De câte ori se ivea ocazia, eram deja profesoară, mama se plângea râzând cunoștințelor sale sau neamurilor noastre de mine , fiica sa.
„N-am văzut pârâcioasă mai mare decât fiică -mea și părintele!”
Părintele Florian , la dânsul se referea mama mea , era un oltean cu suflet curat și o mare iubire pentru adevăr și dreptate și venise tocmai aici, pe meleagurile prahovene , ca să se însoare cu conița preoteasă.
Amândoi ne înțeleseserăm bine încă de la început pentru că știuse cum , arătându-mi respect și înțelegere, să –mi vorbească despre Dumnezeu și Sfânta Scriptură. Era un preot cu har, un dar pe care puțini îl au cu adevărat, iar pașii mei spre credință, sub îndrumarea sa, erau mici dar siguri. Discursurile pe care ni le ținea mie și coniței sale, în mica bucătărie a fostului conac de odinioară, erau un adevărat regal.
Mărturisesc acum, după treizeci de ani, că la început căutasem în dânsul, bătrânul cu părul alb, și chiar regăsisem , pe bunicul pierdut de când aveam doar patru ani și cu al cărui dor îl duc și și astăzi.
Dar să revin în zilele noastre, când pomii sunt în floare iar ramuri cu flori roșii sau galbene ne încântă privirile obosite încă de griul iernii sau , mai bine zis, al vieții cotidiene.
V-am scris de atâtea ori despre necazurile mele legate de profesia mea, încât , temându-mă că aș putea să vă plictisesc ,bat în lemn pentru că nu-mi doresc să se întâmple, am început să le povestesc vecinilor și cunoștințelor mele din oraș. Deocamdată.
Ieri, când mă întorceam de la școală , mă întâlnesc cu o fostă colegă acum pensionară.
„V-am văzut la televizor. Felicitări ! Ați vorbit bine. ”
„Ați ajuns o mică vedetă! ”
Râdem împreună când eu îi spun cu sinceritate că nu asta mi-am dorit.
Cu toate că noi două, ne cunoaștem de mai bine de douăzeci de ani , abia ieri mi-a povestit prin ce a trecut și soțul ei.
„Într-o vacanță de vară îl cheamă directorul de acasă pe bărbatu-miu, și acolo la intrarea din spate, fără martori, îi spune că trebuie să meargă în școală și să schimbe în catalog media la materia sa pentru ca vreo câțiva băieți de bani gata să nu mai râmână repetenți. Bărbatu-miu i- a zis că vine întâi acasă , s-a împlinit sorocul și capra trebuie să fete, și că precis o să-l sprijine pe manager , cum se spune acum.
Altă dată, povestește cu nesaț doamna T, am numit-o ca-n romanul lui Camil Petrescu, l-a chemat pe bărbatul ei ca să-i facă teorie, tot directorul, că doar el este tartorul într-o școală, taie și spânzură, pentru că nu-i dăduse subiectul de la teza pe care urma să i-o dea unui elev , fiu de patron.
Dar mai bine să revin în zilele noastre, când pomii sunt în floare iar ramurile cu flori roșii sau galbene ne încântă privirile dornice de iubire.
Au mai scris : psi, Scorpio, tibi, Vero, psi 2, Some Words,Max , alma nahe, lili3d
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
Sper să nu mi se întâmple vreodată… 🙂
ApreciazăApreciază
Și eu speram să ies la pensie și să nu întâlnesc astfel de specimene de director. 😦 Mi-e coleg și îmi face anticampanie!
ApreciazăApreciază
paracioaso!!!! :)))
ApreciazăApreciază
Mi-e rușine 😦 dar ce pot să fac ?
ApreciazăApreciază
Din fericire mai sunt încă profesori care nu cedează presiunilor și nici „ofertelor” generoase ale părinților plini de bani.
ApreciazăApreciază
Cu cât trece vremea, cu atât este mai greu! 😦 Corupții au devenit foarte puternici ! 😦
ApreciazăApreciază
Greu in zilele de azi cu mafia care e .
Invatamantul a ajuns un sistem mafiot din pacate .
Iar meritele nu mai sunt pe drept acordate . . .
Imi pare rau ca sunteti supusa la presiuni din partea Directorului
In loc sa va aprecieze !
ApreciazăApreciază
Din păcate, da!
ApreciazăApreciază
ola, draga mea ,si eu depanai firul cu primul popa de m-il amintesc .Eram copil si cind ne jucam pe ulita si trecea preotul,dar eu tot popa o sa-i zic,lasam joaca si ii sarutam toti mina,daca erau femei la poarta cu lucrul ,cind trecea popa se ridicau toate in picioare si ii sarutau mina,ce e drept era comunicativ ,dar acum fac legatura popa dupa vremea aia dintr-un satuc oltean isi permitea sa-si tina copii la BUCURESTI,la scoala.C ind a plecat din sat dupa multi ani de popie l-au plins amarnic oltenii.Al doilea popa era mai tinar cu mult chiar contaran de al meu care a facut 5 copii,si a fugit cu amanta, mama copiilor ar trebui declarata mama eroina si-a crescut singura copii si cred ca doua fete au si facultate,iar soborul popimii cum s-o numi din ROMANIA ,nu s-au interesat ,dar sa o mai ajute pe saraca femeie cum isi creste copii singura,bine ca popica cu gagica a facut de asa natura ca nu a iesit din popie.S i as putea continua si cu ceilalti dar cind analizez lucrurile de aici imi vine scirba,ASA CA BIETII ROMANI NU AU AVUT NICI MACAR SPRIJIN DUHOVNICESC,BINE SINT CONVINSA CA AM AVUT SI AVEM SI POPI DE VALOARE DAR SINT DEPARTE DE NOI.iAR CU CACATUL TAU DE DIRECTOR SI CU ALTI DIRECTORI DE ACEIASI CALITATE,DACA AR TRAI INTR-O TARA CIVILIZATA NU AR MAI PROFESA MESERIA ASTA NICI-O DATA,PUPICI si scuze ca scrisei mult.
ApreciazăApreciază
Ola! Poate o să reușesc să-ți răspund printr-un articol. Azi am scris niște note, vreo 7 pagini, pentru mâine.
ApreciazăApreciază