nu mai poate să fie copiat mă chinuiesc din greu.

Anunțuri

8 gânduri despre „Balul bobocilor

      1. Mi-am dat seama din tonul vocii tale ca nu a fost in regula, dar la asa ceva nu m-am asteptat: sa nu le oferi copiilor ceea ce le place mai mult, distractia, pt care au mai platit si bilet. Urat.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s