Rătăcită printre talente adevărate, vă mulțumesc că existați !

La sfârșitul clasei a noua, astfel se întâmpla prin anii 1970-1971, aveam posibilitatea de a alege dacă urmam umanul sau realul.
Cum îmi plăcea să desenez, cred că încă din burta mamei, am vrut să merg la „ Liceul de Muzică și Artă ” din Craiova.


Mama a fost categorică :
„Nu cred că ești un geniu, vei muri de foame ! Te înscrii la Frații Buzești ! ”
Cum eram o fire romantică stând ore în șir cu ochii pe cerul plin de norii ce formau diverse imagini pe care alții nu le vedeau, cum iubeam poveștile spuse de bunica și aventurile pe care le trăiau personajele din cărți, cum îmi plăcea să visez cu ochii deschiși mi-am zis că mi s-ar potrivi meseria de scriitor și de aceea voiam să mă înscriu la secția uman.


Mama a fost din nou categorică :

„Nu cred că ești un geniu, vei muri de foame ! Te înscrii la real ! ”
Așa erau vremurile acelea, adolescentul își asculta părinții și doar din când în când se revolta.
M-am trezit într-o clasă de real unde mă simțeam stingheră și neacceptată.

Caietele mele aveau inevitabil în colțul din dreapta sus, pe fiecare pagină, un desen:
ori o corăbioară în plină furtună ori un pom plin de flori printre ale cărui crengi se vedea luna.
Singurele ore unde nu îndrăzneam să desenez erau cele de matematică sau chimie dar, și în timpul lor, îmi zburau gândurile la piesa de teatru pe care voiam să o scriu și care semăna izbitor cu cele ale lui Paul Everac.
Urmarea, am fost corigentă la chimie în aceea vară.
În anii următori m-am potolit, nu mi-a mai fost gândul la piese de teatru ci la poezii.


Când am terminat liceul și a trebuit să aleg facultatea pe care aveam să o urmez tot mama m-a manipulat :
„Ai spus că te joci cu problemele, dă examen la facultatea de matematica ! ”
Mare dreptate a avut mama, numai probleme le-am făcut tuturor !
Ei bine, să revenim în actualitate !
Ori de câte ori citesc o poezie, și slavă Domnului am de unde alege pentru că psi, almanahe, carmen pricop ,  dordefemeie vorbesc în versuri  sau o proză scrisă măiestru  de către Abisurile, Altcersenin,

Cammely, Cita, Cristian, Dagatha, Dia na, Incognito, Mitzabiciclista, Scorpio, Simona R, Tibi, Vant de toamna, Vavaly, Vero, Vero vers și cu voia dumneavoastră ultimul pe listă dar nu ultimul talentat Virusverbalis, deci de toți  cei din clubul psi sau Clubul psi îmi zic în sinea mea :
„ Mare dreptate avea mama , muream de foame ! Sunt total lipsită de talent. ”

PS grișka, te rog să mă ierți ! Tot psi, ca o adevărată mamă, mi-a amintit.

Anunțuri

40 de gânduri despre „Rătăcită printre talente adevărate, vă mulțumesc că existați !

  1. Off, parintii astia care vroiau sa ne faca traseul existentei noastre pana la pensie…. iar noi le am dat toate planurile peste cap. In zilele noastre dimpotriva: cum lalaie copilul putin il visam la scoala de muzica, cum trage doua linii pe hartie il si vedem mare pictor si student la Arte :)… ceea ce nu e rau, avand in vedere cate talente s au risipit din cauza ingradirilor din trecut.
    Frumos ai scris si scrii. Sa ne citim cu bine si in anul ce vine in acest club frumos cu oameni frumosi!

    Apreciază

  2. La Buzești e fimiu acuma. Ah, ce-aș mai vrea și eu să fiu la liceu și să mai aleg, încă o dată, ce aș vrea să fac în viață. Probabil același lucru, dar nu e rău să vizez, nu? 🙂

    Apreciază

  3. Cum aş putea să nu te iert, când îmi ţii poza pe blogul tău, la loc de cinste? 🙂 Îţi mulţumesc tare mult pentru asta fiindcă, după cum ştii, nouă, pisicilor, ne place tare mult să ni se dea atenţie! 🙂

    Apreciază

  4. Nu ştiu dacă ai fi murit sau nu de foame… Într-o societate care nu respectă adevăratele valori orice e posibil. Ceea ce ştiu cu siguranţă este că faci parte dintre cei care au o minte sclipitoare şi ai fi putut alege oricare din drumurile acelea fără să greşeşti.
    Şi şă ştii că aştept să-ţi scrii memoriile! Ai un fel al tău de a fi în miezul lucrurilor sau de a aduce miezul lor la tine şi atâta har în povestire că ar fi mare păcat să n-o faci.
    Sărbători fericite! 🙂

    Apreciază

  5. şi eu cred, ca şi vero, că te subapreciezi din cale afară. ai un dar de a povesti întâmplări reale, ai un fel extrem de cinematografic şi ştii că nu laud acum! şi da, te invidiez puţin pentru matematica la care au sunt afoană deşi am fost un elev foarte bun.
    mulţumesc din suflet, carmen, pentru tot. mă înclin cu drag.

    Apreciază

  6. Da te-ai distrat nu glumă, ai făcut ascultare şi e inutil să te-ntreb dacă acum ai o meserie din care nu „vei muri de foame”. 😆 Parcă nu se mai potriveşte socoteala mamei: „cine are carte , are parte” cu ce se întâmplă în zilele noastre 😉
    Eu am vrut liceul pedagocic, dar nu m-a lăsat mama, m-a trimis la liceul sanitar, numai că eu am făcut ascultare cu masură 😉 , m-am dus şi-am picat 😆 Până la urmă viaţa m-a dus şi la catedră, dar ştii cum e, ca-n dragoste, dă-i omului când îi trebuie că s-ar putea să nu mai aibă nevoie când îi oferi.
    Dacă te citesc, înseamnă că am ceva de învăţat şi de la tine şi-mi place cum scrii. Eu nu caut talente, ci inimi care bat şi simt omeneşte, iar tu eşti un alt om frumos pe care l-am întâlnit în clubul psi! Poate că ai dreptate, nu suntem nici poeţi, nici prozatori, dar transmitem, vibrăm şi ăsta e talentul nostru comun!
    Să ne citim şi-n anii care vin cu sănătate şi aceeaşi încredere în oameni!
    Sărbători frumoase, draga mea!

    Apreciază

    1. Draga mea, toată viața mea , de când sunt pe salariul meu, am fost nevoită să număr cu grijă banii. Ca studentă , din meditații, aveam bani mai mulți.
      Dar pasiunea de a îi învăța pe alții mă motivează.
      Pe fiul meu, în schimb, la fel ca și mama, l-am îndrumat să nu mă urmeze la catedră.
      Și mie îmi plac articolele scrise de tine pentru că se vede în ele credința ta.
      Mulțumesc pentru urări.

      Apreciază

  7. Ce fel se aşază toate!
    Mie mi-a plăcut matematica, ţi-am mai povestit! Toţi ai mei, inclusiv profesorii mă vedeau deja un dascăl de succes..
    Şi s-a întâmplat că…
    De fapt, ni se întâmplă gândurile.
    Ori gândul meu s-a întrupat şi s-a îndreptat din şi spre altceva.
    Ieri aşezând cărţile în bibliotecă, pe una dintre culegerile de matematică scria „O fostă mare iubire, una dintre cărţile mele preferate”.
    Îmi place să-mi las câte un citat pe fiecare carte din biblioteca-mi. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s