Parfumul Povestii parfumate

Alintatul Lotd Pip

Stau în pat, ghemuită sub plapuma grea de lână, obosită și înfrigurată. Fiecare fibră mi-este încordată deși îmi doresc cu ardoare să reușesc să mă relaxez pentru câteva ore. Îmi doresc să adorm, să- mi odihnesc mintea ca mai apoi să mă pot ridica din pat și să merg în fața calculatorului ca să scriu povestea aniversară. Nu reușesc și pace. Gândurile îmi zboară doar la școală și elevii mei.
Cearceaful încă de mult șifonat de atâta răsuceală, de pe stânga pe dreapta și de pe dreapta pe stânga, stă strâns undeva pe la picioarele mele. Perna pare că ia foc încălzindu-mi și fizic capul încins.
De câte ori mi se pare că totul se dărâmă și se răstoarnă peste mine procedez la fel. Mă culc și dorm ore în șir. La fel vreau să fac și acum. Voi ieși eu într-un fel și din această încurcătură.  Salonul în care are loc petrecerea e unul de lux. Bănuiesc că și prețul este pe măsura somptuozității sale. Uși batante cu geamuri fumurii la intrare, pereți cu tapet mătăsos, oglinzi venețiene uriașe, canapele din holul mare care sunt toate îmbrăcate în piele , nu tradiționala mușama numită pretențios piele ecologică, au picioarele din lemn sculptat iar palmierii ornamentali sunt uriași.
Bețișoarele parfumate, răspândite discret încât doar se simt fără însă a se vedea, sunt din belșug.
Noi, oaspeții sosiți cu toții la petrecere, suntem toți îmbrăcați elegant într-un mod neostentativ. Se vede clasa.


    Sărbătorim un an de când s-a înființat

 ” Clubul Poveștii Parfumate ” și avem motive serioase să ne bucurăm. În sfârșit, după atâta timp în care doar ne-am bănuit trăsăturile chipului și caracterul , ne vom vedea față-n față.
  Eu trebuia , ca și ceilalți de altfel, să scriu un articol aniversar.

       N-am avut timp, n-am avut inspirație,

    n-am avut dispoziția necesară.

   Ajung la ora fixată dar sunt emoționată și am o mică strângere de inimă. Mi-e rușine că n-am fost în stare să-mi îndeplinesc sarcina dată.

Amfitrioana , -Mirela    mă privește în ochi și, fără să-mi spună nimic la început , își mișcă, într-o parte și alta, capul arătându-mi dezaprobarea ei. Mi-a reproșat apoi cu glas încet , cred eu sau mi se pare, Dumnezeu mai știe, că și-ar fi dorit să scriu și eu o poveste , doar aniversăm un an, iar eu nu reușesc să gândesc ce să-I răspund ? Ceva plauzibil . Ce-i de făcut ? Sau doar mi-a urat ceva de bun venit ? Sunt emoționată, auzul îmi joacă feste, dar știu că starea asta ușor confuză îmi vine bine pe chip.

-Mirela  e inteligentă, cultă, plină de talent în meseria sa și dornică să învețe mereu câte ceva răspândește în juru-i un parfum de bună calitate. Îi lipsește tupeul ală infect de-l găsești pe toate drumurile și, tocmai de aceea, mi-e rușine de ea. Îmi las rușinată ochii în jos.
Deși e împreună cu noi în aceeași încăpere, CARMEN ,  o altă blondă , e atât de preocupată, să le răspundă tuturor celor care-au participat la ” Miercurea fără cuvinte ”, deh, politețea întruchipată, încât n-are timp să observe privirea Mirelei . O recunosc ușor după degajarea specifică celor obișnuiți să trăiască prin țări străine.
Distant și calculat, mie îmi pare chiar rece, Daurel ,  este la rându-I o persoană deosebită. Are ceva al lui, nu știu ce anume, ce-l face să se deosebească de ceilalți și să-l definească. Introvertit cum îmi pare, sunt convinsă că știe bine ce se întâmplă în odaie, suntem cu toții prezenți în salonul elegant al Clubului, dar se arată nepăsător.
Vai! Văzui pe Doru . . Teamă mi-e de pana lui, văru-miu virusverbalis  e plecat la pescuit, și de ”Grupul „porcilor abjecti” . Mă pot trezi caricaturizată una două. Ce mă fac ?

Rokssana , draga de ea mă ia protector după umeri și mă conduce prin încăpere. ” Ce m-aș face dacă n-ar fi și ea aici ? ” Gândesc în sinea mea dar nu fac niciun comentariu.”

Gabi, my heart to your heart, ” g1b2i3 îmi zâmbește blând încurajându-mă din priviri. Parcă mi-ar spune că mă place și acceptă așa cum sunt, bună sau rea, talentată sau nu. Îi mulțumesc la rându-mi zâmbindu-i cât de galeș pot.
Mai tânăra Gabriela Elena

, cea care -și realizează visul și, cu toate că-I ocupată cu facultatea, își găsește timp să vină alături de restul membrilor. Ea, psiholog fin, mă înțelege pentru că-i pregătită să fie tolerantă cu toți.

Lili3D . ” Nu mă tem de zâmbetul tău.” scrii tu, nu mă tem de zâmbetul tău, zic eu, pentru că te simt sensibilă și plină de iubire. Nu mi-e teamă de tine și de judecata ta blândă !
 

Lolita .e harnică, sensibilă și n-are obiceiul de a face calcule meschine.Mi-ai citit articolul, ți-l citesc și eu. O simt alături de mine, posibil să mă-nșel dar cine n-o face oare ?

Sara , o copilă minunată, delicată și sensibilă, pe care te-ai aștepta s-o vezi jucându-se cu păpușile ne uimește cu perseverența cu care stă alături de noi.
Sara are în fața ei un sirop natural de fructe semn clar că Mirela o iubește și apreciază.

Rokssana  e tot timpul alături de mine fără să dea vreun semn de gelozie atunci când vede că mă înțeleg bine și cu celelalte fete. Mă simt bine în preajma ei, în preajma lor.
Sunt conștientă tot timpul de faptul că ne despart multe, convingeri politice, convingeri religioase, dar ne leagă dragostea comună pentru parfumul trecut al poveștilor frumoase într-o lume măcinată de vulgaritate și vicii.
Ni se alătură Aurora Georgescu , o doamnă cu umor, talent și umor. Ea e foarte blândă și ne privește cu multă duioșie.

Karma Police,  Florentina,  Vanessa și .Xaba  îmi sunt necunoscute dar
nu mă sperie perspectiva de a le cunoaște.

Atmosfera s-a încălzit, pe chipul tuturor ni se citește bucuria , iar parfumul acela suav, de la început , a devenit pregnant și mă îmbată de plăcere.

Fostul maidanez Pepe, acum LORDUL PIP

 

 

  ” Miau ! Miau ! Miau ! ”
Mă trezesc brusc din somn. Lordului Pip îi este foame și, așa cum s-a obișnuit, mă anunță.
După ce deschid ochii, e întuneric în cameră, descopăr că totul a fost doar un vis.
Nu, n-am reușit să ne întâlnim și să ne cunoaștem. A fost doar un vis de-al meu. Atât.

DUZINA DE CUVINTE Giordano Bruno


Pentru că nu pot să mă pensionez înainte de a mă mai perfecționa am început săptămâna trecută un nou curs.

Deocamdată voi păstra un MISTER asupra celor ce studiem nu pentru c-aș fi o prsoană secretoasă de felul meu dar, timpul fiindu-mi limitat în această zi , voi reveni altădată.
Stăteam liniștită în banca mea, reflectând la asemănarea uluitoare dintre noi cursanții –dascăli de școală și proprii noștri elevi, când, am auzit o discuție între profesoara care ne preda și un coleg ce –mi stătea alături dar pe care nu-l remarcasem încă.
De o BUNĂTATE excesivă, profa noastră ne-a permis să ne exprimăm cât mai liber posibil dar, totuși, într-un mod civilizat.

  Colegul meu, cel despre care am amintit, îi spunea că nu voiește să învețe să deschidă un calculator. Părea o persoană din aceea ce preferă mersul pe BICICLETĂ în locul unui bolid, îmbrăcăt decent, până la austeritate, în haine negre de preot.
” A !” Am spus eu. ” Predați religia în școală! ”
” Nu predau doar religia. Sunt preot. ” Mi-a răspuns dânsul cu un glas plin de modestie.
” Eu sunt dependentă de calculator. ” Am făcut o simplă remarcă pentru a evidenția faptul că poate să devină o ocupație plăcută , nu doar anevoioasă, mânuirea calculatorului. În sinea mea sunt conștientă că nu sunt un MĂNUITOR performant al ordinatorului dar acest fapt nu mă impiedică să-l apreciez.
E adevărat că, de când sunt dependentă de el, merg mult mai rar să caut o anumită carte așezată pe rafturile din BIBLIOTECĂ fiindu-mi mult mai simplu să caut referințe pe Google.
”Dependentă de Dumnezeul din CER când aveți timp să mai fiți ? ” M-a întrebat preotul cu un glas liniștit.
” Calculatorul este o descoperire ca oricare alta. ” I-am răspuns eu în aceeași tonalitate.
”E de la Diavol. Ne depărtează de Dumnezeu. ”

Fotografie din timpul cursului de perfecționare
Cu toții avem AMINTIRI despre Giordano Bruno și modul în care-a fost ucis pentru convingerile sale.
” Credeam c-am depășit perioada neagră a istoriei în care un om a fost ars pe rug pentru descoperirea științifică pe care-a făcut-o. ”

” Inchiziția nu are nicio legătură cu Biserica Ortodoxă. De vină este Biserica Catolică în cazul inchiziției. ” îmi spune colegul meu de bancă.
Când s-a ajuns până acolo încât se postează pe internet tot felul de informații despre religie, despre ritualuri, despre o mulțime de problematici legate de ortodoxie, un exemplu concret ar fi ” Despre CONVERTIRE și convertiți ”
http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/243/Despre-convertire-si-convertiti    , atitudinea colegului meu m-a lăsat mută.
Pot să înțeleg că o persoană ajunge într-o stare de extaz fără a consuma IERBURI, pot să admit că nu oricine are obișnuința unui raționament pur MATEMATIC dar să gândească cineva, acum după ce-am trecut pragul în secolul al XXI lea, precum pe vremea Inchiziției mi se pare aberant.
Cum cred că ASISTENȚA se plicisea, am lăsat BALTĂ discuția și-am rămas gândindu-mă la ce-mi folosește perfecționarea mea.

 Duzina de cuvinte a fost propusă, ca de fiecare dată,  de draga noastră psi: Au scris deja tibi , anacondeleredskyClaudiaOlimpiascorpio,

virusacheCitagriskaVeroversanaveronica