Unul dintre colegi mi-a furat telefonul mobil din cancelaria școlii !

Mulți s-au întrebat de ce am preferat să stau la țară și m-am transferat în oraș atât de târziu.
Unul dintre motive a fost și faptul că la școala unde profesam nu mi s-a furat niciodată niciun un capăt de ață.
Am fost nevoită, numărul de ore s-a diminuat pentru că efectivele de elevi s-au micșorat an de an, ca înainte cu doar câțiva ani până la pensionare să mă mut în oraș.
Dacă în mediul rural încă mai întâlnești oameni cu mult bun simț și cu frică de Dumnezeu în mediul urban dezrădăcinarea îi face pe mulți să-și piardă rușinea.
Acum vreo trei săptămâni am uitat pe o masă în cancelarie o cremă pe care abia o cumpărasem. Mi-a dispărut. Costa doar 14 lei și pot spune că nu m-am amărât prea rău.

Aseară am uitat un telefon mobil, un Nokia pe care-l țineam doar pentru a face fotografii și a înregistra video, în cancelaria liceului .
Nu l-am mai găsit.
Eram puține cadre didactice la aceea oră. Mai puțin de 10.
Cele două îngrijitoare care au intrat târziu în cancelarie după cum afirmă , pe la ora 21, mi-au spus, s-au jurat, că telefonul meu nu mai era acolo. Nu știu cine a fost paznicul de ieri seară și de azi noapte, nu a ținut să-mi spună ceva cu toate că azi toată ziua m-am agitat prin școală, dar , Dumnezeu să mă ierte, îl bănuiesc și pe el ca și pe ceilalți care au fost prezenți.
„ Hoțul cu un păcat, păgubașul cu o mie! ”
Nu mă mir deloc că mi s-a întâmplat așa ceva atâta timp cât în societatea noastră hoții sunt considerate victime politice și, mai grav, îi vedem pe mulți dintre ei ajunși primari, președinți de consilii județene sau parlamentari.
Ne-au furat țara de sub ochii noștri iar noi am admis asta.