Mama voastră de borfași, voi sunteți mândria țării !

Era pe vremuri un banc, șI cum vă știu mai tineri chiar decât Tineriu, Tibi să nu te superi pe mine, îmi închipui că nu-l cunoașteți, pe care vi-l voi relata repejor.Cum o duceam„ foarte bine” pe vremea lui Ceașcă ne exprimam bucuria nesfârșită prin cântece și dansuri în mod organizat.
La nivelul de bază în „Cântarea României ” eram racolați cu toții , pot zice cu arcanul și nu greșesc defel.
Se zice că într-o localitate nu se găseau decât surzi, orbi și nebuni.
Cel desemnat cu pregătirea oamenilor pentru „Cântarea României ” s-a dus în respective localitate și i-a împărțit după categoriile déjà enumerate. Le-a dat să învețe câte un singur cântec pe care respectivii, tineri și bătrâni, fecioare sau femei trecute de mult de prima tinerețe, băieți cărora nu le mijise mustața sau bărbați la andropauză, l-au repetat până la spectacol.
Surzii aveau ca temă ,, I-auzi cum răsună valea ! ”,

orbii cântau ,, Ia te uită ce mai fete ! ”


iar nebunilor le-a revenit „ Noi suntem mândria țării ! ”.

Am fost cooptată și eu într-un astfel de cor. M-am dus spășită, eu habar n-am să cant, gândindu-mă că mă voi pierde printre ceilalți.
Ce credeți că se cânta ?
Că avem hambarele și cămările pline cu de toate. Nu vreau să vă mint dar cred că se făcea o enumerare a diferite legume și fructe.
Îmi amintesc însă că m-am ridicat în picioare, înghețasem de frig, și le-am spus.

„Cămara mea e goală, bate vântul prin ea. Eu nu pot să cânt așa ceva.”
Și dusă am fost.

Psi , dictatoarea dragă nouă, și membrii clubului nostru care or fi scris mai bine și mai frumos decât mine și mai la obiect : tibiverocarmen pricopcammelyanacondelevirusachescorpio, dordefemeie

Dar, cum vă spusăi, eu nu știu să cânt în cor.

Anunțuri

25 de gânduri despre „Mama voastră de borfași, voi sunteți mândria țării !

  1. Pingback: Mama « irealia
  2. Eu nu le am cu cântatul (cânt atât de fals că mă latră câinii!), aşa că am scăpat uşor de cor. Când a venit un nene să facă selecţionări pentru corul fabricii, l-am înştiinţat cu nonşalanţă că nu ştiu niciun cântec, aşa că m-a pus să-i cânt gama do major. Şi când am ajuns la „mi” mi-a spus deja că pot să plec! 😆

    Apreciază

    1. Bunica mea, fiind paralizată, era internată în spital după ce făcuse o comă diabetică.
      Stăteam cu dânsa ca însoțitoare și pentru că rămasesem singure în salon i-am propus să-i cânt ca să ne treacă plictiseala.
      „Mă arunc pe fereastră .” m-a amenințat bunica râzând.
      N-avea cum dar mi-am dat seama cât de mult ar fi zgâriat-o „cântul meu ”.

      Apreciază

    1. Noi nu credeam atunci, în mod sigur ne era teamă de repercusiuni nu cum mă laud eu acum, că vom trăi vremuri mai imbecile decât alea.
      PS Tibi, mi-ar fi părut sincer rău să te superi pe mine pentru că n-am rezistat tentației de a face apel la alintul Almanahei. ( Almanahe-Almanahei , o fi bine ?)
      Chiar dacă noi doi suntem decanii de vârstă din Club, poate tu ești mai tânăr decât mine cu ceva ani, inimile și mințile noastre sunt la fel de tinere ca ale tuturor rebelilor revoluționari adevărați.

      Apreciază

  3. ce vremuri
    imi amintesc cum cantam in corul scolii, deh eram micuta nu prea stiam eu ce si cum sta treaba, eram mandru pionier 😆
    m-au pus solista cu un cor in spate ce intervenea la refren si ce cu patos cantam eu „privesc din Doftana prin gratii de fier
    departe in zare un petec de cer
    e cerul sub care inchisa si ea
    se mistuie-n chinuri tovarasa mea”
    sa nu dati, eram copil 😆 si ma bucuram si eu in naivitatea mea la aplauzele primite
    atat mi-a fost ca mai tarziu am priceput si eu cum sta treaba si n-am mai cantat in nici un cor, cand m-au intrebat de ce nu mai cant am motivat eu cumva, sa zicem ca „mi s-a schimbat vocea” 😉 ca la baieti 😆

    Apreciază

    1. Draga mea, eram cu toții în naivitatea noastră nevinovați. Eu îl iubeam pe Lenin fără ca ai mei să știe, sentiment născut din cauza propagandei făcute de tovarășa la grădiniță.
      (Mai grav este că mai sunt încă iubitori de lenin și de putin și azi în România !)

      Câți dintre părinții noștri înțelegeau ce se întâmpla ? Până la urmă, ce a fost a fost, tragismul situației este că astăzi mă lovesc, ne lovim , de oameni fără de principii care vor să conducă țara după bunul plac iar mulțimea , în prostia sa, îi aplaudă fiind condusă de patimi primare.

      Apreciază

  4. a, eu îl iubeam pe tata Ceauşescu şi mama Elena…m-am dezmeticit greu, singură, căci pe vremea aceea eram mică, aveam voce şi-mi plăcea să cânt…şi evident, mă luau să le cânt cântecele lor patriotice. :)) până într-o zi, când am înţeles ce cântam şi m-am dat răguşită uşor-uşor.

    Apreciază

    1. Și tu Brutus ? 😆

      O fetiță care venise de la țară și stătea cu gazdă pe strada noastră, nu știu cum o chema pentru că eram mare și plecată de acasă, mama mi-a povestit despre ea tulburată, învăța la „Liceul de Muzică și Artă ” de la noi din Craiova.
      Când a venit Ceaușescu odată la Craiova a fost ținută pe străzi, cu ceilalți colegi, ore în șir în ploaie. S-a îmbolnăvit de plămâni și a pierdut acel an școlar.

      Apreciază

  5. Pingback: Irealia | Mama
  6. Pingback: Mama | irealia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s