DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău !

Pe vremea când boicotul nu era condamnat ca o crimă de război, e drept că puțini aveau curajul necesar să-l facă , circa 0,01 % dintre cetățeni , dar niciodată nimeni nu și-l asuma public, eram profesoară de ceva ani într-o comună de la marginea județului „ patriei hoților ” ai căror localnici îi spuneau „Star City ”.
Cum și pe atunci aveau loc „ alegeri libere ” ne-am trezit într-o seară de iarnă rece, cred că era prin anul 1984, cu cei doi candidați la „ Marea Adunare Națională ”.
Mă doare capul tot gândindu-mă cine a fost cel de-al doilea candidat venit, în satul uitat de lume de la granița județului, în campanie electorală . În mod sigur, singurul important pentru mine , tovarășul Ion Lăncrăjan , a fost cel care , cu toate că știa bine ce urma , că nu avea să ajungă deputat și că doar trebuia să joace rolul de contracandidat pentru a demonstra că în România lui Nicolae Ceaușescu au loc „ alegeri libere ” „ prin vot universal, egal, direct și secret ”


Nu ne-a anunțat nimeni pentru că n-aveau nevoie de noi ca nu cumva să creem evenimente. Cadrele didactice , ca orice altă categorie de intelectuali , erau considerate ca fiind periculoase. Eu am aflat absolut întâmplător de la niște angajate de la „ Cooperativă” care mi s-au plâns că aveau să-și piardă iar timpul degeaba.
„ Altă plictiseală ! ”
Cum citeam în acele zile cu nesaț „ Fiul secetei ” am fost mânată de curiozitate , în limitele normale pentru mine, să-l cunosc pe scriitor mai ales că aveam și niște nemulțumiri pe care voiam să mi le exprim în mod liber și cu publicul aferent.
Mi-am pus o bluză cu multe volănașe, danteluțe și șnurulețe legate cochet la baza gâtului, mi-am strâns părul într-un coc a la Connie Francis , mi-am lăsat niște șuvițe subțirele – subțirele pe care le-am răsucit pe deget , m-am fardat cât să pară că n-aș fi , m-am parfumat bine după care-am coborât scările cântând și dansând. Se întâmpla în sfârșit ceva!

Sala de ședințe de la primărie ar fi rămas aproape goală dacă nu ar fi fost aduse tinerele țărăncuțe cu japca. Ele ocupau mai mult decât jumătate din locurile existente.
Dintre profesori a fost chemat doar fostul director, profesorul de limba română Roman, comunist cunoscut și recunoscut pe toată valea Teleajănului. Acesta a venit însoțit de un grup de elevi care citeau sau învățaseră pe dinafară, naiba mai știe după atâția zeci de ani , citate dintr-o prefață a cărții „Cordovanii ” sau „Caloianul ”.
Cred că eram singura persoană, din întreaga adunare , care venisem bucuroasă că aveam să-l cunosc pe scriitorul unei cărți ce se vindea pe ascuns și cu bacșișul aferent în acele zile.
În încăpere era tare frig, vă mai amintiți coșmarul hainelor în plus, dar eu n-aveam pe umeri decât un șal elegant adus de dincolo.
Ascultam tăcută bazaconiile spuse de ceilalți , îmi păreau vorbe fără miez dar eram déjà obișnuită cu astfel de„ mărgăritare ” specifice epocii comuniste.
„ Fiul secetei ” ultima carte a lui Lăncrăjan îmi păruse, mie și altora , scrisă cu mult curaj pentru acele vremuri în care și în vis îți era teamă să nu fi ascultat și turnat. Umbra vreunui informator , reală sau imaginară, ne urmărea pas cu pas.

Era în ea un personaj, descris ca fiind un membru important, la nivel județean, în PCR, un oarecare Popescu care se lupta cu propria sa poreclă „Cacă-te Ioane ! ” .
Tatăl eroului secundar , într-o dimineață , stătea pe vine în propria-i ogradă.
Întâmplarea și ghinionul său a fost că preotul satului s-a nimerit să treacă pe ulița sa în aceea zi fatidică pentru el.
„ Ce faci Ioane ? l-a întrebat , așa cum se obișnuiește , din politețe preotul.
„ Mă cac, părinte .” a răspuns promt tovarășul Popescu fără să se gândească prea mult.
„Cacă-te Ioane ! ” i-a replicat preotul pufnind în râs.
Și uite așa s-a născut porecla tovarășului Popescu.
Ajuns într-o funcție importantă la județ, praduind o energie uriașă pentru a șterge din memoria oamenilor o poreclă intrată în istoria colectivă a satului, personajul Popescu a fost invins de o vorbă aruncată aiurea de un membru al familiei sale.

VA URMA

psi ne-a dat o DUZINĂ de cuvinte, eu am scris mai multe și mărunte, dar ceilalți membrii ai

Clubului psi ” au scris minunat :  dordefemeie,tibi,  Scorpio, irealia, verbalis,  almanahe, Vero

Anunțuri

35 de gânduri despre „DUZINA DE CUVINTE Țara lu’ Căcărău !

    1. Mama și Marta, sora mamei, nu lipseau de la această obligație cetățenească.
      „ Nu se știe niciodată ce se poate să ni se întâmple ! ”, în caz contrar.
      Așa își motivau gestul cu toate că nu erau prea pătrunse de necesitatea lui.

      Apreciază

  1. Excelenta povestire. Astept urmarea. Adevarul este ca, asa cum bine ai spus, am ajuns sa traim in Tara lui Cacarau, dupa cum la fel de celebru a ramas Papura Voda. Atat ne-a mai ramas, umorul si amintirile unor vremuri ce speram sa nu se mai intoarca. Dar se pare ca noi nu vrem sa inchidem deloc usa din dos a istoriei si cei scosi pe aceasta usa se intorc mereu.

    Apreciază

  2. Un rus s-a amuzat teribil de numele acesta dat lui Antonescu. Si in general de poreclele folosite de romani pentru personajele politice. N-am stiut sa-i explic de unde provine. Acum stiu. 🙂

    Apreciază

  3. Ce-mi plăcea mie grozav la alegerile din copilăria mea era că tipii de la secţia de votare veneau la noi de fiecare dată de vreo 2-3 ori cu urna mobilă, ca să voteze bunica, trecută de 70 de ani. Numai că veneau degeaba, bunica nu era acasă, ea era la biserică – la vot se ducea abia după ce se termina slujba (uneori stătea la biserică şi după slujbă, dacă urma vreun botez sau vreo nuntă)! Iar amărâţii ăia de la secţia de votare se dădeau de ceasul morţii – am înţeles că erau datori să raporteze că toţi cetăţenii s-au prezentat la vot în primele ore ale dimineţii 😛

    Apreciază

    1. Recensământul oamenilor, animalelor sau orice altă acțiune, cum era și votarea, se făcea de către cadrele didactice.
      Nu ne plătea nimeni pentru că era muncă voluntar-obligatorie.
      Se știa de la început cine trebuia să câștige, era cel care era scris primul pe listă. Al doilea era trecut, așa cum am menționat , doar ca să pară celor din străinătate că în România există libertate .
      La ultimile alegeri, oamenii nu mai rezistau, și acolo , singuri în cabina de vot, au mâzgălit buletinele de vot scriind diverse:„ n-avem pâine ”, „ n-avem grâu ”, „ n-avem muncă ”.
      Am stat vreo câteva ore, întrega comisie, împreună cu milițienii și-am șters cele scrise.
      „Pușcăria ne mânâncă ! ” repetam noi cu frică.

      Apreciază

  4. Iliescu nu trebuie sa moara inainte de a fi condamnat pentru faptele sale antiromanesti.Este un criminal comunist care a obtinut puterea suprema in stat prin crime si mistificare.El este principalul vinovat pentru mortii de la revolutie,mineriadele si marginalizarea Romaniei din anii 90 si mai nou a avut un aport si la lovitura de stat ce se desfasoara si in acest moment in Romania.In orice alt stat diferit de Romania Ion Iliescu ar fi fost de mult dupa gratii.

    Apreciază

  5. Din ce-am văzut pe la TV, când treceam pe lângă el, că n-aveam pe unde să-l ocolesc, mulţi dintre cei care-au trăit asemenea timpuri s-au prezentat şi acum la vot. Asta mă miră, când nu mă indignează.
    Acum vreo câţiva ani, bunica mea ar fi votat cu o anumită formaţiune politică, mai galbenă aşa, pentru că a primit cadou o pungă de zahăr şi-o sticlă de ulei.
    Motivaţiile unora depăşesc, şi ele, capacitatea mea de înţelegere. Dar, poate-i neuronul meu obosit de vină…
    Regret enorm să văd oameni ca dvs, ca mama mea, că suferiţi în halul acesta, dar mai ales regret că am ajuns să cred că cei de-acum nu vor mai lăsa hăţurile decât dacă se mai urcă într-un avion made in Poland…dar toţi!

    Apreciază

    1. Mi-a plăcut mult ideea cu avionul și Polonia , ca să nu te plagiez.
      Ireal, ți-ai spune dacă ai citi undeva că niște oameni care au trăit acele vremuri hotărăsc să voteze astfel.
      E normal însă să fie așa dacă ei au trăit zeci de ani obișnuiți doar să primească ordine. Niciodată n-au gândit singuri în legătură cu ce se întâmpla lângă ei ci doar au acceptat tacit ce spunea propaganda comunistă.
      Îmi pare rău pentru mama ta că suferă dar mă bucur pentru tine că ai o mamă care gândește.

      Apreciază

  6. Scumpa mea, superba duzina iar la videoclip… am ras cu lacrimi desi ar fi fost de plans! Astept sa vad cum ai luat cuvantul in sedinta…. ca doar nu te-ai facut frumoasa ca sa taci nu?
    Mi-a placut si mie chestia cu… avionul polonez! Dar stii ce, nu tine Dumnezeu cu toti neispravitii ca sa-i scape El in loc sa stie ei sa se salveze! Asa ca… nu vom avea noi norocul polonezilor! Apoi aia nu erau asa de bine cu rusii…. ca ai nostri! (sic!)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s