Piaţa Taksim nu mai e în România !

Înainte de evenimentele din decembrie 1990 , când singura noastră speranță de a scăpa de nea Nicu era doar moartea sa, n-aveam timpul necesar, cozile ne mâncau tot timpul, de a pica într-o depresie justificată și ne tărâiam prin viață eliberându-ne de propriile frustrări prin bancuri, mai mult sau mai puțin reușite, despre care am aflat mult mai târziu că și ele erau inventate tot de omniprezenta securitate.

250px-Balcon_universitate[1]

Zilele în care ne îmbrățișam cu toții, nu chiar atâția dar oricum eram majoritatea, s-au spulberat într-o clipă și ne-am văzut din nou divizați și noi, toți cei care speram într-o democrație adevărată, am descoperit că suntem iar minoritari.
Inutil am cântat în Piața Universității, din huligani ajunsesem golani, săptămâni de-a rândul pentru că vorba mieroasă și tovarășească a lui Iliescu a fost pentru toți ceilalți mai eficace , precum odinioară cântecul sirenelor, și a dat roadele știute .

images[2]
Nici tornada ce s-a abătut asupra celor ce strigam în gura mare adevărurile, ce speram să ne elibereze pe noi toți de spaimele regimului totalitar, nu le-a limpezit majoritarilor mintea îmbâcsită de lozincile auzite jumătate de secol.

mg-4704[1]

Acum, în ziua în care comemorăm 13-15 iunie 1990, dezamăgită definitiv și ireversibil nu pot să –mi zic decât că „Piaţa Taksim nu mai e în România !”

Anunțuri

7 gânduri despre „Piaţa Taksim nu mai e în România !

  1. Am mai scris despre…
    Trist, adevarul…
    Romania a incaput pe mana clicii comuniste conduse de Ilici, care si-a conservat puterile prin toate mijloacele, chiar si prin forta si intradevar 23 de ani s-au dus degeaba.
    Justitia nu este libera atata timp cat acest personaj sinistru pentru Romania nu va merge unde ii este locul si impreuna cu el, sunt destui care ar trebui sa-l urmeze.
    Pacat ca generatia mea nu vrea sa-si mai aduca aminte, pacat ca generatia tanara nu stie si perpetueaza…
    Vi-l mai amintiti pe actorul Calin Nemes?
    „Circulați. Totuși, gândiți-vă că într-o bună zi se va încheia și viața voastră supusă stomacului. Iertați-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veți muri. Și dumneavoastră, și eu. Mai devreme sau mai târziu. Și ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieții noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii și adolescenți ai lui decembrie 1989. Și, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Știu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”
    Imi vine sa plang, unde a ajuns aceasta tara!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s