20 de cărți, semințe și lână

I În toamna anului 1980, trecuseră doar câteva săptămâni de când eram o proaspătă profesoară de matematică, să zic că era cam prin luna octombrie, am fost pentru prima oară invitată acasă la o colegă de școală. Nela era o tănără frumoasă și foarte sexi pentru vremurile acelea, genul de femeie pe lângă care trecem întorcând instantaneu ochii și pe care privim  cu curiozitate chiar dacă suntem de același sex. Închid ochii și, după treizeci și ceva de ani , o văd aievea , cu sensul de clar, cu sarafanul ei roșu, dintr-o stofă subțire care lăsa să i se vadă toate formele, mulat pe corp. Eu păream o scândură pe lângă ea și cu toate că mi-ar fi fost lesne să o invidiez o admiram sincer. Altcineva n-ar fi avut curajul să umble astfel îmbrăcată la țară în acei ani în care, vorba vecinei mele tanti Hrisa, eram cu toții în uniformă precum chinezii lui Mao.

IMG_4410[1]
Chestia cu Mao este o adăugarea de-a mea , știți bine că-mi place a mă juca cu cuvintele.
Casa Nelei semăna cu celelalte, foarte curată și îngrijită , casă de țară de la deal, fiind înconjurată de înconjurată de viță de vie și pomi fructiferi. Umbra nucilor bătrâni îi dădeau un farmec aparte, pădurea ce se profila în zare și părea că se prăvălește peste noi,  sau poate eu eram cea încântată de orice pentru eram tânără și aveam toată viața înainte.
Nela mi-a arătat o etajeră confecționată manual de vreun tâmplar din sat în care se găseau pe lângă manualele primite de ea de la școală, era suplinitoare pe biologie , cărțile primite ca premiu din vremea când era elevă și câteva almanahuri. Almanahuri
„ Nela dragă, ca să fiu sinceră cu tine, aveam o părere bună despre tine dar faptul că ai doar atât de puține cărți în casă mi-a schimbat total impresia! Tu ce citești ?”
Eu eram la vârsta la care spuneam, nu chiar lucruri trăsnite, adevărul fără a mă gândi la consecințe iar ea, care era doar cu vreo doi ani mai mică  decât mine, destul de isteață ca să nu se supere din orice.

Surprinzător, seamănă leit cu Nela, prietena mea.
Surprinzător, seamănă leit cu Nela, prietena mea.

Ne-am împrietenit și , cu toate că o farmacistă din Craiova, mai țineți minte că eram venită  de departe , tocmai din inima Olteniei, mă atenționase că viața la țară înseamnă să mânânci tone de semințe , de floarea soarelui sau dovleac , de la caz la caz, și să tricotezi toată ziulica , eu am continuat să citesc zeci-sute de cărți, ronțăind „bomboane agricole” în timp ce Nela dădea cu spor din andrele.

image_31430[1]

II Nela la un moment dat a plecat din sistem, se săturase să tot fie la mâna unui director sau altul, și a mers la sora ei în Ardeal.
Într-una din rarele scrisori pe care mi le-a trimis, niciuna dintre noi nu ne omorâm cu scrisul, îmi spunea că dorește să mă vadă , inevitabilul dor românesc, și mă ruga să merg în vizită la ea la Oradea. Cum mie îmi place să călătoresc, n-aveam nevoie de nicio formă de ademenire, de nicio promisiune ce nu putea fi ținută , m-am urcat în accelerat și dusă am fost.
Am ajuns la Oradea noaptea târziu iar Nela a venit la gară cu Bertzi, cumnatul său, și m-au luat de la gară.
Eram fascinată de curățenia, specifică doar Ardealului, și de aerul occidental al orașului, ce-am putut să zăresc privind prin geamul autobuzului, și mută în fața guralivelor mele gazde.
Lala, sora Nelei, dascăl ca și mine, a stat împreună cu Bertzi la masa pe care o pregătiseră în cinstea venirii mele, muzica bună constituia acel fond sonor necesar în astfel de întâlniri, după care s-au dus la culcare. Nela și cu mine am mai flecărit vrea câteva ore, fiecare dintre noi ne povesteam ce băieți mai întâlniserăm și dacă ne amorezasem sau nu de ei , cum fac și astăzi toate fetele, după care ne-am hotărât să mergem la culcare.
„Carmen, aș vrea să-ți mulțumesc !
Am făcut ochii mari mirată. Eu eram musafira și tot  eu se cădea să-i mulțumesc pentru primirea plină de dragostea pe care mi-o făcuseră toți trei.
„Uite! Aceasta este cartea la care citesc acum. Ție trebuie să-ți fiu recunoscătoare pentru faptul că mi-ai insuflat pasiunea de a citi. ”
PS Sper ca vreodată Nela să citească și aceste rânduri. Mi-a fost o prietenă bună.

Au scris deja, sunt trecuți în tabel mai jos,  fiind de fiecare dată mai harnici decât mine , Psi se întreabă , nu știu dacă retoric, duzina de cuvinte – vers sau proză, Tibi a rămas la o Carte…Vero,

„EXPLORATORII LUMII DE MÂINE” DIN 13.04.2013: Doamnele traducătoare din SF-ul românesc

cred că este vechea ei adresă, aici în mod sigur o găsim , Cita iar lipsește, mă duc la piață și n-am timp de vreo

Explicaţie, La Fée Blanche | Contesă de Chou-Fleur, dor

roxana, carmen pricop, Cristian, Some Words, Scorpio:

Anunțuri

21 de gânduri despre „20 de cărți, semințe și lână

  1. Nela te-a răsplătit pentru adevărul spus fără să te gândeşti la consecinţe 🙂 Bine că se ma întâmplă şi aşa ceva 🙂
    Şi sunt de acord cu tine, oamenii suficient de destupaţi la minte nu se supără din orice!

    Apreciază

  2. Eu şi citesc, şi tricotez. Mai ales iarna îmi place să tricotez. Şi să croşetez. Şi îmi plac cuvintele. Şi prietenii lor. Şi foile lor, şi coperţile…şi poveştile lor.
    De câte ori citesc la tine câte o poveste din amintirile-ţi, mă înseninez.

    Apreciază

    1. Îmi plac poveștile și mă gândesc cu drag la fiecare dintre prietenele mele chiar dacă viața ne-a despărțit de mulți ani dar mă bucur să aflu că nu te lasă indiferentă nici pe tine. Îți mulțumesc din suflet !
      Tu știi că eram cât pe aci de a scrie almanahe în loc de almanahuri ? Râdeau și curcile mine. 😆

      Apreciază

  3. O profesoara tot facea naveta…acum a dat examen pentru Ploiesti.A avut medie buna,a fost locul 13.In mod normal trebuia sa ajunga sa predea intr-un liceu bun.Dar surpriza,cica e la mana directorilor.Ei decid pe cine accepta.Nu conteaza cica media;
    E adevarat ca directorul taie si spanzura?
    Ce sa inteleg?Ca profesorii intra politic in sistem,si nu se tine cont de medie?

    Apreciază

      1. O, sunt majoritatea. Când m-am transferat eu, în mod legal , au încercat să-mi pună tot felul de piedici și unii și alții. Postul era păstrat pentru pensionarii care cotizează și colo și colo. 😆 Cum nu dețin prabe în legătură cu mita prefer să nu mă exprim. 😦

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s