Orgolioasă și fudulă ca mai tot românul , prostu-l dacă nu-I fudul…, îmi ziceam că nu-i deștept mai mare decât un absolvent de matematică.
Viața, așa e ea, mi-a dat un răspuns și mi-a arătat cât de mult greșeam când mă consideram buricul Universului.
E nevoie de ceva timp disponibil , să nu uităm lozinca anului 1990 ,, Noi muncim , nu gândim ! ”, ca să avem gânduri adânci.
Internetul ne oferă acum posibilitatea nu doar să conversăm, simplă bloggereală, ci și să ne exprimăm propria filozofie despre una despre alta.
Pe lângă judecata noastră profundă orice altceva , cele scrise de Andrei Pleșu sau Gabriel Liiceanu, devine un cuvânt fără de valoare .
Am citit în astă dimineață niște versuri de-ale lui Adrian Păunescu grație Lunei Pătrate.
Brusc, din trecut, mi-au răsărit în minte amintiri mute pe care le credeam uitate.
Băieții mei se minunează , cine n-ar face-o când le povestesc, din ce motive reușeam să mă cert cu tatăl lor în tinerețe.
Amândoi, soțul meu și cu mine educați să nu cedăm în fața argumentelor, văd că astăzi încrânceneala este uriașă și de aceia nu mă mai jenez să recunosc, ne spuneam părerea despre un subiect sau altul după care, pentru că niciunul nu voia să cedeze, trecem la invective. Și dăi, și dăi !
Unul dintre cele mai mari scandaluri, soacrii, gâturi intinse și urechi ciulite, plângeau pe la uși auzindu-ne, s-a datorat lui Adrian Păunescu.
Romantică ziceam eu, proastă spunea barbata’miu urlând la mine, îi vorbeam despre frumusețea poeziilor bardului de la Bârca.
Aveam obiceiul să ascult noaptea, parcă în fiecare joi se întâmpla asta, „ Cenaclul Flacăra” la radio și îmi amintesc bine cum mă treceau lacrimile auzindu-I cântând pe Ducu Bertzi sau Victor Socaciu.
„ Proasta- proștilor, tu nu vezi că sunteți manipulați ? Cine are acces în plină dictatură la Radio ? Cine poate să adune atâția oameni pe stadioane și să țină spectacole care seamănă cu mitingurile din străinătate ? Cine ? ”
„Ba, prost ești tu ! Ai citit vreo poezie ? Te pricepi tu la versuri ? Te pricepi tu să analizezi ca un adevărat critic ? Ești tu în măsură să vorbești ?”
„ Ești o gâscă proastă ! ”
Pentru că mi-ar fi plăcut să mă asemene cu o altă pasăre, egrete de- ar fi fost el eu mă numeam altfel, mi-am făcut bocceluța și l-am părăsit.
Afară e caniculă, mințile ne sunt înfierbântate dar mai sete mi-e adevăr și dreptate.
S-au scufundat corăbii, s-au răsturnat toate cu fundul în sus, dar dragostea de adevăr a celor cinstiți și curați ne-a rămas în inimi.
Pentru ca să nu fiu considerată o plagiatoare sau o hoață vă aduc la cunoștință faptul că fotografiile aparțim următorilor :
florentin.draganescu … pagină de autor: Cârdul de gâşte
Imagini pentru egreta
Puteți să citiți și :
Opinii: Gastele politice!
„Nu votăm la un referendum plagiat după alegerile din 1946 ”, nu suntem gâște !
http://www.blogary.ro/2012/07/mai-tineti-minte/
http://www.blogary.ro/2012/07/plebiscit-pentru-lovitura-de-stat-usl-ne-invita-sa-legitimam-puciul/
psi a ales cuvintele iar ceilalți am scris : dordefemeie, psi, anacondele, tiberiu, Scorpio și virusverbalis care a uitat să se treacă în tabel la Psi
Dictatura justitiei 
Dacă te consolează cu ceva, să ştii că şi eu l-am admirat pe AP în acele vremuri şi am fost la Cenaclu de două ori. Tare prost mai eram…
ApreciazăApreciază
Crezi că eu nu am fost ? Altceva ce mai aveam ?
Ascutam „Europa Liberă ” sau „Vocea Americii ” iar astăzi înnebunesc vâzându-l pe Emil Hurezeanu cum își ia tainul de la stăpânii săi adevărați …
ApreciazăApreciază
admiraţie am avut şi eu pentru el. gândeam la valoarea şi prolificul pe care le judecam copilăreşte, cât încă nu ştiam, nu vedeam limpede. apoi s-a stins nichita. şi altă iubire n-a mai încăput în poezia mea.
ApreciazăApreciază
Indirect, draga mea Psi, i-am adus o mulțumire tardivă tatălui fiilor mei.
El mi-a deschis mintea în multe privințe cu multă muncă și scandaluri îngrozitoare.
Cu multă rușine recunosc momentul când Nicolae Ceaușescu a ținut un discurs în care afirma că nu ne este necesară Clauza națiunii favorizate iar eu, naționalistă proastă , am spus că bine face.
Soțul meu m-a certat spunându-mi că nu este bine ce se întâmplă.
Apoi au început acei ani terifianți în care nu aveam lumină, căldură și hrană.
Ne băteam la cozi pentru 1-2 suluri de hârtie igienică.
Acum după atâția ani de zile , cum bine scrie Tibi în duzina sa, retrăim aceleași vremuri.
ApreciazăApreciază
Hai să nu exagerăm şi să nu dramatizăm – acum nu ne batem la cozi!
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Tiberiuorasanu's Blog.
ApreciazăApreciază
Draga mea, intre marile deceptii… se numara si Lucia Hossu Longin!
In 1992 am cunoscut un ziarist cu nume, cu vechime in jurnalistica comunista si bine asezat in presa „democratica”. Venind vorba despre „Piata Universitatii” mi-a marturisit ca articolele pe care le- a scris despre subiect le-a scos „din pix”, fara ca macar o data sa fii trecut pe acolo ( nici nu era din Bucuresti, dealtfel).
L-am intrebat cum se face ca el, vechi om pe presa, a comis o astfel de eroare.
Mi-a raspuns calm: „Pai eu ma socotesc un mercenar, doamna, scriu pt cine plateste mai bine. Nu am timp pt a face apostolat!” A si murit, saracul, dar gratie sinceritatii lui nu ma mai mira „patosul” deplasat al unor „jurnalisti” .
Cat despre ex sotul tau… imi pare rau pt tine , dar el avea cu adevarat viziune politica! 🙂
ApreciazăApreciază
Dragă Cita, trebuia să ne dăm seama că Lucia Hossu Longin a fost omul securității. Scriam ieri și nimeni nu și-a făcut timpul să citească dar nu mă supăr pentru că suntem în plin război, https://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/07/27/s-au-reactivat-informatorii/ despre ei.
Mulți sunt mercenari și , tocmai de aceia, cei care fac apostolat merită respectați.
Uite o adresă : http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/07/28/sfarsit-de-saptamana-28-iulie-intre-frauda-electorala-si-democratie/ dar sunt atâția alții.
Dan, ex soțul meu a avut dreptate în multe și nu mă supăr.
PS Am mers joi împreună la miting în București.
A fost încântat să-l vadă pe președintele ales Traian Băsescu.
ApreciazăApreciază
Io ascultam Cornel Chiriac -Metronom Duminical..Ce vremuri, domne.. :)) Sa pluteasca egretele si sa fim linistiti..Oare putem?
ApreciazăApreciază
Mă gândesc dacă nu suntem cumva blestemați să fim veșnic neliniștiți …
ApreciazăApreciază
Bine v-am găsit!
Excepţional!!! Păcat că vremurile ne forţează să retrăim cu groază emoţii de-astea ce se cer îngropate.
N-am citit, am alergat la galop printre rânduri, să dau de final, că-mi era că nu apuc să termin până mă cheamă datoria. Dar uite, timpu-i darnic şi-am revenit să savurez, să-mi amintesc, să mă tem şi aici. Am prins doar vreo 13 ani de-ăia, dar cozile la lapte nu le uit în 100…
ApreciazăApreciază
Am făcut rapid socoteala și-am văzut că tare tânără mai ești ! Și ce frumos scrii !
Cât despre vremurile trecute , ascunzându-se sub alte forme ca și aghiuță, ne dă mereu târcoale.
ApreciazăApreciază
Eu am prins vreo 15 de-ăia, din care vreo 2-3 ani m-au „prins” că-l iubeam tare-tare pe tătucu’ Nicu, graţie educatoarei, şi mai ales pe mama Elena, că o vedeam mereu înconjurată de copii. 🙂 Deci, mai gâscă eu!
Cozile la lapte erau un deliciu. Ele îmi permiteau să-i reproşez mamei că nu mă lasă să stau afară cât vreau, după 10 noaptea, da’ mă trimite la lapte în toiul nopţii?! păi, cum vine asta?
Păunescu nu mi-a plăcut niciodată!
ApreciazăApreciază
Din cauza educatoarei, v-am mai povestit cred, îl iubeam pe VI Lenin.
La grădiniță fiind, ne-a pus un diafilm cu el când mânca cartofi fierți în Siberia.
Când mă gândeam la Lenin mi se rupea inima de mila sa.
Abia studentă am aflat că a fost unul dintre cei care s-au opus Unirii din anul 1918.
Cât de periculoasă poate să fie manipularea la vârste fragede.
ApreciazăApreciază
Rectific, nu vremurile ne forţează, ci gâştele lui Pleşu 🙂
ApreciazăApreciază
Alia
Tot este bine că te-ai dumirit la vreme spre deosebire de mulţi alţii care, încă nu s-au.
ApreciazăApreciază
O, mă bucur că știi la ce mă refer !
ApreciazăApreciază
Eu am rămas cu dragostea pentru muzica folk… iar dacă am fost manipulată atunci, nu prea are importanţă acum. Nu cred că am luat în serios vreodată discursul lui Păunescu, sau cântecele patriotice. Eram sătulă până peste cap şi cred că mi se închideau urechile singure la lozinci. Privind în urmă cred că putem alege frumosul din urât. Să ne bucurâm de frumos şi să ştim cum să evităm urâtul… ca egretele. 🙂
ApreciazăApreciază
Iubesc muzica folk, nu-i ea de vină că prin intermediul său am fost manipulați.
Cât despre urât, cred că dă buzna peste noi fără să-l dorim și fără să-l așteptăm să vină .
ApreciazăApreciază
Adrian Păunescu a ştiut cum să lanseze artişti talentaţi, a fost el însuşi un poet talentat şi un om inteligent – numai că şi-a folosit inteligenţa ca să tragă spuza pe turta lui, şi înainte de 89, şi după 😛
Iar manipulaţi am fost, suntem şi vom mai fi! În culisele puterii s-au petrecut, se petrec şi se vor petrece multe lucruri pe care nu le ştim! Aşa că, de ce să ne facem sânge rău pentru asta?!
Cei care au ştiut să se bucure de viaţa au apreciat la cenaclul lui Păunescu muzica şi versurile de calitate şi au ignorat umplutura cu iz patriotic. Şi trebuie să recunoaştem că, fără ea, în vremurile alea cenaclul n-ar fi putut exista – şi ar fi fost păcat!
Asta a fost, este şi va fi părerea mea!
ApreciazăApreciază
Promit să-ți răspund detaliat la viitoarea postare dar nu azi când sunt pe baricadă.
Râd băieții mei de mine dar ce să fac dacă asta sunt eu. 😆
ApreciazăApreciază
A, am uitat, am o rugăminte: pune în tabelul lui psi link la articolul respectiv, nu la blog – ca să fie uşor de găsit, mai ales acum, când scrii atât de mult!
ApreciazăApreciază
Ok!
ApreciazăApreciază
La cenaclul lui alde Păunescu, ca oriunde altundeva, trebuia să ştii s-alegi grâul de neghină!
ApreciazăApreciază
Cred că este greu să se aleagă „ grâul de neghină ” , persoanele de față se exclud, și văd asta după cum s-au poziționat românii în unele momente. A se vedea scorul cu care a câștigat Iliescu alegerile în anul 1990. Atunci românii au ales neghina !
ApreciazăApreciază