
Stau în pat, ghemuită sub plapuma grea de lână, obosită și înfrigurată. Fiecare fibră mi-este încordată deși îmi doresc cu ardoare să reușesc să mă relaxez pentru câteva ore. Îmi doresc să adorm, să- mi odihnesc mintea ca mai apoi să mă pot ridica din pat și să merg în fața calculatorului ca să scriu povestea aniversară. Nu reușesc și pace. Gândurile îmi zboară doar la școală și elevii mei.
Cearceaful încă de mult șifonat de atâta răsuceală, de pe stânga pe dreapta și de pe dreapta pe stânga, stă strâns undeva pe la picioarele mele. Perna pare că ia foc încălzindu-mi și fizic capul încins.
De câte ori mi se pare că totul se dărâmă și se răstoarnă peste mine procedez la fel. Mă culc și dorm ore în șir. La fel vreau să fac și acum. Voi ieși eu într-un fel și din această încurcătură. Salonul în care are loc petrecerea e unul de lux. Bănuiesc că și prețul este pe măsura somptuozității sale. Uși batante cu geamuri fumurii la intrare, pereți cu tapet mătăsos, oglinzi venețiene uriașe, canapele din holul mare care sunt toate îmbrăcate în piele , nu tradiționala mușama numită pretențios piele ecologică, au picioarele din lemn sculptat iar palmierii ornamentali sunt uriași.
Bețișoarele parfumate, răspândite discret încât doar se simt fără însă a se vedea, sunt din belșug.
Noi, oaspeții sosiți cu toții la petrecere, suntem toți îmbrăcați elegant într-un mod neostentativ. Se vede clasa.
Sărbătorim un an de când s-a înființat
” Clubul Poveștii Parfumate ” și avem motive serioase să ne bucurăm. În sfârșit, după atâta timp în care doar ne-am bănuit trăsăturile chipului și caracterul , ne vom vedea față-n față.
Eu trebuia , ca și ceilalți de altfel, să scriu un articol aniversar.
N-am avut timp, n-am avut inspirație,
n-am avut dispoziția necesară.
Ajung la ora fixată dar sunt emoționată și am o mică strângere de inimă. Mi-e rușine că n-am fost în stare să-mi îndeplinesc sarcina dată.
Amfitrioana , -Mirela mă privește în ochi și, fără să-mi spună nimic la început , își mișcă, într-o parte și alta, capul arătându-mi dezaprobarea ei. Mi-a reproșat apoi cu glas încet , cred eu sau mi se pare, Dumnezeu mai știe, că și-ar fi dorit să scriu și eu o poveste , doar aniversăm un an, iar eu nu reușesc să gândesc ce să-I răspund ? Ceva plauzibil . Ce-i de făcut ? Sau doar mi-a urat ceva de bun venit ? Sunt emoționată, auzul îmi joacă feste, dar știu că starea asta ușor confuză îmi vine bine pe chip.
-Mirela e inteligentă, cultă, plină de talent în meseria sa și dornică să învețe mereu câte ceva răspândește în juru-i un parfum de bună calitate. Îi lipsește tupeul ală infect de-l găsești pe toate drumurile și, tocmai de aceea, mi-e rușine de ea. Îmi las rușinată ochii în jos.
Deși e împreună cu noi în aceeași încăpere, CARMEN , o altă blondă , e atât de preocupată, să le răspundă tuturor celor care-au participat la ” Miercurea fără cuvinte ”, deh, politețea întruchipată, încât n-are timp să observe privirea Mirelei . O recunosc ușor după degajarea specifică celor obișnuiți să trăiască prin țări străine.
Distant și calculat, mie îmi pare chiar rece, Daurel , este la rându-I o persoană deosebită. Are ceva al lui, nu știu ce anume, ce-l face să se deosebească de ceilalți și să-l definească. Introvertit cum îmi pare, sunt convinsă că știe bine ce se întâmplă în odaie, suntem cu toții prezenți în salonul elegant al Clubului, dar se arată nepăsător.
Vai! Văzui pe Doru . . Teamă mi-e de pana lui, văru-miu virusverbalis e plecat la pescuit, și de ”Grupul „porcilor abjecti” . Mă pot trezi caricaturizată una două. Ce mă fac ?
Rokssana , draga de ea mă ia protector după umeri și mă conduce prin încăpere. ” Ce m-aș face dacă n-ar fi și ea aici ? ” Gândesc în sinea mea dar nu fac niciun comentariu.”
Gabi, my heart to your heart, ” g1b2i3 îmi zâmbește blând încurajându-mă din priviri. Parcă mi-ar spune că mă place și acceptă așa cum sunt, bună sau rea, talentată sau nu. Îi mulțumesc la rându-mi zâmbindu-i cât de galeș pot.
Mai tânăra Gabriela Elena
, cea care -și realizează visul și, cu toate că-I ocupată cu facultatea, își găsește timp să vină alături de restul membrilor. Ea, psiholog fin, mă înțelege pentru că-i pregătită să fie tolerantă cu toți.
Lili3D . ” Nu mă tem de zâmbetul tău.” scrii tu, nu mă tem de zâmbetul tău, zic eu, pentru că te simt sensibilă și plină de iubire. Nu mi-e teamă de tine și de judecata ta blândă !
Lolita .e harnică, sensibilă și n-are obiceiul de a face calcule meschine.Mi-ai citit articolul, ți-l citesc și eu. O simt alături de mine, posibil să mă-nșel dar cine n-o face oare ?
Sara , o copilă minunată, delicată și sensibilă, pe care te-ai aștepta s-o vezi jucându-se cu păpușile ne uimește cu perseverența cu care stă alături de noi.
Sara are în fața ei un sirop natural de fructe semn clar că Mirela o iubește și apreciază.
Rokssana e tot timpul alături de mine fără să dea vreun semn de gelozie atunci când vede că mă înțeleg bine și cu celelalte fete. Mă simt bine în preajma ei, în preajma lor.
Sunt conștientă tot timpul de faptul că ne despart multe, convingeri politice, convingeri religioase, dar ne leagă dragostea comună pentru parfumul trecut al poveștilor frumoase într-o lume măcinată de vulgaritate și vicii.
Ni se alătură Aurora Georgescu , o doamnă cu umor, talent și umor. Ea e foarte blândă și ne privește cu multă duioșie.
Karma Police, Florentina, Vanessa și .Xaba îmi sunt necunoscute dar
nu mă sperie perspectiva de a le cunoaște.
Atmosfera s-a încălzit, pe chipul tuturor ni se citește bucuria , iar parfumul acela suav, de la început , a devenit pregnant și mă îmbată de plăcere.

” Miau ! Miau ! Miau ! ”
Mă trezesc brusc din somn. Lordului Pip îi este foame și, așa cum s-a obișnuit, mă anunță.
După ce deschid ochii, e întuneric în cameră, descopăr că totul a fost doar un vis.
Nu, n-am reușit să ne întâlnim și să ne cunoaștem. A fost doar un vis de-al meu. Atât.
MIERCUREA MUTĂ Seamănă cu stăpâna !
O POZA FRUMOASA !
DRAGALASUL PEPE !
ApreciazăApreciază
Mulțumesc !
Tu ce mai faci Alexandra ?
ApreciazăApreciază
Foarte frumos visul tău, un vis ce poate deveni realitate. Poate nu într-un spaţiu atât de elegant şi preţios ca-n vis, dar pe terasa casei mele de la munte ar fi posibil în vară ! O seară! O seară magică , de neuitat !
Visul tău este plin de parfumul poveştii parfumate!
ApreciazăApreciază
Ar fi minunat să ne cunoaștem într-un târziu.Iar muntele mi-a fost drag din totdeauna. Mă bucur că ți-a plăcut visul meu.
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
aoleu,prietena eram convinsa pina sa termin de citit ca visezi frumos in stare semiadormida, cind iti doresti un lucru cu adevarat il simti ,il vezi aievea, , sincer imi pare rau ca nu fu realitate, dar cum spunea mai sus STROPI DE SUFLET, cred ca o binecuvintare ar fii ptr voi toti sa va intilniti la munte, nu stiu pe mine muntele ma face fericita, ma incarca cu energie benefica, parca privesc viata de la inaltime, nu ma mai priveste viata pe mine de la inaltime, si parca mi-asi dori sa fiu si eu sa va privesc printr-o crapatura, va pup
ApreciazăApreciază
Ola ! Ar fi frumos să se împlinească visul.
Tu nu știi că tot ceea ce scrii ca și cum s-ar fi întâmplat într-un târziu se realizează ?
E frumos la munte. Aerul îmbătător și curat e o binecuvântare. Pupici.
ApreciazăApreciază
Carmen, pot spune că ne-ai surprins perfect pe toți, ai darul portretizării și un umor fin, sănătos, bine împletit în cuvinte așezate cu respect pentru fraza gândită.
La ceas aniversar, eu îi mulțumesc și prietenei mele Carmen cea blondă ca mine, care, prin disciplina specifică celor obișnuiți cu munca bine făcută , dar și cu relaxarea de calitate după îndelungile ore de servici, m-a învățat să cer disciplină, la rându-mi! Talent, inspirație, forță și creativitate aveți voi, membrii Clubului Povestea parfumată, din plin, chiar cu asupra de măsură. Dovadă povestea de față, pe care nu cred că există cititor care să n-o savureze , e delicioasă! E minunat fostul maidanez Pepe, acum LORDUL PIP! 😉
ApreciazăApreciază
Mirela, doar am încercat să scriu ceva aniversar. La mulți ani !
ApreciazăApreciază
Carmen dragă, caută la spam comentariul meu…e lung și nu-l mai scriu încă odată. Te pup! Mulțumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Mirela, de vreo trei ori cel puțin am încercat să ajung pe blogul tău și n-am reușit.
ApreciazăApreciază
Azi e platforma de vina, domeniul e in revizie. Promit sa fiu acasa maine. Adevarul e ca am fost si cu familia la plimbare, ne-am distrat! 😉
ApreciazăApreciază
Ce vis frumos ați avut! Și mie mi-ar place să ne întâlnim…
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! 🙂
Vă doresc un weekend plin de miresme de poveste!:)
ApreciazăApreciază
Sara, tu ești o minune! În aceste zile în care tineretul are altfel de preocupări tu te deosebești frumos.
ApreciazăApreciază
şi pe mine m-ai păcălit, Carmen! chiar mă gândeam cum de ţi-ai făcut timp să mergi? 🙂
Pip, Lordule, ai grijă de stăpâna-ţi visătoare, veghează-i somnul şi-n continuare!
ApreciazăApreciază
Alma, abia am timp să citesc pe bloguri, să răspund la timp la comentarii și să fiu și eu… un pic gospodină. Am florile neudate de ceva zile…
ApreciazăApreciază
Miao, ce vis frumos!
Şi ce simpatic e Lordul Pip! Sunt încântat de cunoştinţă, cred că ne-am putea înţelege bine, şi eu am fost maidanez în copilărie 🙂
ApreciazăApreciază
Îmi lauzi motanul, îmi cucerești inima mea.
ApreciazăApreciază
La Multi Ani, visului! Si matzului! 🙂
ApreciazăApreciază
La mulți ani și ție ! Să ne zmulgi zâmbete în continuare.
ApreciazăApreciază
Ce întâlnire frumoasă! Dacă te-ai fi simţit şi bine… Dar am fost acolo…
ApreciazăApreciază
Doar ne-am cunoscut. A fost minunat !
ApreciazăApreciază
Ziua bună si parfumată ca o poveste de vis! Frumoasă ficţiune, Carmen: Felicitări 🙂
ApreciazăApreciază
Bună ! Nora doar așa se sărbătorește un an de existență. Cu șampanie și mult fast. 😆
ApreciazăApreciază
Foarte frumos ai descris acest minunat vis. 🙂
ApreciazăApreciază
Tibi, e un vis pe care-l avem cu toții. Din păcate , realitatea este câteodată altfel.
ApreciazăApreciază
🙂 Si eu ma gandeam unde o fi restaurantul luxos. E greu sa stabilesti o zi de intalnire pentru un grup mare de oameni care traiesc raspanditi prin lumea larga.
ApreciazăApreciază
Mihaela, teamă mi-e că n-avem noi bani de un astfel de restaurant luxos. Dar în vis orice e posibil.
ApreciazăApreciază
se vede ca nu ma cunosti de loc 🙂
Sa ai o seara faina!
ApreciazăApreciază
Cum aș putea să te cunosc când știu doar o fotografie cu imaginea unei blonde frumoase ?
ApreciazăApreciază
oh! atunci e chiar grav! fotografia e veche de doi ani… nu o mai pot schimba – contul google e blocat, de aceea am deschis un alt cont, cu o poza acuala, care apare peste tot, mai putin la blogurile din wordpress!
ApreciazăApreciază
Respectul meu!
Toate cele bune!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc !
ApreciazăApreciază
Lordul Pip, iubitul de pisoi! 🙂 Se poate o portie de mangaieturi prin intermediar, de la distanta?
ApreciazăApreciază
Da. Știu că iubești animăluțele.
ApreciazăApreciază
🙂 N-am mai mangaiat un pisoi de ani de zile. Nici macar prin intermediari. Mmmmm, ce blanita … Mmmm, ce placere … 😉
Cinste tie ca l-ai luat acasa! Creatura norocoasa! 🙂
ApreciazăApreciază
acum inteleg ce se-ntampla cu mine….ma trezesc mai obosita decat cand ma bag in pat…pai,daca ma porti pe la petreceri …. 🙂
sa te pup..tare esti tu draguta 🙂 te-ai achitat admirabil….
seara faina sa ai 🙂
ApreciazăApreciază
Măcar la moment aniversar să nu lipsesc. Văd că nu voiai să recunoști câtă șampanie am băut ! 😆
ApreciazăApreciază
Lordul Pip aduce cu pisicile noastre cele mari, tot negru cu alb.
Povestea ta e deosebita, se vede ca deja ne cunosti, ca ne vizitezi si ne citesti povestile.
Eu am cam lipsit, am chiulit, ca sa zic asa.
La multi ani, Poveste parfumata!
ApreciazăApreciază
Bună ! Încerc să mă integrez în această colectivitate deosebită. La mulți ani !
ApreciazăApreciază