… am fost odată prieteni… aș fi putut spune dacă…

Ne-am cunoscut în toamna anului 1998 când amândoi ne trezisem directori de școală și obligați să facem rapid un curs de perfecționare , un fel de specializare la locul de muncă. Eu eram directoarea unei amărâte de instituții cu vreo 150 elevi în timp ce el era director adjunct la un ditamai grupul școlar cu peste 1500 elevi. Abia dacă ne salutam de cele mai multe ori dar mai schimbam câteodată câteva cuvinte în plus pe lângă formulele stricte de politețe.
Eram tineri amândoi, dacă 40 este o astfel de vârstă , și plini de ambiții.

Au trecut anii, nu ne învârteam în aceleași medii, mai auzeam din când în când povești despre el.
Nu știu dacă era adevărate zvonurile că se săpau reciproc el și directorul plin , ceilalți directori ne distram bârfind cum și unul și altul mergeau la centru, inspectoratul școlar, cu sacoșile pline ca să se plângă de sabotajul celuilalt.
Adevărată a fost însă o altă faptă.
Domnul CN, în calitatea sa de director adjunct , i-a atras pe subalternii săi într-un joc piramidal unde aceștia , profesorii dornici de înavuțire rapidă sau doar pentru a face pe plac șefului, au pierdut câte 8000 lei noi. Unul dintre ei, fire mai slabă și-a lămurit și soția să participe și ea.
Suma de 16000 pierdută i-a determinat să-și vândă casa ca să poată să-și plătească datoriile făcute.

Dar toate astea sunt de domeniul trecutului .
Considerând că mi s-au încălcat niște drepturi, eu n-am fost numită politic dar din cauza ei mi-am pierdut funcția de director de școală , am apelat la justiție.
N-am câștigat procesele, politicienii liberali în opoziție aveau încă destulă influență și mă gândesc abia acum că procurorii păstrează datele, la început i-am bănuit că s-a dat mită pentru a se da NUP-uri , obținute din probele pe care le- am depus la dosare și datorită cărora, în mod normal, trebuia să le câștig pe aproape toate, pentru eventualele șantaje pentru obținera unor posibile funcții.
Nu vă închipuiți , n-aveți cum , că inspectorilor mei , cu unele excepții, le-a picat bine gestul meu. Dacă eram o simplă suplinitoare, nu titular cu toate gradele luate, mă zburau cât vedeam cu ochii.
S-au gândit ei că locul meu e pe veci la țară sau , eventual pentru a scăpa de mine le era mai ușor să facă să dispară școala desființând-o, să mă determine să mă pensionez înainte de soroc.
Numai că eu , brusc, m-am hotărât să mă transfer la oraș.

„ Domnule director, n-am avut timp să vă salut până astăzi. Vom fi colegi . ”

Eram  în târgul săptămânal, de  sâmbăta, din orașul nostru.

Nu știu dacă CN, ajuns între timp director plin, mi-a dat bună ziua dar am rămas stupefiată de gestul directorului care a luat-o la fugă  lăsându-mă singură în drum.

Am priceput că relațiile vor fi anormale, că se va preface în continuare  că nu ne cunoaștem și  că n-am interacționat nicicând.

Timp de un an întreg relațiile dintre noi n-au fost nici tensionate pe față dar nici prietenoase.

Am aflat că-mi submina autoritatea în fața elevilor, că mă bârfea la colegi, dar  cine se poate lăuda că n-a pățit niciodată la fel ca mine?

Spre mirarea mea, doar îmi cunoștea antecedentele, s-a hazardat să schimbe  nota la purtare a unui elev repetent, din 4 în 5,  pentru a putea să-l promoveze.

Speriată de faptul că munca mea de un an se va duce pe  apa Sâmbetei că autoritatea mea va fi compromisă pe vecie, am apelat, ca de fiecare dată când aveam nevoie de un rezultat  rapid, la presă.

Dintr-o dată, domnul director CN a devenit comunicativ.

„ Vă rog, așezați-vă mai aproape ! N-am de gând să vă mănânc.” A început discuția zâmbindu-mi.

Mă ridic de pe scaunul unde stăteam  și mă așez pe cel indicat . Nu vreau să creadă că mi-e teamă de el.

„N-am colaborat noi doi bine ? N-am ținut eu cont de fiecare dată de părerea dvs. ? ”

N-aș fi ridicat niciodată problema, am și eu demnitatea mea,  dar sunt obligată să-I răspund ca să nu-și închipuie că sunt o fraieră pe care-o păcălește ușor.

„ Când , domnule director ? V-ați bătut  pur și simplu  joc de mine.”

Nu i-am spus că știu de ce a procedat astfel, că de pe urma unui titular nu se câștigă nimic cum se întâmplă când se angajează un suplinitor.

„ Dacă ați fi avut clase mai slabe la învățătură, clase cu litere de pe la sfârșitul alfabetului, pe acelea mi le dădeați. În loc de clasa a XI I aș fi primit a XI a T.  Nici măcar nu mi-ați cerut părerea, cum cere procedura, m-ați pus în fața unui fapt implinit. Mi-ați repartizat și clasa a VII a, unde abia mi-am putut ține orele din cauza indisciplinei,  pe care n-a vrut-o nimeni altcineva.”

„Nu eu sunt de vină, catedra de matematică trebuia să facă ședința de repartizare. Am să cer procesul verbal. ”

„Bine, dar dirigenție cum de nu mi-ați dat ? După 32 ani de activitate n-ați considerat că aș fi capabilă să fiu dirigintă la o clasă ? Am fost directoare de școală dar nu eram în stare să  educ niște elevi .”

„ Așa-I regulamentul în școala noastră.”

„ Regulamentul dvs., dar să trecem peste asta ! Cum să vă consider  pe cei care ați ales să  schimbați nota la purtare a unui elev , unul care m-a înjurat,   pe toți cei care ați semnat un proces verbal de dragul unui elev, un derbedeu, colegii mei ? V-ați poziționat de partea lui Damian și împotriva mea. ”

Discuția  a continuat  în mod inutil. Prea târzie și prea plină de minciuni de o anumită parte.

Ne-am despărțit după ce , în pragul ușii, mi-a spus :

„Sper că știți că în mine aveți un prieten.”

PS Am uitat să vă spun că de azi domnul CN nu mai mi-este director și că acest fapt îi era cunoscut în momentul ultimei noastre întrevederi.

 Dragă psi a început anul școlar. Mi-am făcut tema de ieri, sâc am fost odată serioasă, dar și-au scris-o și ceilalți :  psi , almanahe &  almanahe,  jora,  dordefemeie, Vero, Scorpio,  virusverbalis,Some Words,carmen pricop, cammely, anacodele, Dragos