Aflatoxină, ei aș!

Nu mi-aș fi adus aminte de una dintre pățăniile mele din trecut dacă , după ce ne-au înebunit televiziunile, seară de seară la Jurnal, cu problemele legate de hrana noastră cea de toate zilele, nu aflam și mai apoi nu mă informam despre mitingul preoților si călugărilor contra cardului de sănătate.

Grație

UPDATE Miting al preotilor si calugarilor contra cardului de sanatate …

am putut să citesc tot ce eram sfătuiți, cu ajutorul unor pliante distribuite la miting, să facem sau nu. Erau indicații clare menite să ne aducă armonia și pacea în această călătorie, care vorba ceea numai magică nu e, pe Pământ. Am să trec în grabă peste indicațiile legate de bănci, o fi Preafericitul Patriarh Daniel un mare bărbat afacerist, întrebați-i pe preoți ca să vă adeverească ei faptul că le este mai teamă de el decât de fiscul român, dar tot nu-l văd concurându-l pe guvernatorul Mugur Isărescu, și am să insist asupra uneia singure :
„ Consumati doar lapte de la țărani ! ”

În anul 2008 făcusem o banală gastrită, din cauza stresului la care mă supuseseră liberalii lui Tăriceanu, pe-atunci, care se putea transforma, mă speriase doctorul meu de familie, într-un sfârșit, într-o gropiță numită ulcer.
Nu, nu sunt naționalistă fanatică, din aceea care să prefere să se spele cu săpun „Cheia” sau șampon de „urzică ” ca să salveze economia românească de la faliment, ci pur și simplu îmi place laptele de vacă, cu grăsimea sa aferentă cu tot, neîndoit în scop medical cu apă.
Din acest motiv egoist prefer să beau lapte cumpărat de la țărani și nu din supermarket, indiferent cum s-ar numi el.

Dar să revin la vara fierbinte, pentru mine cel puțin, a anului 2008.
Căutarea prin zecile de cărți cu rețete naturiste îmi redeschisese dorința de a fi frumoasă, tănără și sănătoasă. Zi de zi nu trăiam decât cu suc proaspăt de varză și cartofi, drojdie de bere și laptele băut crud pe care mi-l aducea un tânăr Gigi de la țară.
Cu toate că hrana era proaspătă, pregătită și înghițită pe loc cum scrie la carte, în mod misterios, mă umflam de nu-mi încăpeam în propria piele și mă înroșeam.
„Ce să fie, ce să fie ? ” Mă întrebam eu mirată. Știam că sunt alergică dar până și pacostea asta de boală avea o limită și un bun simț.
I-am povestit doctorului meu de familie care este un carnivor convins.
M-a ascultat cu mare atenție după care fericit mi-a spus:
„ Tot o friptură pe grătar v-ar pune pe picioare ! ”
Într-o bună dimineață, după o matură chibzuință,  l-am luat pe tânărul meu țăran direct :
„ Cu lăcomia ta putea-i să mă omori ! Ți-ar plăcea să te reclam ? Ce medicamente ai dat vacii ? ”
Nefiind rodat ca majoritatea în astfel de matrapazlâcuri mi-a recunoscut de la început că vacile pe care le avea îi fuseseră vaccinate.
„Doctorul ne-a spus să aruncăm laptele dar ne-a părut rău de pierdere.”
Singura măsură pe care am luat-o, nu mă  lupt nici eu chiar cu toți, a fost să nu mai cumpăr nimic de la Gigi.
Știu, o să vă spuneți că este o întâmplare singulară. Îmi pare rău pentru voi dacă încă vă mai amăgiți cu frumoasele povești pentru copii, cele cu oameni săraci și caracter, dar șmecheria asta fără scrupule este veche de când lumea.

Una, dintre vacile ce trec pe drum, trebuie să fie a tânărului Gigi pentru că imaginea este din aceea localitate de la marginea județului

Nu știu exact cu ce anume ne amenințăpsi, că nu vrea să ne mai aleagă cuvintele ea, că nu …, că da…, aflu eu astăzi după amiază după un somnic dulce de înfrumusețare, dar știu că mie una îmi place să rămână totul așa cum este acum. Și mai îmi place în mod sigur tot ce scriu ceilalți membrii ai

Clubului Psi | psi-words.

Scorpio, Cristian, tibi, Abisurile,lili3d, Vero, dor, almanahe, tibi,psi 2,La Fee