Am, în sfârșit, în suflet o liniște care-mi permite să vă povestesc , gândurile-mi sunt limpezi, continuarea pe care –o așteptați de ceva timp.
Atitudinea primarului Nedelcu, teama sa de reacțiile mele, erau perfect justificate. Ajunsese sărmanul de el să mă cunoască atât de bine încât să prevadă faptul că, indiferent cât de languros m-ar fi privit, eu tot ce știam aș fi făcut.
Of ! Să nu mă înjurați decât cel mult în gând , să nu condamnați cu toate că v-ar plăcea, dacă vreți să ajungem vreodată la limanuri, de voi proceda la fel ca și scriitorii ce-și editau acum o sută și mai bine de ani , în jurnalele vremii , povestirile lor în mai multe foiletoane.
În fiecare toamnă, când fructele coapte se legănau a cade în fiece livadă, soseau „prospăturile” la școală.
Fiecare fustangiu, oare nu zace-n fiecare bărbat în Don Juan, aștepta lacom să vadă care, dintre tinerele absolvente proaspăt repartizate , merita să fie asaltată precum o cetate dorindu-și , în secret, ca feciorelnica duduie să nu necesite un efort mai mare decât o colibă dintr-un orășel lacustru.
Primarul Sandu Nedelcu, un liric în viața-i cotidiană sau mai bine zis un om ce-și făcea din propria-I viață o poezie, îmbătat de –o licoare pe care-o cunosc toți cei cu funcții, aștepta și el, latent, o pradă nouă .
Larmă mare se iscase cândva când , cuprins fiind de sentimentalism , într-o dimineață când simțea că se plictisesște rău de tot în primărie, îi scrisese o epistolă iubitei sale.
„ Măi Vasilică , ia vino aici! ”
„ Să trăiți ! Am venit domn’ primar. ”
„Ia biletul ăsta și du-l repede Marianei ! ”
„Gata! Am fugit ! ”
Prăpăditul de Vasilică, avea minte cât un licurici, fugise cât putuse el de repede să-i ducă biletul de dragoste, răvaș răvășit de emoții puternice și dorințe fierbinți, nevestei . O chema tot Mariana.
Lacrima de pe obrazul femeii ce a înțeles trădarea …
Duzina „dictată ” de psi apare in duzina de cuvinte alături de alte duzini :carmen pricop, almanahe, dordefemeie,Vero, tibi, virusverbalis, Drugwash, Scorpio, almanahe, Altcersenin, Griska, anacondele,
o, nu-i adevărat! cât de
boulicurici să fii ca să faci una ca asta? 🙂ApreciazăApreciază
😆 ba-i adevărat !
ApreciazăApreciază
😆 Haioasă poveste!
ApreciazăApreciază
Și când te gândești că e adevărată….
ApreciazăApreciază
Onor dom’ primar Sandule taică, na că picaşi în groapa Marianelor, împins cu ne(bună)ştiinţă de bietul Vasilică! 😆
ApreciazăApreciază
Ce păți apoi Vasilică, doar urechile lui știu.
ApreciazăApreciază
… urechile lui şi gurile rele (da’ bune!) ale satului. 😎
Iată: cine aleargă după doi iepuri, ajunge… urecheat! 😆
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Nici măcar un sâsâit de încurajare ?
ApreciazăApreciază
Credeam că hohotul de râsss e sssuficient, dar uite şi un „ssssuper[b]”! 😀
ApreciazăApreciază
Altă viață ! Seeeeeee bien !
ApreciazăApreciază
Buna dimineat!Buni baieti..Nedelcu si Vasalie! C-an bancu ala cu dusu gunoiului! :))
ApreciazăApreciază
Frumos e să ne ispitești cu-n banc și nu ni-l spui ?
ApreciazăApreciază
Domnule afon in materie penala si justitie…..hahaha,esti panarama,esti de coma,toti rad de tine.Esti mascota.hahahaha,esti papusa dirijata de papusar.hahaha,esti karatist in camera,spargi lustra,rupi patul,hahaha,arcurile iti intra in fund,hahaha,esti basist,te dai si cu evreii gen Monica Macovei,hahaha,vrei si tu operatiunea portbagajul,de ce imiti?Altii au intrat in operatiunea portbagajul si aveau si bani pititi acolo,mhahaha,ce m-am bucurat ca o judecatoare a fost batuta in acel dosar…..iesise femeia din casa……faaaa,stai in casa,nu mai iesi.hahahaha
Frankfurt the killer…..hahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahahaha
ApreciazăApreciază
Cu cine te cerți domn‘e ? Cu Vasilică ? 😆
ApreciazăApreciază
El este „frankfurt the killer”.
ApreciazăApreciază
Vasilică ? 😆
ApreciazăApreciază
da
ApreciazăApreciază
Saracul Vasilica, ce o fi fost apoi….
ApreciazăApreciază
Dar de Mariane n-aveți milă ?
ApreciazăApreciază
Ba da, acolo astept urmarea. Io ma gandesc la amaratul de nu s-o prins :)) care…
ApreciazăApreciază
Mare nătăfleţ premarele. Să se lase el la mîna unui tont ca Vasilică. 🙂
Da, am şi eu o întrebare: Mariana non-consoartă, chiar n-are nici-un pic de vină?
ApreciazăApreciază
Și tu ! Mariana, proaspăt tranferată de la Cooperativă la Biblioteca sătească, a descoperit uimită cum alte femei sunt obsedate, pe atunci nu era inventat netul cu feisbucul și nici Clic-ul și Cancan-ul, dacă nu speriate chiar, de împlinirea vârstei de 30 ani.
Precum altă dată madame Bovary, o fi vrut să experimenteze ce tocmai citea pe nerăsuflate.
ApreciazăApreciază
😆 o scrisoare rătăcită?
o poveste extrem de reuşită, carmen. ştiu, e adevărată, dar deseori viaţa bate imaginaţia.
ApreciazăApreciază
Mulțam !
Cu DUZINILE de la tine voi trezi toate amintirile uitate prin ungherele minții !
ApreciazăApreciază
abia aştept! 😉
ApreciazăApreciază
biata Mariane 😉
ApreciazăApreciază
Femeile îndură în general multe, dar cine recunoaște ?
ApreciazăApreciază
Bes-ti-al!!!!!
😆
La cât de …lamentabilă a fost starea mea de azi, am râs cu lacrimi!
ApreciazăApreciază
Am făcut și eu o faptă bună pe ziua de azi. 😆 Mă bucur sincer.
ApreciazăApreciază
oooo, daaaa! să știi că da!
Mulțumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Să vedem ce facem mâine cu tema de luni.
ApreciazăApreciază
de data asta ne-ai lăsat în suspans ca la serialele americane :))
ApreciazăApreciază
Psi a ales DUZINA, ce pot eu să fac ? 😆 :
ApreciazăApreciază