Portret de dictator

Mă uit la colegii mei mirată că nu văd, în actualul nostru director, dictatorul ce urmează să se nască, omul care nu poate să înțeleagă faptul că el singur nu poate, ca un adevărat geniu al Carpaților, să se priceapă chiar la toate.
Glumind i-am spus vechiului director, cel care doar de 9 zile nu ne mai este oficial șef, că m-a blestemat.
„ Nu v-am blestemat . ” A râs el. „ N-am obiceiul. ”
„Eu îl am. ” Am replicat la rându-mi.

Mirarea mea n-ar trebui să fie, îmi zic tot eu, ce experiență au aceste ființe ?
Fiecare întâmplare îmi creează prilejul unor momente de readucere aminte și reflecție asupra faptelor petrecute în trecut.
Cum recunosc de fiecare dată, nu sunt o natură filosofică ci, mai degrabă, una predispusă către acțiune chiar dacă și aceasta nu este fizică.
Mi-am amintit, abia acum și poate în urma unor comentarii, de întâlnirea mea cu ditamai ministru al educației, tovarășul Ion Teoreanu.
Domnul Clipici, de fapt mă adresam cu apelativul tovarășul, a fost cel care , fiindu-i consilier ministrului educației, m-a ajutat să ajung în audiență la ministrul Ion Teoreanu.

Nu știu dacă îi eram simpatică, eram și foarte tânără, sau la fel se purta cu toate persoanele care-i cereau sprijinul dar, știu sigur, că dacă n-ar fi fost tovarășul Clipici niciodată n-aș fi avut posibilitatea de- al vedea și vorbi cu ministrul nostru de resort.

 Am întâlnit multe personalități politice , oameni cu funcții în stat , dar puțini m-au impresionat în mod negativ de  cum i-am văzut și, în și mai puțini,  am văzut un posibil  viitor dictator de la o primă întersectare a drumurilor noastre.

Mi-au trebuit ceva ani ca să realizez că nu avea niciun rost să mă chinuiesc să obțin o audiență la tovarășul ministru Ion Teoreanu.

Nu știu dacă m-a privit cel puțin în clipa în care-am intrat pe ușă, știu bine că a conversat doar cu tovarășul Clipici tot timpul cât a durat întrevederea, cele câteva minute care mi se păreau că nu se mai termină, și oricât aș vrea să-mi amintesc ce m-a întrebat pe mine personal, nu-mi amintesc nimic.

Cel care disprețuiește persoana din fața sa pâna la punctul că o ignoră total , este întotdeauna un posibil dictator care nu ajunge, poate , doar pentru că nu s-a ivit în viața sa ocazia necesară.

Anunțuri

4 gânduri despre „Portret de dictator

    1. Sunt persoane care vor să -ți bage cu forța în cap propriile lor idei, să încerce să te oblige să le accepți fără nicio crâcnire.
      Ai dreptate, așa-i și în blogosferă numai că noi încercăm să facem față presiunilor. 😆
      Cu toate astea am o mică bucurie când descopăr că și altele/alții simt la fel ca mine sau se manifestă asemănător. Ai văzut și tu cum, fără să știm una de alta, Irealia, tu și eu , în situații asemănătoare, am avut reacții aproape identice. 😆

      Apreciază

  1. Există tot mai multe dovezi că înainte de 1990, cei care de ani de zile erau preocupați de debarcarea lui Ceaușescu au organizat un vast sabotaj, menit să scadă popularitatea lui Ceaușescu, să exaspereze populația, să ne pregătească pentru a ieși în stradă la momentul decis de ei, manipulatorii istoriei! Am dovezi că atât frigul din case, cât și sărăcia din galantarele magazinelor au fost amplificate prin acțiuni de sabotaj. Precum și alte mizerii, cunoscute din acea vreme, mizerii care n-ar fi fost atât de dureroase și de exasperante dacă trădătorii din PCR, din Securitate ori Armată nu ar fi profitat de orice ocazie pentru a spori cota de absurd din existența noastră în anii Epocii de Aur! Deocamdată, în discuția noastră, am în vedere sabotajul făcut de cei care s-au ocupat de cultul personalității tovarășului. A existat un vast serviciu de propagandă, cu sarcina de a ne face pe toți să-i iubim pe Nicolae și Elena Ceaușescu, și să fim mulțumiți, chiar mândri de realizările României noastre Socialiste! Sunt convins, ba pot spune că am dovezi, că și această activitate, atât de importantă, a fost sabotată, desfășurându-se în forme care au stârnit printre români mai degrabă un efect invers: repulsie și lehamite față de Ceaușești. În primul rând prin exces, prin exagerarea laudelor și omagiilor aduse celor doi și prin frecvența cu care eram bombardați zilnic în mass media de chipul și numele lui Ceaușescu.

    Apreciază

    1. Bună seara !
      Să fie simplu sabotaj sau din prostie, dintr-o obediență ieșită din comun, ne-au obligat să le ascultăm , clișee repetate până la demență, ani de zile „ laudelor și omagiilor aduse celor doi” ?
      Pentru mine este în continuare un mister dar dacă sunt ceva dovezi mă bucur să le aflu.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s