Oreliștii vor ședință, se numește Consiliul de Administrație al Școlii !

Astăzi am aflat de la o prietenă bună că nu se mai folosește expresia de pupi-n-curiști, noțiunea este depășită cu toate că fiecare dintre cuvintele ce o formează se găseste chiar și în DEX -Online , pentru că nu mai este de bontón.
Acum , ca orice modă trecătoare , este în mare vogă, cel puțin în mediul sanitar , să-i numești oreliști pe cei care –i ling pe șefi în urechi spunându-le tot timpul și fără urmă de rușine că au dreptate. „ Da, să trăiți ! ”

Orice elevă care nu învață la matematică, să fie promovată !
Orice elevă care nu învață la matematică, să fie promovată !

Am fost înștiințată, cu citație și semnătură de primire ca la tribunal , că urmează să fiu audiată într-un Consiliu de Administrație.
Abia aștept să văd pe pielea mea și cu proprii ochi cum se desfășura o ședință de tip Stalinist. Oricât m-aș strădui să-mi imaginez o întâlnire normală, cu discuții civilizate, pro și contra, mi-este imposibil. Directorului meu îi place la nebunie să se audă vorbind și , după cum am observant, nici nu poate să urmărească ideile exprimate de altcineva. Nimic nu este mai interest decât ce spune el. Oricum așa crede.

Cum , doar pentru 41 de absențe să fie exmatriculat ? Să nu mai aibă voie să doarmă în timpul orelor ?
Cum , doar pentru 41 de absențe nemotivate să fie exmatriculat ? Să nu mai aibă voie să doarmă în timpul orelor ?Nu se poate !

Păi, ia imaginați-vă , cine îndrăznește să-l contrazică pe managerul nostru numit de USL-ul conducător cu 70% ?
Mai degrabă pot să văd cu ochii minții cum se despică marea ca să poată trece poporul evreu proaspăt ieșit din sclavie decât să mi-l imaginez pe vreun coleg sau pe vreo colegă de a mea îndrăznind să-l contrazicâ pe șeful suprem, cel care promovează repetenții și apără chiulangiii .

Din luna septembrie și până în prezent n-a fost ședință la care cineva să aibă vreo părere contrară.

De când a țipat la mine, se albise tot la față și îl trecuseră transpirațiile încât se ștergea automat cu batista tot timpul,  mă gândeam că urmează să moară în fața noastră și i se termină mandatul înainte de a  începe să ne  conducă în mod glorios către dezastrul final , pentru că am îndrăznit să îmi reafirm  curajul de a nu mă înrola  în sindicatul comunist, m-am gândit că nu merită să-mi încarc conștiința cu un deces prematur.

Sigur că este un pamflet, ce ne-a mai rămas,  nouă românilor  care credem în idealuri  și moralitate,  când numărul celor care preferă să fie oportuniști formează  o mulțime echivalentă cu armata turcilor care veneau să ne cotropească   ?

O poveste dragă mie

I.  El era chipeș precum Făt-Frumos dar era bun și bland și niciodată n-ar fi fost în stare să facă față luptei cu vreo Scorpie, chiar de îi era mamă bună, cu vreo vrăjitoare , cu vreun Balaur cu mai multe capete sau cu Zmeul cel Rău și de aceea mai potrivită i-ar fi asemănarea cu miticul Adonis.
Ea era ca o Ileană Cozânzeană, doar că nu avea pletele blonde ce se răsfirau în vânt ci părul tăiat scurt aproape băiețește , modernă cu picioare lungi, lungi pănă-n gât, și niște mâini delicate cu degete de pianist.
Ileana și Mihnea formau o pereche, ce-ar fi stârnit invidie pănă și în Paradis, care emana în jurul lor doar iubire și o dorință cristalină precum vocea Ilenei și caldă ca și
glasul lui Mihnea.

d2fdb73leo[1]
Mi-erau dragi ca nimeni alții, îmi propuseseră să-mi fie nași de cununie atunci când voi vrea să mă mărit cu alesul inimii mele, și simțeam că și ei nutresc aceleași sentimente pentru mine.
Ca în orice poveste el era putred de bogat, chiar dacă trăiam în regimul communist nomenclaturiștii și fiii lor aveau avantaje pe care nici măcar nu le bănuiam unii dintre noi , iar ea era fiica unei subalterne tocmai, acesta-i destinul, a mamei sale.
Noi toți, cunoscuții lui Mihnea , îl îndrăgeam pentru naturalețea și modestia sa, când venea pe la noi mânca untură pe pâine cu o poftă pe care-o bănuiești doar la cei care visează la icre negre, și nu cred că avea vreun dușman.
Mama Ilenei era o biată infirmieră , foarte mândră c-ar putea să se încuscrească cu ditamai doctorul șef peste tot județul, care se lăuda peste tot cu relația bună pe care o avea cu viitorul său ginere . În acest timp mama lui Mihnea turba.
Toți știam despre conflictele ce mocneau dar știind cât de mult se iubeau cei doi tineri nu ne îngrijoram deloc.

andrews-in-victor-victoria-1024x677[1]
II. Vestea căsătoriei lui Mihnea cu o profesoară de fizică și plecarea precipitată a celor doi în străinătate a fost neașteptată precum bombele de la Hiroshima și Nagasaki și –am crezut cu toții că o vor omorî pe Ileana.
La început, aceasta rămânea retrasă ore –n șir, în dormitorul în care trăise mii de ore de iubire cu bărbatul iubit, și nimeni nu știa ce face sau la ce se gândește apoi, ușor -ușor, a început să iasă din muțenia sa autoimpusă fără însă a se plânge de trădarea iubitului ei și, mai ales, fără a spune o vorbă rea despre el cu toate că , noi toți ceilalți, eram tentați să fim niște critici foarte asprii.

953c3c0jude-law-photo[1]
A apărut în viața sa un alt bărbat care-o curta.
La fel de frumos, Răzvan era un tânăr brunet ce nu mai fusese însurat, și chiar mai bogat decât Mihnea.
„ M-a cerut de soție Răzvan. ” Ne-a povestit senină Ileana.
„Insistă mult. ”
„ Ce-ai răspuns ? ” Voiam, îmi doream mult de tot, să aud din gura ei că acceptat ca să o știu la casa ei și cu copii.
„Ce puteam să –i zic ? Nu pot să-l iubesc și nu vreau să-l fac să sufere lângă mine. Tu știi bine după cine sufăr eu de dor. ”
Ce puteam să zic? Trecuseră destui ani și cu toate că era la fel de frumoasă, timpul nu-și lăsase urme peste ea, șansele de a se căsători se diminuau exponențial.
„ Ai să vezi, va veni o vreme când o să fii fericită !” A fost cred ultima oară când am văzut-o pe Ileana și am vorbit cu ea.

4924401[1]

PS M-am căsătorit în alt județ, am dat naștere la doi băieți și astfel viața m-a rupt de meleagurile dragi mie și de prietenii din copilărie și adolescență. Aflam știri despre evenimentele din viața celor cândva apropiați mie de la mama mea care era nu doar o persoană extravertită dar și o mare povestitoare.
„Am să-ți spun o bombă. ” a făcut mama introducerea în timp ce pregătea cafea.
Am făcut ochii mari întrebându-mă ce lăsase mama mea să-mi povestească la urmă. Trecuseră ore bune în care ascultasem cuminte despre câte se întâmplaseră în lunile de când nu ne văzusem.
„ Ileana s-a măritat ! ”
„Asta-I bombă ? ” Ileana era genul de femeie pe care orice bărbat și-ar dori-o de nevastă.
„Bomba este că s -a măritat cu Mihnea. Lui i-a fost tot timpul dor de Ileana , o visa și o vedea peste tot, și, din acest motiv, a fost atât de nefericit cu profesoara de fizică încât, atunci când a revenit în țară, a căutat-o pe Ileana și i-a povestit toată durerea sa. S-au împăcat, el a divorțat rapid de soția sa, și în sfârșit s-au căsătorit împreună. Sunt fericiți. ”

tibi a propus tema, psi ne iubește și ne găzduiește iar eu am plagiat tabelul de mai jos ca de fiecare dată. Somn ușor !

1. dor 2. tibi
3. anacondele 4. Some Words
5. Scorpio 6. Un blog de poveste | Oborul cu fantezii
7. Vero  8. lili3d