Rătăcită printre talente adevărate, vă mulțumesc că existați !

La sfârșitul clasei a noua, astfel se întâmpla prin anii 1970-1971, aveam posibilitatea de a alege dacă urmam umanul sau realul.
Cum îmi plăcea să desenez, cred că încă din burta mamei, am vrut să merg la „ Liceul de Muzică și Artă ” din Craiova.

Mama a fost categorică :
„Nu cred că ești un geniu, vei muri de foame ! Te înscrii la Frații Buzești ! ”
Cum eram o fire romantică stând ore în șir cu ochii pe cerul plin de norii ce formau diverse imagini pe care alții nu le vedeau, cum iubeam poveștile spuse de bunica și aventurile pe care le trăiau personajele din cărți, cum îmi plăcea să visez cu ochii deschiși mi-am zis că mi s-ar potrivi meseria de scriitor și de aceea voiam să mă înscriu la secția uman.

Mama a fost din nou categorică :

„Nu cred că ești un geniu, vei muri de foame ! Te înscrii la real ! ”
Așa erau vremurile acelea, adolescentul își asculta părinții și doar din când în când se revolta.
M-am trezit într-o clasă de real unde mă simțeam stingheră și neacceptată.

Caietele mele aveau inevitabil în colțul din dreapta sus, pe fiecare pagină, un desen:
ori o corăbioară în plină furtună ori un pom plin de flori printre ale cărui crengi se vedea luna.
Singurele ore unde nu îndrăzneam să desenez erau cele de matematică sau chimie dar, și în timpul lor, îmi zburau gândurile la piesa de teatru pe care voiam să o scriu și care semăna izbitor cu cele ale lui Paul Everac.
Urmarea, am fost corigentă la chimie în aceea vară.
În anii următori m-am potolit, nu mi-a mai fost gândul la piese de teatru ci la poezii.

Când am terminat liceul și a trebuit să aleg facultatea pe care aveam să o urmez tot mama m-a manipulat :
„Ai spus că te joci cu problemele, dă examen la facultatea de matematica ! ”
Mare dreptate a avut mama, numai probleme le-am făcut tuturor !
Ei bine, să revenim în actualitate !
Ori de câte ori citesc o poezie, și slavă Domnului am de unde alege pentru că psi, almanahe, carmen pricop ,  dordefemeie vorbesc în versuri  sau o proză scrisă măiestru  de către Abisurile, Altcersenin,

Cammely, Cita, Cristian, Dagatha, Dia na, Incognito, Mitzabiciclista, Scorpio, Simona R, Tibi, Vant de toamna, Vavaly, Vero, Vero vers și cu voia dumneavoastră ultimul pe listă dar nu ultimul talentat Virusverbalis, deci de toți  cei din clubul psi sau Clubul psi îmi zic în sinea mea :
„ Mare dreptate avea mama , muream de foame ! Sunt total lipsită de talent. ”

PS grișka, te rog să mă ierți ! Tot psi, ca o adevărată mamă, mi-a amintit.