Ce am uitat să-I spun reporterului

Astăzi am primit un telefon de la domnul profesor Ștefan Crivăț,   o persoană pentru care eu una am un respect deosebit, și am fost invitată să-mi exprim punctul de vedere în legătură cu absențele elevilor și cauzele care au provocat multiplicarea lor într-un mod exponențial.

imagine[1]
Cu toate că nu mi-a fost profesor și nici băiatului meu, am aflat despre domnul profesor Crivăț și pasiunea cu care a predat fizica zeci de ani în Colegiul  „Nicolae Iorga ” de la un fost elev al dânsului, tatăl băieților mei . Zeci de elevi, dacă nu chiar sute, ai domnului profesor Crivăț au ajuns ingineri cu examen de admitere, nu pe bază de dosar, pentru că dânsul a insistat ca ei să-și folosească „materia cenușie ” și nu a privit nepăsător cum aceștia nu învățau, nu-și făceau temele sau chiuleau.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Domnul Daniel Dimache , DIRECTOR PROGRAME la televiziunea Valea Prahovei și realizator al emisiunii „ Prim Plan”, m-a întrebat la un moment dat cum aș putea să mă descriu. ( VP-TV :: Stiri Valea Prahovei TV – Televiziunea care te reprezinta! )
„Sunteți un profesor dur , rău, exigent ? ”
Ajunsă acasă mi-am dat seama că m-am luat cu vorba și nu i-am răspuns.
Cum am afirmat mai sus domnul professor Ștefan Crivăț nu mi-a fost dascăl, nici nu-mi mai amintesc cum îl chema pe profu’ meu de fizică, dar pe profesorul meu de matematică, domnul Dricu, nu pot să-l uit pentru că datorită dânsului astăzi eu sunt dascăl. Pe cei doi profesori îi despărțeau sute de kilometrii, Liceul „ Frații Buzești” , astăzi și el colegiu, din Craiova nu-i la o asvârlitură de băț, dar îi unea aceeași seriozitate și dedicare cu care-și îndeplineau sarcinile profesionale.
Iar eu îl am ca model pe profesorul meu de matematică din liceu.

Anunțuri

12 gânduri despre „Ce am uitat să-I spun reporterului

      1. Aveau si atunci venituri mici, dar aveau si dragoste pentru meseria pe care si-au ales-o. Acum se pune accent pe bani si mai putin pe deontologia profesionala. Revolutia astfel de generatii de profesori a scos. Oameni interesat de un castig usurel, fara dragoste de copii si fara mandria cu care ne impingeau de la spate profesorii nostri odata. Succesul nostru era in egala masura si al lor. Am avut profesori care ne-au povestit cu mandrie de fiecare elev avut de-a lungul timpului, unde a ajuns, cat a muncit sa ajunga acolo… Profesorii mei nu mai sunt in viata, din pacate, dar cand mergeam acasa si ii intalneam pe strada aveam emotii de parca as fi intalnit cine stie de om sfant. Ii respectam cu religiozitate. Pacat ca tinerii de azi nu mai stiu sa se faca astfel iubiti de elevii lor. Scoala nu ar fi asa blamata cum este acum.

        Apreciază

      2. Să știi că la fel simțeam și eu.
        Am fost atât de dezamăgită, în clasa a VII a , când am descoperit că profesoara de limba română avea mâinile înroșite pentru spălase acasă rufe. 😦 Se întâmpla acum 40 ani. Îmi imaginam că dascălii noștri nu fac altceva decât să studiaze, îi țineam în sufletul meu pe un piedestal sus de tot.

        Apreciază

  1. Ai deschis o discutie foarte interesanta. Eu am admirat nespus de mult profesoarele de limba romana, Monasterski Felicia (Dumnezeu sa o ierte!) si Rentea Ana care au fost pentru mine atat dascalul model, cat si model de feminitate si de eleganta.
    Mai tarziu, la liceu, am admirat-o nespus pe profesoara mea de limba franceza, Kiss Claudia.
    Dar, important este ca acestia sunt profesorii care mi-au inspirat calea de urmat, in schimb lista cu profesori deosebiti pentru care port si acum un profund respect, sunt mult mai multi.
    De aceea, gandul meu se indreapta de multe ori catre profesorii pasionati de meseria lor, la modul general, si, anul trecut in luna decembrie, cand Asociatia de Parinti de la Colegiul National N. Iorga a organizat o Gala a excelentei, in cadrul careia se dorea a fi evidentiati elevii cu perfomante deosebite, i-am sugerat dnei Frincu, vicepresedintele Asociatiei, sa fie evidentiati si profesorii. Mie mi se pare foarte important. Ei trebuie sa devina cetateni de onoare ai orasului.

    Dar sti ce am descoperit? Ca sunt foarte modesti. Bine, este si normal. Oamenii, cu cat sunt mai cultivati, cu atat sunt mai modesti si mai deosebiti. Aici este diferenta intre oamenii culti si parvenitii cu lucrari plagiate. Trebuie sa mai amintesc neaparat o persoana care mi-a ramas in suflet pentru totdeauna, Pr. dr. ing. R.J. Bally, un specialist in fundatii speciale pentru terenuri de la firma de constructii unde am lucrat la Bucuresti.

    Mi-ai dat o idee. Voi scrie o pagina dedicata tuturor acestor oameni. Iti multumesc.

    Apreciază

    1. Tu, Cristina , ai fost atrasă de literatură și limbi, ești umanistă ?
      Nu -mi dădeam seama ce-mi place la tine dar acum înțeleg bine de ce discuțiile dintre noi n-au fost plictisitoare niciodată . Și mie, deși am urmat cursurile facultății de matematică, mi-a plăcut toată viața să citesc și, în plus, le port mereu în inimă respect mamei mele, cea care mi-a pus în mănă cărți bune și mi le-a recomandat cu căldură, și tuturor profesorilor mei care , cu multă dragoste, mi-au vorbit despre idealuri și știință.
      Câți oare își iubesc astăzi profesia și nu văd în ea decât un mijloc de trai ? Câți oare?

      Apreciază

      1. Da, sunt umanista. Limbile straine sunt pasiunea mea, de fapt, eu am fost profesoara de limba franceza si de religie deoarece am urmat cursurile Universitatii Bucuresti, Facultatea de Teologie Ortodoxa, sectia Limba franceza, ulterior, in urma restructurarilor din anul 2001, am ramas fara catedra si am pornit in viata mea pe un alt drum, am invatat contabilitate si apoi m-am specializat in Finante-banci urmand cursurile Universitatii Spiru Haret (facultate pe care am urmat-o acum cativa ani cand aveam si serviciu si familie si copil). Asta este viata. De aceea mai spun cateodata, ca in sufletul meu, voi fi intotdeauna profesor si economist. Iar fiul meu este foarte incantat de carti si pe unde mergem impreuna, ma roaga sa-i cumpar cate o carte.

        Apreciază

  2. O eleva a fost intrebata daca ii place la scoala.A zis ca nu,dar trebuie sa se duca pentru ca altfel ii e dor de colegii sai.A spus ca nu ii place matematica,nu ii place romana,nu ii place fizica,nu ii place chimia.Dar ii place sportul…..

    Apreciază

  3. Buna ziua, @dictatura.
    Noi traim vremuri triste in care „meritul” personal nu se mai traduce in „stima”celorlalti. „Stima”este un cuvant aproape golit de continutul sau primordial. Evaluam totul in bani, am lasat criteriile si procedurile „de piata”sa ne invadeze fiecare coltisor al existentei noastre si…am ajuns aici.
    Cunoasterea a constituit un criteriu important de valorizare a persoanei umane. Cunoasterea in sine, nu ca marfa. Invatatii, invatatura si invataceii talentati binemeritau stima societatii, indiferent de posesiunile lor materiale. Cand cunoasterea a devenit 100% marfa, stima s-a dus!
    Ce crezi, elevii si studentii de astazi observa multa stima a societatii fata de omul invatat? Adolescentii si tinerii au o adevarata foame de „stima” celorlalti, au nevoie de referentiale. Mai sunt astazi savantii si oamenii de mare talent in atentia societatii? Se mai bucura ei de admiratie autentica? Eu cred ca nu. Tinerii de ce ar fi altfel?

    Si eu fac parte dintr-o generatie care, la varsta adolescentei, admira pe marii profesori. Chiar si in copilarie, admiratia mea era adresata marilor scriitori, savantilor atomisti despre care citeam cu nesat. Dar atunci societatea imi propunea asemenea exemple. Emisiunile de radio si TV aduceau sistematic in atentia publicului mari personalitati ale cunoasterii sau de mare talent. Nu numai la noi, pretutindeni! Timp de 3-4 secole a existat o atitudine generala de admiratie a omenirii fata de talent si de minte. Sartre s-a bucurat de infinit mai multa recunoastere publica si de admiratie a semenilor decat DuPont. Si acest mod de a privi lumea a fost inculcat zecilor de generatii de societate, o societate a luminilor. Luminile acelea stau sa se stinga sub greutatea banilor si cinismului. Societatea adultilor este responsabila de starea si atitudinilor copiilor.

    In privinta salariilor profeorilor pot sa-ti spun ca situatia s-a degradat continuu din 1976 incoace. comparativ cu celelalte profesii/meserii, cadrele didactice si medicii sunt in pierdere de viteza dupa Revolutie.
    http://businessday.ro/06/2011/ce-salarii-se-plateau-inainte-de-revolutie-cat-castiga-un-medic-un-profesor-sau-un-miner/
    Cat timp profitul in economie se realiza preponderent din productie, calitatea cunosterii era recunoscuta inclusiv material pentru cele mai multe categorii profesionale. Acum, profitul se realizeaza din schimb, nu din productie. Importanta nu mai este calitatea obiectiva a produsului, ci capacitatea de a atrage si fideliza clientul, inclusiv – si mai ales!, pentru ca este mai ieftin – prin manipularea dorintelor sale. Asa ca, economia premiaza un set limitat de abilitati. In pofida palavrelor despre merit/meritocratie pe care le tot auzim, recunoastere si premiere primesc doar persoanele cu abilitatile despre care am scris mai sus. Plus cele care lucreaza in nucleul sistemului de control social. Iar in nucleul sistemului de control social se afla si productia de „circ”.
    Elevii de astazi observa corect ca nu Ëinstein primeste recunoasterea adevarata a societatii, ci Messi. Sau Madona. Sau Becali. Sau…
    Imi pare rau sa-ti spun, dar nu copiii sunt mai rai, adultii sunt rai pentru ca au ratacit drumul.

    Apreciază

    1. Bună !
      Casandra îți mulțumesc pentru acest comentariu. Lungimea sa îmi arată că acest subiect te macină și te preocupă la fel ca și pe mine. Sunt de aceeași părere cu tine și , uite recunosc, am cazut și eu câteodată în greșeala de a condamna pe cei care, având cunoștințe temeinice și importante, n-au reușit totuși să se descurce în viață.
      Nu-i condamn pe elevi decât în măsura în care sunt vinovați că nu „văd” cu toate că „ li se arată ”și li se explică. Nu mă refer strict la matematică ci la norme etice. În mod normal când familia nu știe să îi îndrume pe calea cea bună, când societatea este de consum și nu îi pasă de viitorul adolescentului decât în mod electoral, când profesorii de la care ei ar trebui să să învețe ce este etica o calcă în picioare fără jenă, ce pretenții să avem la la tânărul ce se simte ca o frunză în vânt ? Niciuna sau foarte puține. Păcat de cei care nu ascultă la timpul potrivit !
      PS Mi-a plăcut mult cum ai încheiat :
      „ nu copiii sunt mai rai, adultii sunt rai pentru ca au ratacit drumul ”

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s