Ce știe SUA și nu știe românul de rând


   Nu vreau să vă reamintesc în acest moment, în Vălenii de Munte natura e feerică, de ce m-am hotărât eu să scriu pe un blog personal.
   E o muncă în plus, care devine ca o boală ce ne macină, încet dar sigur, zi și noapte. Bloggerii înțeleg bine grija cu care trebuie să răspunzi celor ce aterizează , întâmplător sau nu pe blogul personal, pentru ca nimeni să nu se simtă uitat sau marginalizat.
    Justiția coruptă din România și mass-media aservită , culmea, partidelor de opoziție m-au obligat să devin la vârsta mea blogger , colegele mele mă privesc destul de ciudat  când le povestesc despre el, ca să pot  să  scriu despre nedreptățile la care-am fost supusă.
   Ei bine, ce credeți că descopăr astă seară pe un alt blog ?
Noi , bloggerii obișnuim să mergem în vizite de curtoazie sau de plăcere. (pentru cei care nu știu acest amănunt)

Aflu următoarele :
”Părerea ambasadei SUA despre noul lider avea să se afle mai târziu, via Wikileaks ( HotNews.ro Luni, 28 martie 2011): “Ponta este considerat ca fiind un ferm opozant al reformei efective a sistemului judiciar. (…) Indatorirea lui Ponta fata de garda veche, tineretea sa, conexiunea sa cu Nastase si provocarea de a gestiona de unul singur multiplele interese de grupuri in PSD fac ca perspectivele pentru o reforma reala in PSD sa fie foarte slabe (..)Ponta a fost ales personal in 2001 de catre Premierul Nastase sa conduca Corpul de Control al Guvernului(..)Ura sa fata de fostul Ministru al Justitie Monica Macovei, reformist muncitor si energic,fiind notorie”. ”

Scriu și aici , pe blogul meu, ce am scris ca și comentariu  și  acolo :
 ”N-am votat ,  nu votez și nu voi vota cu stânga.
Dar dacă , prin absurd , m-ar fi lovit nebunia brusc  și aș fi avut de gând s-o fac,  cu pararagraful  mai sus citat, m-ai lămurit să nu cad în greșeală. ”

      

    Articolul în întregime, ca și altele la fel de bune, îl găsiți într-o minunată și deosebită grădină  :

Grădina de hârtie

http://noradamian.wordpress.com/2012/02/13/cinemaprostit-decalogul-unui-carlan-matur/#comment-70791  

Imaginile sunt ” furate ”  de la un alt prieten bun : http://baricada.wordpress.com/

Le mulțumesc la amândoi pentru modul cum înțeleg să se exprime elegant și cu umor și pentru faptul că  prin  munca lor reușesc  să ne încânte sufletele însetate după adevăr și frumos !

Peron și nu numai


”Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren… ”
Octavian Paler în Viaţa pe un peron

    Am auzit, nu știu de la cine, că undeva departe în județul Gorj ar fi un preot plin de har.

      El ar fi putut, cred că datorită postului îndelungat și rugăciunilor nesfârșite, să afle , doar la prima vedere, toate necazurile și bolile care te macină dar și cauza spirituală a lor.
  Ne-am pus în gând să ajungem acolo, mama și cu mine, după ce eu divorțasem și eram pe deasupra tare supărată de faptul că băiatul meu mai mic era bolnav.

Greu, teribil de greu, se obișnuiește o mamă cu ideea că are un copil bolnav care nu se poate vindeca.

Îmi amintesc și azi ziua frumoasă în care ne programasem să facem acel drum lung. Ne-am cumpărat bilete la trenul personal, aveam de mers pe o rută muncitorească, ne-am luat niște covrigi sau biscuiți pentru ronțăit, înghețate pentru amândoi băieții mei dar și pentru noi două, după care ne-am așezat pe o bancă, nici la soare nici la umbră, pe peron. Și-am început să sporovăim de una și de alta.
Cu mama nu mă mai săturam niciodată să vorbesc.
Am stat noi vreo oră –două după care , neliniștite ne-am dus din nou la biroul de informații să întrebăm de ce nu mai vine trenul spre Gorj.
” A plecat de mult ! ” Ne-a spus cu glas amabil doamna de la informații.
” Cum ? De unde ? ”
”De pe peronul 7”
”Păi, acolo am fost și noi.”
”Și nu l-ați văzut ? ”
Nu-l văzusem venind, nu-l văzusem plecând . Atât fusesem amândouă de absorbite de propria noastră discuție.

Pare a fi din Gara de Sud Ploiești
  Nu era decât unul singur care făcea acel drum lung așa că ne-am întors acasă și a două zi, mult mai atente, am reușit să ne urcăm în trenul care ne ducea la o destinație necunoscută.

  Dacă i s-ar fi întâmplat soțului meu, ex-ului, așa ceva și-ar fi smuls și ultimile fire de păr din cap de supărare. Mama însă și cu mine ne-am distrat mult pe tema respectivă gândindu-ne la eventualele comentarii ale altora.
”Uite-le și pe zăpăcitele astea, nu-s în stare să se urce într-un tren ! ”

Ați observat pantalonii portocalii ?
    Altă dată, cu vreo 10 ani în urmă față de întâmplarea povestită mai sus , cine mai știe exact anul căci eu rețin de felul meu idei,
mă refer la iarna anului 1982 sau poate 1983 pentru că și acum, ca și atunci, trenurile aveau mari întârzieri sau rămâneau înzăpezite pe șine , am prins un tren pe care nu-l speram.

    Plecasem spre București , pe la ora opt seara , din Gara de Sud Ploiești în ideea că voi ajunge să –mi continui drumul spre Craiova cu acceleratul de Timișoara de pe la ora 22.
Am stat ,în schimb , toată noaptea blocați la Buftea, în frig, pentru că trenul fiind oprit nu se încălzeau caloriferele.
După 12 ore am reușit să mă urc în fuga mare într-un tren accelerat , cam pe la ora 10-11 dimineața, care circula spre vestul țării. După ce-am plecat eu din Gara de Nord București restul trenurilor au fost suspendate.


Stau sub plapumă, în casa mea e răcoare, privind la televizor.

În viață nu se întâmplă totdeauna ceea ce vrem, ceea ce ne propunem aș spune eu sec.
Ne dorim o viață întregă să ajungem undeva, mă refer de data aceasta la scara ierarhică a societății , și din cauza unei mici neatenții , unui amănunt minor și pueril, pierdem trenul, ocazia favorabilă, iar altă dată, culmea nici măcar nu visăm la o astfel de realizare, ne trezim catapultați undeva sus.

Important, mi se pare mie,  este să acceptăm .

Când s-au dat jos din tren sau când au urcat, iarăși nu știu, dar în mod sigur au dormit pe PERON : lolita,tibi, cioburi de chihlimbar,  redsky, cita, scorpio, virusverbalis, almanahe

pentru că ”Un astfel de PERON, este chiar clubul psi ” spune tibi și zice bine.