Despărţirea de trecut

I. Veronica , era cea mai mare dintre frații ei, mi-a fost elevă și , spre deosebire de ceilalți patru, chiar înțelegea ce le explicam la ora de mathematică. Mi-era dragă pentru că avea fața luminată de inteligență , nu avea privirea opacă ca majoritatea elevilor mei. Despre frații ei doi mai mici, gemenii, ce să zic, au rămas repetenți prin clasa a șasea.
800px-Nucet_04[1]
Veronica a mers la o școală de ucenici după ce a terminat cursurile de gimnaziu, poate că n-avea o altă ambiție sau pentru că familia nu-și permitea să o țină în continuare la școală cum se întâmplă acum când elevii primesc 180 lei lunar numiți generic „ bani de liceu”, n-aveam de unde să știu .
Ca urmare, la început n-am înțeles ce se întâmpla , ea era introvertită și nu povestea nimic iar ei locuiau într-un vârf de deal la vreo cinci kilometrii și eu nu aveam acces la informații despre familie, abia ceva ani mai târziu am aflat despre problemele lor familiare.

1274535399_95525601_1-Vand-casa-batraneasca-2-camere-Nucet-Prahova-Nucet-Gornet-1274535399[1]
Erau foarte săraci, în două cămăruțe locuiau toți șapte, mama era casnică iar tatăl paznic la o o instituție agricolă și nu avea un salariu îndestulător. Nu le ajungeau banii niciodată dar în momentul în care capul familiei s-a încurcat cu o altă femeie situația s-a agravat peste măsură.
Una dintre surorile Veronicăi, ea nu-mi mai era elevă și oricum n-ar fi făcut-o pentru că nu-I era în fire, mi-a povestit despre supărarea lor dar am crezut că mă minte ca să-și motiveze lipsa de cunoștințe, faptul că nu învăța mai nimic.
La un moment dat a apărut la școală și mama disperată. Fața-I era răvășită de plâns, oricum era o femeie obosită, îmbătrânită prematur chiar, de multă muncă și sărăcie, ba mai avea și un bandaj la o mână semnul unei agresiuni domestice.
„Nu știu ce să mă mai fac ! Bărbatu-miu ne amenință cu despărțirea .
Ce aș fi putut să-i răspund ? Nimic care să o ajute cu adevărat așa că doar am îmbărbătat-o.

Iisus-Hristos-27[1]
II . Mă întâlnesc în tren, nu știu cum de mă hotărâsem să iau treanca –fleancă de personal, cu nimeni alta decât mama Veronicăi. Trecuseră ani buni de când nu ne mai văzusem iar în locul femeii veștejite mă întâmpina zâmbetul unei ființe fericite care-mi părea întinerită.
„Doamne, îmi zic în sinea-mi, sper că nu și-a părăsit copiii și asta, doar avea cinci, și și-a găsit pe altul ! ” N-ar fi fost prima.
„Să nu vă recunosc. Sunteți bine ? ”
„Sunt fericită !”
„Veronica ce face? ” Era singura a cărui nume mi-l aminteam cu tot chinul meu.

543649_515322988510016_225622847_n[1]
„ Bine. Nu știți ? A avut cancer. ”
Am rămas trăznită. O plăceam pe mult pe mama Veronicăi pentru că era o femeie cu bun simț.
„Cum ? ”
„ Da, a avut cancer dar s-a vindecat. Boala ei ne-a schimbat la toți viața. ”
Nu-mi reveneam din uimire , rămăsesm mută și femeia continua cu povestirea sa.
„ Doctorii au depistat că avea cancer și a trebuit să o operăm la București. În timpul operației a murit pur și simplu. Medicii s-au zbătut să o readucă la viață. Când și-a revenit, Veronica ne-a povestit cum l-a văzut pe Iisus. Era ca o lumină care a luat-o de mână cu blândețe și i-a spus :
Nu te teme Veronica ! Eu te iubesc și am grijă de tine.
A mai fost nevoită să facă o altă operație după un timp și iar a apărut Iisus și a liniștit-o.
Acum este bine sănătoasă. Urmează să se mărite cu un băiat bun.”
„ Dumneavoastră ce mai faceți ?”
„ Vă amintiți că soțul mă înșela ? Când Veronica s-a îmbolnăvit el s-a speriat și-a zis că totul e din cauza păcatului său. S-a lăsat de băutură, s-a pensionat și după ce ne-a povestit Veronica despre întâlnirea ei cu Iisus ne-am pocăit cu toții. ”
Am tăcut privind pe fereastra trenului. Cerul era de un albastru luminos iar eu simțeam că sunt adevărate cele povestite de mama Veronicăi. Eram fericită alături de ea.

Fotografia am găsit-o ieri la  Daniel Buzdugan pe facebook și pentru că mi-a plăcut am vrut să vă încânt cu o poveste.

 ne-a propus tema iar noi ceilalți am ascultat-o cuminți

1. anacondele 2. carmen pricop
3. cita 4. Some Words
5. Scorpio 6. dor

. Tiberiu Orasanu a luat-o în serios și iar ne amenință cu Despărţirea !

Anunțuri

22 de gânduri despre „Despărţirea de trecut

  1. no, să te văd acum, carmen, pe unde scoţi tu lipsa de talent cu care ne ameninţi! când ţi-am spus că ai har de povestitor cum a fost? sau a trebuit să plec niţel la stambul ca să poţi povesti în linişte?
    cineva acolo sus veghează şi aşează în balanţă atât binele cât şi răul… noi doar ne primim măsura.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s