Așa cum vă imaginați cu toții, nu doar oamenii ajunși la ananghie, precum fostul premier Adrian Năstase la pârnaie, se gândesc serios, după ce furtuna a trecut și un amurg sângeriu se ivește la orizont, lipsit de orice adiere de vânt și de ploaia rece ca gheața a trădării, când încă hainele le sunt ude de sudoarea prelinsă în exces de la emoțiile prin care-au trecut, la Iuda.
Avem cu toții, că nu e om să nu fi fost trădat vreodată-n viață , în vedere doar faptul că ne-a surprins o astfel de purtare din partea unui prieten sau iubit și uităm cu desăvârșire procesele de conștiință ce au dus mai apoi la sinuciderea fostului apostol Iuda Iscarioteanul.
Oricare, dintre cei care-au trădat vreodată, nu este nici măcar o umbră în genunchi a celui care , pentru treizeci de arginți găunoși, și-a vândut, pentru că o avea, conștiința.
Două întâmplări, ce n-au nicio legătură între ele, mi-au venit în minte, joi 9 mai, vâzându-l pe inspectorul general școlar Horia Toma zâmbindu-i directorului nostru .
Acesta, rămas la un moment dat singur , alături de șeful suprem la nivel de județ și numeroasele coroane de flori depuse teatral lângă momumentul eroilor, că doar pe ei îi cinsteam noi atunci, a beneficiat de un zâmbet dăruit cu larghețe de politicianul versat , hârșâit prin mii de comploturi, iar pe chipul său s-a putut citi aceea fericire pe care o năștea oricărui muritor de rând, îmi închipui și eu , celebra Mona Lisă.
Doar cu câteva minute în urmă m-aș fi ținut cu mâna de burtă de atâta râs dacă n-aș fi fost înconjurată de oficialii USL-iști serioși precum niște cioclii dar încântați la culme de discursul lui Mircea Cozma, un atlas al politichiei prahovene, despre Burebista, acela din istorie, și legătura sa cu comuna Măgurele din Prahova.

„Cărmenuța, vom rămâne prieteni, nu-i așa ? ” îmi spusese Horică când m-a sunat la telefon a doua oară în aceea zi.
Prima dată avusese grijă să-mi amintească că nu este bine să te pui cu el.
„ Te bag în pușcărie dacă aflu c-ai înființat o grupă de grădiniță doar ca să-ți angajezi vreo prietenă! ” Era deputat liberal pe atunci și, bănuiesc eu că toate pârghiile se găsesc în mâna lor, a politicienilor de la putere, știa ce spune.

Nu mă zbătusem să angajez o a doua educatoare la Bughea de Jos ca să creez unei amice un post, prietenele sunt oricum niște viitoare Iuda atunci când li se ivește ocazia să trădeze, ci pentru simplu fapt că sărmana educatoare , cea deja existentă în schemă, se chinuia de peste două luni cu cinzeci de copii într-o grupă.
„Dă-ne Doamne nouă pâinea noastră cea de toate zilele și ne iartă nouă greșelile noastre precum le iertăm și noi greșiților noștri !”

Prietenul meu liberal mi-a trimis apoi brigadă disciplinară, e drept nu el personal ci finul său, corpul de control al prefecturii….
psi este cea care a ales cuvintele și de această dată scăpându-ne de o grijă iar noi ceilalți, cuminți cum ne știți, am scris câte ceva : tibi, Scorpio, vantdetoamna, carmen pricop, vavaly, maya, Griska,Vero, Some Words, anacondele
Articole care vin în sprijinul meu găsiți la:
mircea cosma magurele eroi magurele gabriel oprea – Magurele …
Pe urmele lui Burebista, la Măgurele – Dezvaluiri – Jurnalul de Ilfov
Inițiativa lăudabilă rămâne totuși :Mircea Cosma: „Un milion de copaci pentru un milion de eroi …
Dacă toate acţiunile lor au ca punct de plecare interese personale, le e tare greu sau chiar imposibil să înţeleagă că mai există şi oameni oneşti… 😦
ApreciazăApreciază
Nu mă gândisem la acest aspect ba, din contră, mă minunam de ce se poartă astfel. 😦
ApreciazăApreciază
Nici-o facere de bine nu rămîne nepedepsită, nu?
N-am trădat pe nimeni niciodată deşi am fost trădat.
Am preferat să iau asupra mea întreaga vină atunci cînd am greşit, decît să „torn”.
Cum ar veni, în vremurile astea, sînt fraierul perfect 😆
ApreciazăApreciază
Sper să nu fim prea puțini. 😆
ApreciazăApreciază
despre iscariotean promit să vă invit la o dezbatere curând, este un subiect asupra căruia am stat de multe ori pe gânduri. ba chiar mă gândesc că am putea inventa nişte subiecte frumoase pe marginea cărora să povestim într-o seară. mă gândesc… 🙂
despre trădare… uneori suntem consideraţi ca fiind trădători pentru simplul fapt că alegem să plecăm, să părăsim un drum care nu mai corespunde aspiraţiilor noastre. oamenii sunt egoişti şi reacţionează greu la despărţiri, la schimbări. de aceea eu nu cred că nu am trădat niciodată, chiar dacă nu a fost cu voia mea.
despre felul tău de a împleti cuvintele, pasunea ta pentru politică şi lupta ta pentru adevăr, ştii deja… mulţumesc.
ApreciazăApreciază
Abia aștept o astfel de provocare pentru că găsesc că o dezbatere de idei ne este mult mai benefică decât pritocirea unor gânduri în singurătate. Dacă te gândești la o plecare ca la o trădare, atunci numărul celor care ne considerăm nevinovați va scădea considerabil. 😦 Dar, fie și așa!
ApreciazăApreciază
ştii tu cum e cu ridicatul pietrei, nu? 🙂
nu sunt o persoană profund religioasă, nu stau cu nasul în cărţile sfinte şi nici nu merg la biserică, dar dintre toate păcatele pentru mine cele mai mari sunt vanitatea şi judecata aproapelui. religia lui Iisus este o religie a acceptării şi a iubirii, numai că noi uităm… prea lesne uităm ce am iubit cândva.
ApreciazăApreciază
Nu se spune oare că ura este reversul iubirii ? Și că, cu cât a fost mai mare dragostea, cu atât mai puternică este ura ? 😦 Nici eu nu vreau să mai arunc piatra, ea a fost deja trimisă. 😦
ApreciazăApreciază
E trist când lumea își vinde conștiința, prietenii sau convingerile pe 30 de arginți. dar e și mai trist când o dau gratis
ApreciazăApreciază
Acei arginți le motivează gestul sau este bine să se pună bine cu puterea indiferent care e aceea ?
ApreciazăApreciază
nimic nu le motivează gestul, eu așa cred
ApreciazăApreciază
N-am argumente ca să te contrazic, Dumnezeu cunoaște cel mai bine ce-i motivează.
ApreciazăApreciază
Uneori, trădarea vine fără niciun motiv concret. Poate doar din inconștiență…
ApreciazăApreciază
Da, este posibil ca și inconștiența să fie un motiv, cine știe cu adevărat.
ApreciazăApreciază
Trădarea – un subiect interesant 🙂 Probabil că am fost trădaţi cu toţii, măcar o singură dată… Şi poate că uneori am trădat fără să vrem, sau fiindcă n-am avut de ales…
ApreciazăApreciază
Ca subiect, trădarea poate fi nu doar interesantă dar și diversă, ai dreptate! Dar eu mă referisem doar la aceea trădare care are ca scop un interes material. Iuda Iscarioteanul a înțeles că arginții nu-i liniștesc conștiința. Dar câți o au ? 😦
ApreciazăApreciază
Eu cred că în spatele oricărei trădări se ascunde (uneori atât de bine încât nu-l vede nici măcar trădătorul) un interes material… Fiindcă, odată ce reuşeşti să te ridici mai presus de interesul material, te ridici şi mai presus de trădare… Dar câţi reuşesc? 🙂
ApreciazăApreciază
100% sunt de acord cu tine! Când „Iuda”, din viața mea, m-a trădat mi-a adus și argumente cum că de fapt eu o făcusem mai înainte. Nu putea să-și recunoască, în fața propriei conștiințe, trădarea pentru că și-ar fi pierdut respectul de sine. 😦
ApreciazăApreciază
Foarte frumos articol, am o intrebare… acest oras/sat/comuna e din Maramures?
ApreciazăApreciază
Nu, este un orășel turistic din Prahova.Se numește Vălenii de Munte.
ApreciazăApreciază