Poveste în zori

S-ar putea să ajung pe înserat cu povestea mea despre zori.
Mi se întâmplă astfel pentru că mi s-au încheiat zilele de concediu de odihnă și am început, la școală, să fac pregătirea suplimentară cu elevii mei „ mari cunoscători ai tablei înmulțirii”.
Fără să fac politică, distinșii mei colegi ai Clubului Psi știu că nu agreează acest obicei prost al meu, astăzi dintr-o pură întâmplare am aflat de la elevii mei , cum toți cei care aveau împlinită vârsta de 18 ani au fost cu multă voioșie ca să voteze DA și să-l dea jos pe Băsescu.
Cum sunt olteancă , din Bănie ca și „ fratele ” virusache ( verbalis , știrea despre cum s-a votat în Dolj mi-a atras atenția în mod deosebit.
,, Doljenii s-au înghesuit să meargă la urne în unele comune. În opt secţii prezenţa la vot a fost peste 100%. ” iar „
La secţia 449 din comuna doljeană Radovan prezenţa la vot a fost de 126,24%.”


Mi-am amintit văzând cele de mai jos, unde Radovan- ul este în top, o poveste pe care-am auzit-o acum vreo 40 de ani dar despre care știu că este mult mai veche.
A fost odată, ca niciodată , a fost un preot în Radovan foarte credincios și iubitor .
Preotul nostru avea două fete cărora le cerea să țină cu strictețe fiecare post al anului .
Într-o iarnă în ziua de Ignat , atunci se taia porcul la țară, una dintre fetele preotului nu s-a mai putut abține și a băgat o bucățică de șorici în gură.
Ghinionul ei, preotul fire iute și neastâmpărată , ca orice oltean , a apărut brusc în locul unde se înjunghiase porcul și unde se tranșase.
Sărmana fată, speriată de dojenile care aveau să urmeze dacă tatăl ei o vedea mestecând șoricul de la porcul tocmai sacrificat a înghițit-o nemestecată .
Tânăra domnișoară s-a învinețit , toți și-au imaginat că din cauza frigului îndurat , și a căzut moartă pe jos.

Doamne, ce supărare a fost în casa preotului și ce jelanie i-a cuprins pe toți !
În loc să se pregătească pentru sfânta zi de Crăciun preotul, cu întrega sa familie, a început pregătirile de înmormântare.
Porcul urma să fie dat la masa de pomenire , pomana porcului este un prilej de mare bucurie, s-a transformat într-o reuniune ce urma după slujba de înmormântare.
Ce nu v-am povestit este că tânăra avusese un iubit, un băiat sărac, pe care preotul bogat , ca toți popii , nici nu voia să-l vadă în fața ochilor darămite să-l accepte ca ginere.
Când acesta a auzit de moartea iubitei sale, dragoste ținută în mare secret, împreună cu prietenii săi a mers la una din cârciumile satului și, cum îi stă bine unui bărbat, s-a îmbătat mangă.
Între timp mai apărea câte un băiat , pe atunci nu existau fete cu fițe , care povestea ce aflase despre decedată și despre slujba de înmormântare.
Unul dintre băieți a povestit cu mare haz cum preotul fire zgârcită de altfel, hotărâse să-și îngroape fată în rochie de mireasă și cu salba de aur la gât.
Supărat era băiatul, cătrănit tare de atâta necaz, dar și băutura își făcuse efectul.
Împreună cu încă vreo doi –trei alți tineri s-au hotărât ca spre zorii zilei, atunci când toți consătenii dormeau duși, înainte de cântatul cocoșilor să meargă în cimitir și să dezgroape sicriul fetei ca să fure salba de aur.

                                                                            Cu lumânări sau torțe, nu vreau să vă mint cu amânunte de- astea, băieții au mers în cimitir și-au descoperit coșciugul.
Ca să-și facă curaj aveau lângă ei câteva sticle cu vin din care trăgeau câte-o dușcă.
Au ridicat capacul sicriului apoi au încercat să tragă de salba de aur. Noapte, băieții neîndemânatici și beți, au tras ca proștii în loc să caute mecanismul minuscul cu care se închidea bijuteria.
Știți povestea cu ridichea uriașă ?
Cam la fel trăgeau unul de celălalt și iubitul moartei de salbă.
Întuneric beznă, până și stelele nu mai licăreau pe cer sau nu le mai vedeau băieții, cât să-ți bagi degetele în ochi, când , deodată , s-a auzit un zgomot ca un horcăit .
Băieții s-au îngrozit și urlând cât îi ținea gura au fugit care încotro lăsând baltă torțele aprinse, cazmalele și lopețile.
Bănuiți cred că zgomotul s-a datorat șoriciului ce ieșise din gura fetei eliberându-I gâtul .
Aceasta s-a trezit, îmbrăcată doar în straiele subțiri ale rochiei de mireasă , într-un coșciug înconjurat de grămezi de pământ proaspăt săpat.

 
S-a ridicat mititica din cutia în care fusese depusă, și-a ridicat poalele rochiței și fugind cât de repede putea, mai mult de frig decât de teamă, s-a îndreptat către casa părintească.
Când am aflat eu povestea , o scurtez ca să nu vă plictisesc, tânăra noastră era medic în sat , cu copii la rându-I, și mai toți când vorbeau despre ea îi ziceau „ moarta de la Radovan ”.
Părintele fusese atât de fericit când văzuse minunea lui Dumnezeu, pe fiica lui din morți înviată, că îi dăduse tânărului ce -o salvase , e drept în mod involuntar, drept recunoștință mâna fiicei sale .
Și uite așa, s-a terminat povestea mea despre din zorii unei zile din Radovan.

Furgâsit tabelul de la Oli, mâine trebuie să dau  corigența cu  o elevă din clasa a X a care cred că n-are o lună de când a născut și nu prea am timp de joacă dar titlul era prea tentant.

 „

în joaca de luni, propusă de psi©, s-au aventurat şi

1. carmen pricop 2. dor-fior
3. Vero 4. virusverbalis
5. Scorpio 6. tibi
7. Irealia 8. Cita

                                                                                            ”

20 Comentarii

In Bariera Bucuresti am auzit si eu o poveste: o tanara a murit.Nu era maritata.Parintii au ingropat-o in rochie de mireasa. Noaptea, dupa 12 noaptea e vazuta in apropierea cimitirului „Eternitatea”.Vrea sa se marite….isi cauta viitorul sot.hihihi
De multe ori rromii vin Bariera vad o caruta trasa de un cal,cu niste oameni mici si cu aceasta femeie imbracata in rochie de mireasa. Apar si dispar…
Alta poveste(de data asta pare adevarata): Pe la prinz o masina veche se plimba pe stradutele din Bariera.Este o dacie rosie.I-au zis si nr. de inmatriculare. Coboara doi insi din ea,unul deghizat in medic si altul in preot.Cauta copii mici.Ii ademenesc cu dulciuri.Ii urca in masina. Ii omoara in diferite locuri si le iau organele.Sunt traficanti de organe.Un copil a fost gasit mort,fara organe in Berceni.
Politia stie,sri stie,dar toti tac…dar e de sus..Ar fi chestiune guvernamentala.Oricum s-au schimbat aia.Au fost cateva alegeri intre timp.Sunt vreo 12 ani de atunci.Si acum se tem rromii sa-si lase copiii nesupravegheati.

Apreciază

Am auzit despre povestea cu copiii dispăruți dar mi-am închipuit că sunt doar simple zvonuri.

Apreciază

Pingback: Poveste în zori « Tiberiuorasanu's Blog

Pingback: Poveste în zori « Almanahe

Pingback: Poveste în zori « irealia

Pingback: Provocarea-Poveste in zori. « Cățărătorii

😆 Frumoasă poveste!
Probabil că de-aia se zice: „nici toate ale doctorului, nici toate ale popii”😀 Prea multă stricteţe strică!

Apreciază

Nu cunoșteam aceste vorbe, totdeauna mai avem ceva de învățat.

Apreciază

Ce poveste! Şi ce frumos ştii tu a povesti, Carmen! Nebănuite sunt căile…pare-se că D-zeu nu s-a ofticat că fata şi-a spurcat gura cu „dulce” .

În ce priveşte postările politice, recunosc, ştii deja că nu mă dau în vânt, mai ales că sunt reblogări în parte, şi, desi le citesc, nu comentez fiindcă oricât de adevărate ar fi informaţiile alea, mie una tot intoxicări mi se par, şi de-o parte, şi de alta.
te pup, noapte bună!

Apreciază

Din partea ta, care ai un talent deosebit, lauda mă măgulește.
Eu sunt mereu uimită de ușurința voastră în a vă juca cu cuvintele și mai mult de dragul vostru, îmi place ce caracter aveți nu doar talentul cu care scrieți, încerc să vă stau alături sâmbăta și lunea.
Dumnezeu este bun și nu cred că ne pedepsește pe vreunul dintre noi doar pentru că nu postim.
Este mult mai profund decât atât.
Nu la reblogări m-am referit, au și ele un scop anume dar nu pe voi vă vizează, ci la modul în care interpretez eu politica.
Mulțumesc pentru urare !

Apreciază

Ce de povesti mai stii tu.. si ce frumos le povestesti.

Apreciază

Nu credeam că îmi va trebui aproape două ore ca s-o scriu, pentru că eram tare ocupată , dar mi s-a părut că se potrivea momentului.

Apreciază

E absolut „mortala” povestea ta! Personal am ras de una singura si din rarunchi!🙂
Si ai scris-o ca o olteanca adevarata! Minunat!

Apreciază

Dacă ai râs e bine. Oltenii, n-o să ți-o recunoască nimeni dar eu fiind un pic mai specială o fac totuși, sunt cei mai mincinoși și lăudăroși oameni.
Un d’Artagnan e fiecare oltean iar Oltenia e o Gasconie românească.

Apreciază

eu te citesc abia pe ziuă… ce poveste, carmen! ce poveste!
cât despre postările politice, ştii că te citesc, sunt sigură. mie nu mi se pare un obicei prost, să nu mai spui asta, te rog. eu multe am aflat de la tine şi îţi mulţumesc.

Apreciază

Sunt leșinată după politică și nu pot să mă abțin, cum orice drogat cu greu se face bine după cure de dezintoxicare, ca urmare în continuare voi zice câte ceva dar, Psi, trebuie să-mi cer cumva scuze c-o fac.
Știu că în această privință, tu tolerantă , mă accepți astfel.

Apreciază

De rasu-plansu, dar totul e bine cand se termina cu bine.
Fain povestita intamplarea.
Felicitari.
Mi-au mai trecut nervii, mersi.
Te pup.

Apreciază

Mă bucur că te-ai liniștit. Am pățit și eu ceva asemănător ție și vreo câteva ore am fost întoarsă pe dos cu toate că nu făcusem aproape nimic rău.

Apreciază

Cuvintele se leagă cu tâlc şi cu folos şi la tine, ai talent rar de povestitoare şi mi se pare că eşti mare „colecţionară” de întâmplări.

Apreciază

Îmi plac poveștile mult , pentru că nu totdeauna am chef de povestit apreciez că fac parte din club și astfel sunt obligată să mă manifest , și dacă nu aș trăi acum acest coșmar mi s-ar părea că se poate transforma într- o poveste deosebită.

Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: